Din click în click pe o bază de date cu studii ştiinţifice am dat peste un articol cu un titlu peste care mi-a rămas privirea (şi peste care mi-au rămas și gândurile câteva momente): “Mexican American Adolescents’ Family Obligation Values and Behaviors: Links to Internalizing Symptoms Across Time and Context” (Telzer et. al., 2015). Şi am început să mă întreb dacă se mai discuta vreodată cu copiii, cu adolescenţii despre valorile unei familii, despre implicaţiile fiecărui membru al familiei în bunul mers al “gospodăriei”, în bunul mers al relaţiilor dintre membri ştiind că, cel puţin în culturile mai tradiţionaliste, obligaţiile familiale reprezintă un aspect extrem de important. Am găsit, cumva, răspunsul în studiu.
Foto: Guliver Getty Images
Practic, ce s-a verificat în acest studiu este dacă valorile familiale (de exemplu: suport, respect, devotament, loialitate şi grijă pentru ceilalţi membri) şi comportamentele familiale specifice (de exemplu: a face curat, a găti, a avea grijă de fraţii mai mici, a-i ajuta pe părinţi în afacerile de familie dacă este cazul) pot duce la internalizarea unui rol social semnificativ când vine vorba de adolescenți. Acest rol social poate fi tradus în termeni de: “am un scop în societatea în care trăiesc”.
Mai specific, ce oferă aceste două elemente (valorile familiale si comportamentele familiale specifice) minţii unui adolescent?
1. O modalitate potrivită pentru a se simţi în conexiune cu familia lui şi ştim că una dintre cele mai mari nevoi ale creierului uman este aceea de a simţi conectare;
2. mai pot oferi un sens de continuitate culturală a familiei tradusa în termeni de: “moştenirea pe care o las urmaşilor mei”.
Mai exact, adolescenţii care au participat în acest studiu simt foarte puternic că au un scop. Concluzia pe care ei, adolescenţii, o extrag este că au ocazia să contribuie la ceva măreţ, la ceva care are continuitate, la ceva important pentru societatea din care fac parte: acel ceva măreț este familia lor.
Haideţi să ne uităm acum la ce se promovează în online (şi ştim că timpul petrecut în online de adolescenți este destul de mare) când vine vorba de a fi deosebit, extraordinar când, poate, vine vorba de a avea “un sens”.
Noile generaţii de tineri îşi imaginează că vor face ceva măreţ, că vor schimba lumea iar acest lucru este o caracteristică al acestor “millennials” sau a “generației Y”. Însă, se întâmplă ca ei să traducă acest: “a fi special”, “a fi altfel”, “a avea un sens” în mai multe like-uri sau mulţi followers pe Instagram migrând, astfel, de la sensul bazal a ceea ce înseamnă “a avea sens”: familia mea (aşa cum ne-a arătat studiul prezentat mai sus).
Astfel, adolescenţii ajung să îşi caute sensul în afara familiei lor, în alţii, în ceilalţi care probabil nici nu îi cunosc, care probabil nici nu le cunosc valorile sau principiile de viaţă. Când, de fapt, cercetătorii ne arată atât de clar că dacă ne dorim să avem un sens, că dacă ne dorim să contribuim la ceva măreţ, acel ceva este…familia noastră!
Cred cu tărie că acesta ar trebui să fie un mesaj extrem de puternic transmis noilor generații de părinți, cuplurilor care urmează să aibă copii astfel încât, generațiile următoare de copii, adolescenți și apoi adulți să înțeleagă că sensul vieții lor este dat, mai întâi, de familia pe care o au sau o construiesc și apoi de elemente externe ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.