Foto: Guliver Getty Images
În momentul în care începem acest articol, bilanțul covid arată așa: 63.881.990 de infectați pe întreaga Planetă și 1.479.839 de morți.
Statele Unite, țara cea mai afectată, înregistrează peste 160.000 de infectări zilnice și trece constant peste 1200 de morți în fiecare zi.
România a ajuns la pragul de 10.000 de infectări zilnice și la 200 de morți zilnic.
China raportează 12 noi înfectări și niciun mort de săptămâni bune.
În 2020, omenirea a fost zguduită de cea mai mare criză economică de după cel De-al Doilea Război Mondial. Economia globală a scăzut, potrivit prognozei FMI, cu 4,9 la sută (Statele Unite - minus 8, UK - minus 10, Eurozona - minus 10, Rusia - minus 6,6).
În 2020, economia Chinei crește cu 1 la sută.
Wuhan, orașul de unde a plecat virusul, a lansat în urmă cu 2 săptămâni un clip de promovare turistică, prin care ne invită să-i descoperim frumusețile.
Pe 1 decembrie, China admitea oficial primul caz de infecție cu SARS CoV-2. O epidemie misterioasă de pneumonie afectează o serie de cetățeni chinezi, cei mai mulți având legătură cu piața de animale și pește Huanan.
Pe 30 decembrie, China anunță Organizația Mondială a Sănătății.
Pe 31 decembrie, când toată omenirea era ocupată cu trecerea în noul an, apar primele mențiuni în presa internațională despre virusul chinezesc.
Pe 9 ianuarie, OMS face primul anunț legat de detectarea unui nou coronavirus la Wuhan.
De abia pe 23 ianuarie, lumea se trezește, după ce află cu surprindere că în China un oraș de 11 milioane de locuitori intră în carantină totală.
Pe 11 februarie, OMS, prin Comitetul pentru Taxonomia Virusurilor, ne spune cu ce ne confruntăm: „Boala produsă de coronavirus este numită COVID-19, în timp ce virusul e numit SARS-CoV-2”. Un timeline bun al pandemiei găsiți aici.
Și așa lumea învață cuvinte noi - covid, real-time PCR, citokine, lockdown, mască, ARN mesager. O singură sintagmă s-a pierdut de la începutul pandemiei și până azi: „virusul chinezesc”.
Liderii și învățații lumii au abandonat această exprimare după o campanie intensivă a guvernului de la Beijing de a se distanța de „cadoul” pe care China l-a făcut lumii. Propaganda chinezească a funcționat ceas: de la tonele de ajutoare oferite Europei „From China with love” (și la noi au existat politicieni care s-au fotografiat mândri cu darurile chinezești), până la acuzațiile că de fapt americanii au plantat deliberat virusul în China ca să o compromită.
Singurul care s-a încăpățânat să-i spună coronavirusului „virus chinezesc” până în ultima clipă a fost președintele american Donald Trump. În ciuda fanfaronadei afișate pentru marele public, și anume că stăpânește pandemia pentru că el însuși a ieșit întărit din boală, Donald Trump trebuie să se fi simțit continuu înșelat și mințit de prietenul său Xi Jinping, încă de la discuția din 7 februarie. Atunci, președintele american l-a sunat pe omologul lui chinez, iar acesta i-a spus să stea liniștit. Nu știm dacă Xi i-a spus că e „o simplă răceală”, dar e clar că Trump a rămas în urma discuției cu convingerea că nu e nimic serios și că virusul chinezesc va trece, fără ca restul lumii să fie afectat.
La un an de la izbucnirea pandemiei, OMS, cu agilitatea și promptitudinea cu care ne-a obișnuit pe întreg parcursul anului 2020, anunță că e în discuții cu guvernul chinez pentru trimiterea unei delegații de specialiști care să investigheze de unde a pornit coronavirusul.
Cu deschiderea și respectul pentru adevăr specifice unei democrații care garantează libertatea de exprimare, China a răspuns zilele trecute că analizează solicitarea OMS.
Deocamdată autoritățile comuniste sunt ocupate cu gestionarea așa numitului scandal „Wuhan files”, o primă scurgere masivă de documente chinezești „de uz intern, confidențiale”, prezentate ieri de CNN, care arată cum China a minimalizat pandemia, a subraportat infecțiile și decesele, a întârzit informarea lumii, lăsând-o cu garda jos în fața unei pandemii care s-a dovedit mult mai agresivă decât se credea. Deliberat sau nu, cert e că, în prima fază, China n-a spus nimănui cât de gravă e situația, iar după ce a aruncat virusul peste gard s-a spălat pe mâini de orice fel de responsabilitate.
După un an de virus chinezesc, întreaga lume e la terapie intensivă, iar China își face filmulețe de promovare turistică.
PS1. Rețineți un nume: doctorul Li Wenliang din Wuhan. În luna decembrie a observat că 7 pacienți i s-au infectat cu un virus care semăna cu Sars. A fost primul care a scris un mesaj online, încercând să-i avertizeze pe colegii săi de apariția unei noi boli. Trei zile mai târziu, poliția i-a bătut la ușă și i-a spus să se potolească. I s-a pus în vedere că a făcut „comentarii false” și că „a perturbat grav ordinea socială”. A fost pus să-și ceară scuze publice. O săptămână mai târziu se infectează cu SARS CoV-2. Pe 7 februarie moare.
PS2. În luna martie, The South China Morning Post citează surse oficiale care împing momentul declanșării pandemiei și mai departe în timp: pacientul zero ar fi fost un bărbat de 55 de ani din Hubei, infectat pe 17 noiembrie!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- Îi dovedit fapt! când ai sub talpă alunecuș, aluneci.
-ntrebarea-i: menții verticalitatea ori /te/ cazi?
Cu bine,
Purice N.
Cretini ca Trump, Farage/Johnson, Viktor Orban sau talibanul catolic din Polonia sunt de fapt promotorii viitoarei dominanțe chineze asupra vestului... asta dacă nu ii oprim la timp...
celor care menționează cercurile militariste, nemulțumite de ”prea multă” pace, drept vinovat pentru ”săparea” lui Trump și promovarea globalismului... Pornind de aici, se pare că rațiunea ne indică clar ce ”variantă” să sprijinim (atât cât ne stă în puteri).