Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

La o vârstă similară cu a lui David Popovici, mi-am cumpărat în 1996 un automobil scump. Despre mașinile unui nou început

img-bmw

foto Ovidiu Jelea

E mare gălăgie pe internet și în presă din cauză că David Popovici și-a cumpărat un Porsche, la 20 ani.

Tot la 19 ani, în 1996, eu mi-am cumpărat un BMW E34 525i, un automobil destul de scump la vremea respectivă. L-am văzut în filmul Ronin, într-o secvență de urmărire ce a rămas un etalon cinematografic până în prezent, mi-au plăcut farurile clasice și am decis, 100% emoțional, că vreau un automobil la fel.

Am sute de povești din tinerețe legate de acel BMW, una dintre ele fiind despre o expediție pe care am făcut-o, pe timp de iarnă, prin toată Europa, până la Cercul Arctic, în Laponia, apoi în munții Caucaz ,din Rusia, unde am urcat pe Elbrus (5642 m). Am condus în jur de 600 km/zi, pe o distanță de 13.000 km, prin condiții grele de iarnă, cu temperaturi ce au ajuns adeseori la -35°C. Am prins magia Crăciunului chiar acasă la Moș Crăciun, am vizitat muzeele marilor exploratori polari, dar și muzeul BMW din Munchen, unde este expus și motorul M50B25, de pe automobilul cu care am plecat în această aventură plină de situații neprevăzute, despre care am mai scris în Republica.

Povestea expediției a devenit virală la nivel internațional, iar în România a fost publicată în aproape toată presa auto, în revista clubului BMW din România, dar și în revista oficială BMW. Contextul creat de această expediție m-a ajutat să mă înscriu și șă absolv cursurile BMW Driving Academy din Germania, devenind trainer certificat BMW, poziție din care am pregătit și coordonat zeci de evenimente și cursuri, cu mii de participanți. Profesez ca trainer și în prezent.

Tot ca urmare a acestei expediții, l-am cunoscut pe campionul de raliu Claudiu David, eroul primului episod al unui documentar pe care l-am filmat singur și a cărui logistică era compusă doar dintr-un aparat foto DSLR, un laptop, o rulotă și… același BMW clasic. Documentarul a mai prezentat poveștile campionului la scrimă Rareș Dumitrescu, a campioanei la karate Claudia Ioniță, a exploratorului David Neacșu, care a realizat prima expediție românească pe Everest și a medicului Hadi Rahimian, care a realizat prima operație in utero din România. Am filmat în săli de antrenament, am filmat iarna pe munte, am filmat în sala de operație, în timpul unei nașteri, am filmat în mașina de raliu în timpul cursei, momente unice în viața oricărui jurnalist. Documetarul, numit Vagabond, a câștigat un concurs organizat de Nikon și a fost apreciat de documentaristul Thomas Diseth, câștigătorul unui premiu Emmy.

Pe lângă această expediție, care a generat oportunitățile de a-mi adăuga în portofoliu o nouă profesie și de a cunoaște oameni de excepție, am mai făcut multe excursii cu acel automobil cumpărat în tinerețe. De exemplu, una dintre ture, care a devenit și ea virală, a fost făcută cu același BMW, care a tras o rulotă, acumulând 100.000 metri diferență de nivel, în timp ce am parcurs, de două ori, 14 dintre cele mai înalte pasuri din Europa: Grossglockner (2504 m), Edelveissspitze (2571 m), Timmelsjoch (2509 m), Foscagno (2291 m), Pordoi (2239 m), Stelvio (2757 m), Campolongo (1871m), Bernina (2328 m), Fluela (2383 m), San Bernardino (2065 m), Gotthard (2106 m), Furka (2429 m), Albula (2314 m) și Sella (2244 m).

Aventurile nu se încheie aici, pentru că în 2025 voi înregistra BMW-ul ca vehicul istoric, apoi voi pleca în alte expediții, următoarea fiind, cel mai probabil, o tură cu rulota de-a lungul fiordurilor din Norvegia, țară pe visez să o explorez din nou.

Nu știu dacă, din punct de vedere financiar, cumpărarea emoțională a acelui BMW a fost un pasiv, un activ, dacă a fost o investiție sau o risipă, fiindcă nu mă pricep la economie.

Ceea ce știu sigur este că nu am nici cel mai mic regret și că aventurile, poveștile și oamenii care au devenit parte a vieții mele ca urmare a acelui gest din tinerețe sunt de neînlocuit. Și mai știu ceva: ceea ce va urma va fi cel puțin la fel de fascinant, pentru că aventura nu s-a încheiat, iar călătoriile aduc întotdeauna în viața mea ceva magic, ceva nou.

Există automobile care te fac să știi, de fiecare dată când le pornești, că te afli în fața unui nou început.

Li se spune „legende”.     

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult