Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

La 86 de ani, un fost deținut persecutat de torționarul Ioan Ficior a donat 21.000 de euro pentru două incubatoare pentru nou-născuți

Mihai Giuran, un fost deținut în închisorile comuniste, persecutat de torționarul Ioan Ficior, a făcut recent un gest impresionant, donând spitalului județean din Slatina 21.000 de euro, din care au fost cumpărate două incubatoare pentru nou-născuţi. 

„Este minunat să poţi salva copii. Se spune că suntem ţara cu o mare mortalitate în rândul nou-născuţilor. Oamenii cu bani ar trebui ca şi ei să facă astfel de gesturi. Îmi place să fac bine şi am căutat să fac bine. Dacă donezi copiilor, faci un lucru sfânt, nobil”, a declarat pentru Gazeta Nouă profesorul de limba engleză Mihai Giuran.

Mihai Giuran, care are acum 86 de ani, a povestit că și-a petrecut 14 ani în temnițe, fiind încarcerat pe când era student.

„Am trecut prin 13 închisori, cel mai mult am stat la Aiud. Am fost coleg de celulă cu Radu Gyr, cel care a scris «As-noapte Iisus mi-a intrat în celulă». Am stat în puşcărie cu capii legionarilor, erau foarte credincioşi. La Gherla, ne-au băgat foarte mulţi într-o încăpere, nu aveam aer să respirăm, iar până dimineaţa foarte mulţi au murit. Am supravieţuit pentru că am stat lângă uşă, care avea un gol de două degete sub ea”, a spus Mihai Giuran pentru Gazeta Nouă.

Într-un reportaj realizat de Agerpres, profesorul de limba engleză a relatat despre cum a fost persecutat la Periprava de torționarul Ioan Ficior, condamnat în martie anul acesta la 20 de ani de închisoare.

„Iată-i pe ăștia pe care i-au condamnat acum! Unul, am fost sub el, Ficior, la Periprava. Eu am fost acolo, la secția grind. Acolo ne băteau așa, în mod regulat și fără motiv. Așa, simțeau nevoia să bată, să ucidă. Am stat acolo vreo doi ani și ceva. Și ce? I-a condamnat la vreo 20 de ani, dar cum? Trăiesc în închisoare mai bine decât alții, mai bine decât mine. Li se dă tot ce trebuie, sunt domni la închisoare. (...) Nici nu îndrăzneai să ridici ochii la ei. Erau îngrozitori, nu le păsa că ești ființă omenească. Ei știau că ești bandit și trebuie să fii distrus”, a spus pentru Agerpres Mihai Giuran.

După ce a ieșit din închisoare, profesorul a corespondat cu un englez care, împreună cu câţiva prieteni americani, l-au ajutat să plece din ţară. A ajuns în Londra, după ce Securitatea i-a aprobat plecarea din țară, iar acolo a lucrat 18 ani, mare parte perioadă ca profesor de engleză.

(Foto Gazeta Nouă) 

În țara de adopție, profesorul Mihai Giuran a vorbit public deseori despre despre evenimentele care aveau loc în România comunistă a anilor ’70, mai scrie Gazeta Nouă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pote sant prea emotiv,poate educația (sănătoasa) primită ma determina in a realiza ce gest superb poate sa facă un bătrân la 84 ani ce a pătimit din cauza convingerilor avute.Cinste dansului.Nu ma pot abține si pun in tabăra adversa acei nemernici ce se credeau oameni ,dar își maltratat semenii.Vorbeau ACEEIASI limba,mergeau pe aceleași străzi,poate aveau părinți ,frați ,cumnați de aceiași varsta.Cum si ce i-au transformat in fiare.In schimb,celălalt tot om a rămas in ciuda tuturor celor îndurate.A NU SE REPETA .
    • Like 0
  • Un adevărat Lord...bravo! Sper ca gestul sau sa fie un exemplu pentru noi, cei mai tineri și atunci când ne intrebam: "Ce rost are sa faci Ceva în tara asta?" sa ne gândim ca exista și eroi. Bravo!
    • Like 2
  • AdiM check icon
    Hats off!
    • Like 0
  • Mai sunt suficient de multi oameni care simt ca el. Doar ca nu au disponibilitatea financiara sa faca asemenea gesturi.Este nedrept sa blamam specia umana ,ca ar fi ajuns atat de degradata, incat sa nu mai simta nimic pentru seamanul sau. Din pacate compasiunea, bunul-simt , cinstea, o scara a valorilor corecta,virtutile ,in general sunt invers proportionale cu bogatia ,asa ca gesturile astea de normalitate umana socheaza . Si sunt convinsa ca majoritatea oamenilor rad de gestul acestui mare om.In fruntea listei:toti politicienii de la cel mai mare la cel mai mic si neinsemnat, pentru care suma asta nu reprezinta nici banii de cluburi pentru odraslele lor pe o luna. Luati, bineinteles, cu toate "acordurile", din taxele noastre.
    • Like 1
  • De asteptat. Nici un comentariu. De ce oare? Doar ce am revazut Memorialul Victimelor comunismului de la Sighet. Am mai trecut vara asta si pe la Cetatea Fagaras. Dupa ce vezi cum erau tratati "dusmanii poporului" poate altfel percepi astfel de fapte. O donatie, a unui fost detinut. In timp ce multi reprezentanti ai aparatului de represiune mananca pensii mari, de merit. Pentru slujirea patriei.
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult