Toată lumea se entuziasmează la ideea că ar putea locui într-o casă sustenabilă în care îți produci propria energie, consumi puțin, reciclezi sau compostezi totul. Toți părinții ar fi încântați să locuiască într-o comunitate unde copiii merg pe jos câteva străzi pe care nu circulă mașini până la școală. Cu toții am vrea să trăim într-o comunitate civilizată și dacă se poate să ne creștem în grădină propriile roșii.
În România așa un loc există pe lângă Cluj - se ocupă de el un grup de oameni cu mulți ani de experiență în spate, din care face parte și Jeff Tucker - un om care construiește case pe tot globul de când se știe. Am stat de vorbă cu el despre ce înseamnă să construiești sustenabil și iată principalele idei ale interviului:
- toată lumea își dorește să facă sau să stea într-o casă sustenabilă, dar când vine factura de plată pentru materiale este primul cost care dispare - sustenabilitatea nu trebuie să fie scumpă, dar cere o altă mentalitate și o schimbare a obiceiurilor;
- primul lucru când îți construiești o casă - alege poziția sud-vest. Vei avea deja o economie naturală de energie și o stocare a ei;
- nu se poate face net zero waste fără ca oamenii să își schimbe obiceiurile de consum - ori reciclează, ori compostează - ideea e să nu duci nimic la groapa de gunoi sau dacă duci, trebuie să plătești mult pentru asta.
Interviul pe larg:
Comunitatea de lângă Cluj are până acum 28 de case, o școală progresistă cu predare în limba engleză, politică de zero deșeuri, o seră proprie unde își produc necesarul de legume și unde da, pun muzică clasică roșiilor ca să crească.
Astăzi vorbim despre ce înseamnă să construiești o casă sustenabilă. Jeff, tu și familia ta sunteți implicați din 1985, în acest tip de activitate în Statele Unite, dar și în alte părți din lume, inclusiv în România. Ați ajutat nu numai la construcția de case, dar și de comunități. Bunicii noștri știau sustenabilitate fără să o numească așa. Dar ce înseamnă astăzi să construiești case sustenabile?
E o întrebare bună, pentru că în cercetările pe care le-am făcut, aproape toată lumea are o abordare diferită când vine vorba de sustenabilitate. Aș spune, în opinia mea, că ceea ce înseamnă sustenabilitate se referă la acțiunile noastre cu cel mai mic impact asupra mediului înconjurător - materialele pe care le folosim, amprenta lor de carbon, de exemplu.
Dar, de asemenea, trebuie să luăm în considerare și cât costă pentru că putem folosi toate procesele și materialele durabile pe care le dorim, dar dacă nimeni nu-și poate permite acel produs final atunci avem o problemă cu locuințele. Așa că, în opinia mea, este vorba de un echilibru foarte delicat între accesibilitate și între impactul asupra mediului.
Cred că trebuie să iei toate aceste lucruri în considerare atunci când definim sustenabilitatea.
Asta înseamnă că a construi acum o casă sustenabilă înseamnă a construi o casă scumpă? Adică numai oamenii care sunt conștienți de mediul înconjurător doresc case construite în mod durabil sau toată lumea ar trebui să dorească acest lucru?
Cred că majoritatea oamenilor își doresc. Pot vorbi mai precis despre piața americană și ceea ce știu din experiența mea este că toată lumea vrea să case sustenabile până când trebuie să plătească pentru asta.
Când vine momentul să plătească pentru soluțiile sustenabile din casă este unul dintre primele costuri care dispar. Asta este și experiența mea în România - că toată lumea vorbește de bine până când vine timpul să plătească factura sustenabilității.
Știu că și în UE, guvernele impun anumite reguli de economisire a apei spre exemplu, ca și în SUA, de folosire a anumitor tipuri de materiale de construcție așa încât cred că e corect să spunem că guvernele mandatează o oarecare orientare către sustenabilitate. Dar, din experiența mea, când vine timpul să plătim, abia atunci aflăm cât de serioasă este piața în ceea ce privește sustenabilitatea.
Crezi că, în cele din urmă, acest concept al sustenabilității este o tendință și va trece sau e ceva ce va rămâne cu noi? Că treptat costurile vor scădea și mai multă lume își va putea permite să cumpere sau să construiască case sustenabile?
Cred că sustenabilitatea este aici pentru a rămâne. Eu cred mult în piețe, ele iau deciziile - ce rămâne și ce nu, prin urmare, piața va dicta cât de repede se va întâmpla. Guvernele au un cuvânt de spus fără îndoială, dar în cele din urmă piața este cea care va spune cât de repede va merge. Sustenabilitatea nu este un moft.
În SUA, în ultimii 20 de ani au apărut cel puțin două astfel de impuneri din partea guvernelor pe partea de sustenabilitate: sunt toaletele care folosesc mai puțină apă și robinetele care restricționează debitul pentru a împiedica risipa apei. Știu că sună trivial, dar când au apărut toaletele cu utilizare redusă a apei, acesta a fost un mare motiv de dispută în SUA. Pentru că oamenii au trebuit să-și schimbe obiceiurile pentru ceva foarte comun, dar important. Primii doi ani au fost foarte grei, pentru că oamenii nu voiau să se adapteze, iar schimbarea de obiceiuri nu este ușoară pentru nimeni.
La fel, când au apărut robinetele cu debit redus, le uram pentru că nu aveam atâta apă câtă voiam. Dar apoi, când am văzut cât s-a redus factura mea de apă și de canalizare, poziția mea (și a tuturor de altfel) s-a schimbat, pentru că am văzut beneficiile și ne-am adaptat.
Așa se va întâmpla, nu prin ce spun ecologiștii ( care își au locul lor,) sau guvernul (care își are locul lui). Nu asta va schimba comportamentul oamenilor. Piața este cea care va schimba comportamentul oamenilor. De aceea spun că sustenabilitatea nu este o modă și că va rămâne - pentru că oamenii vor vedea beneficiile și își vor schimba obiceiurile.
Asta este și ideea programului nostru Habits - schimbarea obiceiurilor prin prisma beneficiilor pe care le putem obține. Revenind, să presupunem că ne întâlnim acum cu o familie care dorește să construiască o casă sustenabilă. Iar dumneavoastră sunteți consilierul lor, nu constructorul lor. Deci nu sunteți interesat din punct de vedere comercial să vindeți ceva. Ei vor să construiască o casă sustenabilă și au mijloacele necesare. La ce le-ați spune să se uite și de ce?
Cred că un lucru care nu este evident pentru toată lumea este spațiul de construcție. Dacă puteți găsi un loc de construcție care să fie orientat spre sud-vest, aceasta este energie gratuită doar ca urmare a modului în care este orientată casa ta. Cei mai mulți oameni nu iau asta în considerare.
Apoi: există sau nu copaci? Unde sunt amplasați? Dacă reușesc să expun casa la sud-vest sunt deja competitiv în ceea ce privește energia de care voi avea nevoie pentru a-mi încălzi casa. Deci dacă ești cu adevărat interesat de sustenabilitate, atunci caută o clădire, un amplasament unde poți orienta casa spre sud-vest. Este un lucru adesea trecut cu vederea.
Și apoi, următorul lucru pe care l-aș face sau i-aș sfătui pe oameni să îl facă este ce putem face pentru a profita de toată această energie solară pasivă? Și asta e ceva ce am învățat în România. În regiunea mea din Statele Unite totul este construit din lemn, spre deosebire de România, unde se preferă betonul. Unul dintre lucrurile pe care le-am observat este că aceste case din beton au atât de multă masă termică încât, odată ce le încălzești, rămân calde, iar când se răcesc, rămân reci. Și asta a fost o adevărată educație pentru mine.
Așadar, următorul lucru pe care l-aș sfătui dacă e vorba de regiunea mea din Statele Unite - unde nu vei construi o casă din beton, pentru că nimeni nu știe cum să facă asta și ar fi atât de costisitor că nimeni nu și-ar permite - ar fi să profităm de masa termică folosind anumite materiale de construcție. Asta combinată cu expunerea la sud-vest a casei îți oferă și un depozit de căldură a casei. Adică să folosim piatra mai mult, spre exemplu. Sau geamuri speciale care ajută la stocarea energiei. Toate lucrurile astea se adună și la sfârșitul zilei vedem în factură costuri mai reduse.
Acum să vorbim puțin despre România. Nu ați construit doar case în SUA, dar ați ajutat și la reconstrucția comunităților după tragedii climatice în întreaga lume. De mulți ani aveți o poveste de dragoste cu țara noastră.
Faceți parte dintr-un proiect de dezvoltare durabilă care se conturează și care este complet sustenabil. Dar nu numai atât. Este și o comunitate pe care o creați - modernă, tânără, simplă, foarte eficientă. Un proiect unic în România. Ne poți vorbi puțin despre el?
Sunt implicat în proiectul numit Colina Nouă, care se află la aproximativ 25 km nord de Cluj. Am început să construim în 2019. Am fost acolo în calitate de consilier vreo doi ani, iar din 2021 m-am dedicat în întregime. Tocmai am finalizat primele 28 de case, toate ocupate. Avem o fermă organică, drept parte a dezvoltării noastre, avem propriul nostru sistem de apă, propriul sistem de canalizare., propria școală. Fiecare casă are panouri solare, iar începând cu săptămâna viitoare fiecare casă va fi un prosumator în ceea ce privește energia solară. Deci, vor fi momente în timpul anului în care fiecare casă va da curent în rețea pe lângă consumul propriu. De asemenea, ne străduim să ajungem la un nivel zero de deșeuri. Dacă rămânem pe traiectoria pe care o avem în prezent, vom avea zero deșeuri până în luna octombrie.
Poți să ne dai mai multe detalii?
Școala noastră este a întregii comunități, o comunitate auto-susținută nu doar prin modul în care sunt construite casele, dar și prin funcționarea comunității în sine.
Poți explica puțin acest concept de “zero deșeuri” pe care îl aveți acolo? Pentru că, din nou, acest lucru este unic în România.
Zero deșeuri înseamnă că reciclăm aproape toate deșeurile pe care le producem. Folosim o agenție care ne oferă un scor în ceea ce privește apropierea de zero net. Noi separăm toate gunoaiele la Colina Nouă. Separăm sticla, metalul, plasticul și apoi deșeurile biodegradabile, biologice. Avem un compostor la fața locului și toate deșeurile biologice ajung în compostor. Și folosim acest compost în amenajarea peisagistică din jurul complexului. Ideea este că, în mod ideal, niciunul dintre deșeurile noastre să nu ajungă la groapa de gunoi. Dacă vrei să faci cu adevărat net zero, atunci nu ai voie să duci nimic la groapa de gunoi. Deci fie compostăm, fie reciclăm. Sper să ajungem acolo până în octombrie. În momentul de față avem un procent de 92%. adică doar aproximativ 8% din deșeurile pe care le producem ajung la groapa de gunoi.
Și acesta este un bun exemplu de piață liberă. Toată lumea de la Colina știa, când și-au cumpărat casa, că asta va fi unul dintre obiectivele noastre - net zero waste.
Modul în care urmărim asta este prin cântărirea tuturor deșeurilor, iar orice deșeu care trebuie să ajungă la groapa de gunoi trebuie să fie plătit.
Există deci un stimulent pentru a reduce acest tip de deșeuri. Și toată lumea, atunci când își cumpăra casa, era entuziasmată "da, da, zero deșeuri”. Ei bine, în primele luni, când au primit factura pentru ce nu putea fi compostat sau reciclat și trebuia dus la groapa de gunoi, am auzit o mulțime de plângeri. Acum toată lumea s-a acomodat, dar ăsta e un bun exemplu de “da, vreau să fiu conștient de mediu” până când primesc factura.
Dar și la ceea ce spuneai mai devreme - un exemplu foarte bun de schimbare a obiceiurilor. Adică, a fi conștient de mediu înseamnă să fii pregătit să plătești factura, dar și să fii pregătit să-ți schimbi obiceiurile. Revenind la comunitatea pe care ați creat-o în jurul caselor sustenabile și a școlii cu predare în engleză, am auzit că vă produceți propriile legume și că puneți muzică clasică roșiilor, e adevărat?
Este adevărat, da. Și este un lucru minunat când ieși afară dimineața sau seara pe străzile comunității să auzi în depărtare muzica clasică de la sere.
Aveți o lungă istorie personală cu România. Cum vedeți țara noastră în care veniți de mulți ani? Ce observați în ceea ce privește modul în care oamenii își privesc viața și modul în care o trăiesc?
Am venit pentru prima dată în România în 1983 pe când era încă comunistă, iar eu eram un tânăr prostuț de 22 de ani. Amintirea din acea călătorie a fost cât de diferit era stilul de viață, lipsa anumitor libertăți, oamenii care stăteau la coadă pentru a cumpăra alimente. Dar îmi amintesc și de spiritul oamenilor, voiau să trăiască - este în natura ființelor umane să supraviețuiască și să prospere, indiferent de circumstanțe.
Ne-am întors în 1995, când am adoptat-o pe fiica noastră de la Timișoara. România era un fel de Vestul Sălbatic. A fost dur.
În ’83, oamenii aveau bani, dar nu prea erau multe lucruri de cumpărat. În 1995, existau multe lucruri de cumpărat, dar nimeni nu avea bani. Și apoi, următoarea dată când m-am întors a fost în 2019 și am fost șocat de cât de repede piața a ridicat România. În primele două dăți se putea vedea nivelul de trai și după pantofii oamenilor, după felul în care erau îmbrăcați. Aș putea spune că mă aflam într-un loc deprimat din punct de vedere economic. Și când m-am întors în 2019 a fost șocant să văd cât de mult s-a îmbunătățit calitatea vieții, disponibilitatea produselor.
Și în multe feluri tehnologia a sărit peste anumite aspecte chiar deasupra Statelor Unite. Și un exemplu în acest sens este că în Statele Unite, oamenii sunt încă reticenți în a folosi telefonul ca să plătească cardul de credit sau să-și folosească ceasul. Și când am venit în 2019, toată lumea aici plătea în acest fel.
Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P.S. Observ o noua tendinta romanesca de stanga sustinuta puternic de ecologistii de tastatura in care toti romanii trebuie sa ne facem cate o sera de legume, bineinteles organica, altfel nu esti in trend si nu esti relevant. Astep kit-ul de legume bio pentru balcoanele romanesti inchise cu termopan sustenabil