Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Judecând după calea ferată, care-i țara în război? Imagini de la redeschiderea punctului feroviar de frontieră dintre România și Ucraina de la Valea Vișeului

Punct feroviar de frontieră

Foto: Alexander Kaymishin

Punctul feroviar de frontieră dintre România și Ucraina de la Valea Vișeului a fost redeschis după o pauză de 17 ani. Potrivit lui Alexander Kaymishin, directorul Căilor Ferate Ucrainene, Ucraina a finalizat în luna august, în plin război, reconstruirea a 20 de kilometri de șine și a așteptat apoi partea română să își termine treaba. „Acea rută a fost închisă vreme de 17 ani. Noi am reconstruit șinele în 2 luni. Apoi am așteptat încă 4 luni, până când Căile Ferate Române și-au făcut partea”, a scris Kaymishin pe Twitter. Acesta a afirmat că, tot în timpul războiului, Ucraina a construit pentru acest segment feroviar un nou tren diesel.


Într-un clip postat de Kaymishin se poate vedea că porțiunea ucraineană de șine arată mai bine decât cea română. Imaginea a fost preluată de Alexandra Oană, consilieră USR în consiliul local Cluj, care a comentat: „De-o parte e Ucraina, țară aflată în plin război, de cealaltă e România. Priviți liniile de cale ferată și ghiciți care e partea română și care e partea ucraineană. (...) Șeful Căilor Ferate din Ucraina reușește, în plin război, să construiască noi rute și trenuri, să deschisă noi puncte de trecere la granițe și să asigure evacuarea a milioane de refugiați și transportul a mii de tone de mărfuri. Șeful Căilor Ferate din România, un apropiat al lui Sorin Grindeanu, este anchetat penal de DNA.”.

Ruta le deschide ucrainenilor noi posibilități de a ajunge în Europa, aceștia putând lua un tren spre Cluj și putându-se urca, mai departe, într-un avion către una dintre cele 30 de destinații disponibile zilnic.

În urmă cu câteva zile, Kaymishin scria pe Twitter despre punctualitatea trenurilor ucrainene. În acea zi, 97% dintre trenuri plecaseră la timp și 96% ajunseseră la timp.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Totusi as indrazni sa mai observ o diferenta. Pentru Ucraina acea cale ferata este de o importanta maxima, pentru ca reprezinta inca o ruta prin care se poate trimite armament. In schimb pentru noi este doar o gaura la buget, nu se justifica din punct de vedere economic (de aceea a si fost inchisa acum 17 ani). Singurul motiv pentru care a fost reabilitata este cel politico-militar., de ajutare a Ucrainei. Dupa ce razboiul se va termina, mai mult ca sigur acea ruta o sa fie iar inchisa. Astfel nu prea se justifica cheltuieli suplimentare pentru CFR. Singurul lucru care conteaza e ca trenurile sa poata circula pentru o perioada limita de timp.
    • Like 3


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult