Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Între Doamne ajută și Doamne ferește: Decont de cheltuieli pentru spitalizare într-un spital aparținând Primăriei Capitalei

Ai avut ghinionul să ajungi în weekend la unul dintre spitalele administrate de Primăria Capitalei? Ai să poți să le spui prietenilor că ai fost într-un city break într-o capitală europeană, că te-ai cazat la un hotel de 3* și ai beneficiat de servicii ca pentru unul de 1*+.

Sigur, te duci la spital să te tratezi, nu mergi ca la hotel, vor spune cetățenii responsabili de imaginea preacuvioasei noastre Primării. Dar când te duci pe banii tăi - asta incluzând totul, de la spitalizare, la medicamente - parcă nu ai simți nevoia să fii luat patriotic în balon sau tras de urechi.

Cazarea pentru 3 zile de spitalizare într-un spital vechi, de stat, din centrul Bucureștiului costă cât cazarea la un hotel de 3* undeva în Europa. Sigur, pe o scara de la 1 la 5, stelele unui hotel reprezintă nivelul de servicii și facilitați puse la dispoziția turistului. Ei bine, în cazul nostru tariful practicat ne duce cu gândul la un hotel din Spania amplasat pe malul Mării Mediterane cu dotări și facilități pe măsura prețului plus mic dejun inclus.

O vizită în calitate de pacient sau însoțitor poate fi comparată cu o călatorie prin tunelul timpului, dar taxată conform anului pe care îl vezi în calendarul agațat de un cui pe peretele din hol, destul de slab luminat și aglomerat pentru o zi de weekend. Lume tristă, îngândurată așa cum gasești în general în spitale. Dar parcă în spitalele de stat din România totul este mult mai apăsător și amplificat de câteva ori. 

Ce o să primești, indiferent dacă ai statut de asigurat sau nu? Puțină sau mai multă atenție, dacă știi cu cât trebuie să cotizezi. Dacă cunoști piața poate sa îți fie bine, dacă nu, nu te aștepta la mare lucru. Iar la pachet gen all inclusive - infecții, mucegai, toalete insalubre, cearșafuri vechi, asistente sătule de ifosele bolnavilor ce invocă drepturi, aroganță, umilință, revoltă etc.

Ne tratăm bolile în spitale cu gândaci și bacterii nimicitoare într-o capitală europeană care se pregătește să primească luminițe de Paște, contra sumei de 176.300 de euro. Tot Primăria Capitalei a contribuit și anul acesta cu câteva milioane de euro la Catedrala Mântuirii Neamului. Nu mai spun de statui, monumente, festivaluri, târguri și alte acareturi privite cu atâta încântare de o parte dintre bucureșteni. Dar stați, iată că avem și o promisiune veselă: „construirea unui spital metropolitan ultramodern, în valoare de 300 de milioane de euro”.

Am avut curiozitatea să mă uit pe pagina de Facebook a doamnei ce s-a autointitulat „primarul-tuturor-bucureștenilor”. Vreun comentariu despre bani publici risipiți aiurea? Nimic. Despre cheltuirea banilor adunați din impozitele pe care ne îngrămădim să le plătim la început de ianuarie ca să nu pierdem locul de parcare? Nimic. Despre transportul în comun sau despre traficul infernal pe care îl suportam zi de zi? Nimic. Sau poate ceva despre faptul că persoanele cu dizabilități fizice nu pot circula în capitala europeană a doamnei Firea? Nimic. Vă dezamăgesc, nici despre parcări nu am găsit informații. Ce predomină pe pagina de facebook? Evident mesaje de mulțumire și susținere pentru ceea ce face, flori trimise virtual de mulți admiratori, inimioare, felicitări etc. Găsim și câteva hastaguri gen #respectpentrubucuresteni, #Bucurestiulfrumos, #Bucurestimaicurat etc. Sigur, administratorii paginii își fac treaba cu brio, iar imaginea de ansamblu este una cât se poate de pozitivă. Dar gunoiul este sub preș, pentru că acolo nu se uită nimeni.

Costurile de mai jos reflectă lumea în care trăim.

Condițiile de spitalizare nu au nimic în comun cu hotelul de 3* sau 4*. Plătim aprox. 450 lei/ nopte cazarea într-un spital de stat pentru a acoperi costuri cu salariile angajaților, cu tichetele de masă sau cu utilitățile; mâncăm de 4.5 /zi în regim auster de parcă am fi în plin război și mare parte din medicamente le aducem de la farmacia din colț, asta daca avem noroc să le găsim.

Dar nu contează atâta timp cât avem unde să ne rugăm, unde să petrecem și unde să trimitem mesajele de susținere. Însă ele nu vor vindeca cancerul extins al Bucureștiului și al spitalelor administrate de primărie și nu numai.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Casargoz check icon
    Pare chitanța unui număr de magie:
    1% medicamente
    10% analize si restul salarii si clădiri.
    • Like 0
  • Cand am fost cu mama in spital am primit si noi. Ziceai ca am fost la un spa de 5 stele la ce preturi erau acolo. Asta in conditiile in care era mizerie peste tot, mancarea era necomestibila si trebuia sa ii schimbam noi plosca, asistentele nici nu se uitau la tine daca nu erai cu banii in mana...
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult