Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Lăsați copiii să fie adoptați!

parinte - copil - Getty

(Foto Guliver/Getty Images)

În România statul e văzut mai mereu panaceu la toate. Nimeni nu pune la îndoială imperfecțiuniile sale. Doar omul e imperfect. Statul nu. E cel care ne crește cel mai bine copiii, când părinții lipsesc sau eșuează în a fi părinte. E cel care ne primește cu căldură în azilele sale de bătrâni. E tătuc... ce mai.

Complet greșit. Cine a ajuns pe mâna statului, copil sau bătrân, trăiește o dramă din primul moment.

Asistentul maternal este surogatul unei familii. Un surgat mai bun decât casa de copii. Dar tot un surogat. Și tot de stat. Unii dintre asistenții maternali se „atașează" de copiii plasați în asistență maternală, cei mai mulți nu. Dacă i-ar iubi ca niște părinți adevărați, i-ar adopta. Cu toate drepturile și obligațiile aferente. Nu îi adoptă. Că nu au stimulentul material necesar: alocația de copil adoptat e de cinci ori mai mică decât alocația de copil crescut în regim de asistență maternală.

Asistenții maternali sunt un serviciu public. Sunt plătiți să aibă grijă de acei copii, oferindu-le un pachet minim de servicii. Nimeni nu controlează ce citesc acei copii, câtă școală fac, ce educație informală primesc de la asistenții maternali, ce valori morale primesc, cât de sănătos mănâncă. Statul nu are timp de așa ceva. Pentru el e important că a rezolvat o problemă.

Ca și funcționarii din casele de copii, și asistenții maternali se opun adopției copiilor avuți în grijă cu toate forțele. Copiii aflați în grija lor trebuie să fie cât mai neadoptabili. Ca să fie sigură combinația cu statul. Sigur... întru grija minorului!

Când cineva se încăpățânează să creadă că poate oferi o viață mai bună decât surogatul de iubire oferit pe banii statului de asistentul maternal devine inamicul public numărul 1. Nu ne vindem țara, mai ales copiii.

În acest caz, statul eșuează lamentabil pe toate planurile, punând între paranteze interesele părților ce sunt cele mai importante în schemă: a copilului și a părinților adoptivi. Toți celalți din schemă sunt în plus și ar trebui să se dea deoparte. Nu se dau. Eșecul statului în așa ceva e de neconceput.

Știm... Statul nu eșuează niciodată. Mai ales la noi. De aia adopțiile internaționale sunt cu „trafic de organe" și cu „trafic de copii" (niciodată dovedite). Nimic sau foarte puțin despre abuzurile copiilor abandonați în mâinile statului român de decenii. Nimic despre stimulentele perverse din spatele sistemului social de stat, care mimează mereu „binele" acestor copii.

Am cunoscut copii ca Sorina. Câțiva. Am ajutat cât am putut. De la 18 ani statul își ia complet mâna de pe ei. Nu le mai dă nimic. Îi aruncă direct în luptă. Abuzați, fără o educație consistentă și fără un psihic de învingători!

Familia e cea mai bună soluție în acest caz. Chiar și adoptivă! Restul sunt iluzie! Surogat. Lăsați copiii să fie adoptați. Să fie crescuți în familie. Alături, probabil, de alți copii. De oameni care îi privesc ca pe niște omuleți în devenire, nu ca pe o sursă de venit! Sau ca pe un „succes de stat asistențial"! Sunt omuleți cu tot ce le trebuie. Mai puțin un lucru - o familie care să îi iubească și să îi aprecieze ca atare!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • putine persoane vor sa lucreze ca asistenti maternali si cu tristete zic ca sunt si persoane incorect evaluate.
    Altfel, inca sunt putini copii adoptabili, si cel mai trist lumea vrea doar sa adopte copilul ideal: "fata, sub 2 ani, musai blonda si ten alb si cu ochi albastri, sanatoasa, doamne fereste sa fie de culoare inchisa!!"
    • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Crayven check icon
      Sub 2 ani e important pt ca vrei sa iti petreci copilaria copilului cu tine, sa il modelezi cum vrei tu.
      Si sanatos pt ca vrei copil nu leguma.

      Restul sunt prostii într-adevăr
      • Like 0
  • Inamicul public nr,1 : asistenții maternal?
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Poate că ar fi nevoie de nişte filtre mult mai solide în alegerea asistenţilor maternali, pentru ca aceşti copii să nu mai fie văzuţi sub forma unor saci de bani. Cred că psihologii se pot ocupa de treaba asta. Stimulentele materiale nu sunt întocmai ok. În definitiv şi cei care au copiii lor întâmpină greutăţi, şi statul nu oferă nimănui 2000 de lei cadou.
    • Like 2
  • Citesc ce scrieti .Bravo .Dar cred eu ca e în zadar .Stiti cum se spune cîinii latră caravana trece .Stau si ma gîndesc asa ce a fost în creierii asistentei maternale cînd a creat acest circ mediatic ? Cred ca nimic .Vid .Sau poate a vrut reclama și atenție bani multi sau în spatele ei e alt ceva sau alt cineva care a vrut sa răstoarne guvernul mai stiti ? Ca povestea nu sa creat doar asa pe nepusă masă. Eu cred ca e politica la mijloc .Cineva o fi promis cuiva ca da ceva Dacă face circul asta si răstoarnă guvernul și președintele zic eu .Ce a fost în capul acestei creaturi atunci cind a spălat creierii fetiței legat de înfiat. Cum poti spune unui copil ca va fi înfiat pentru donare de organe .Ce creatura sa fii sa otravesti sufletul copilului ? Cum poti sa instigă populația în halul ăsta și toată lumea să pună botul ? Citi copii au fost înfiati pina acum și nu a iesit nimeni în stradă? Eu spun că nu e ceva ok .suna sinistru dar cineva a pus la cale asta a fost pregătit din timp .se speră căderea guvernului demisii în masă căderea președintelui. E bine ca nu sa întîmplat asta .Eu sa fiu asistent maternali platit pregăteam copilul pentru o eventuală înfiere îl predam în liniște cu zîmbetul pe buze .îl asigurăm că îl voi vizita ca e totul ok .Cum sa torturezi psihic un copil ? E soc si groaza .E ca și atunci cind iti lasi copilul cu bona și cînd te întorci zice bona pai nu iti mai dau copilul .Sper ca asistenta maternala sa plateasca cu capul pentru tot circul și lumea scoasă în stradă fără motiv .
    • Like 0
  • Marga check icon
    Generalizati eronat. Asistentii maternali sunt, in majoritate, oameni cu venituri mai mici, o parte dintre ei din mediul rural (acolo unde oferta de slujbe disponibile la dist. rezonabile si cu transp. rezonabil e redusa). In toata lumea civilizata exista asistenti maternali pt. ca viata intr-o familie este mai buna d. p. v. al dezv. psihologice, cel putin teoretic, in cond. de reglementare corecta, pt. acesti copii, decat viata in institutii de plasament. Acesti asistenti au de obicei proprii lor copiii. Adoptia altora, in conditiile unor venituri mici, ridica f. multe probleme d. p. v. material, dl. prof. univ. de economie. Sunt rautacioasa, dar eu cred ca nu realizati problemele de care se lovesc oamenii cu venituri mici. In plus, intr-adevar, aceasta este slujba lor, de asistent maternal, slujba care necesita sa aiba in grija copii. Sigur ca ideal ar fi sa nu fie nevoie; ideal ar fi ca acesti copii sa isi gaseasca parinti adoptivi. Sa existe acele politici sociale adecvate, care necesita evident o redistribuire a profitului spre bunuri si servicii de sprijin, educationale, de sanatate, in zonele defavorizate, astfel incat numarul acestor copii sa scada continuu. Aici cred ca este un caz mai deosebit prin faptul ca, nefiind adoptata pana la aceasta varsta, daca a fost bine tratata, fetita s-a atasat emotional de aceasta familie. Evident ca asistentii maternali trebuie sa sprijine, nu sa se opuna, legaturii cu potentialii parinti adoptivi. Teoretic acesti copii trebuie urmariti, cf. normelor in vigoare, iar asist. maternali trebuie sa li se ofere o formare adecvata. Daca nu, aruncati cu piatra in DGASP-uri, ca acolo sunt atributiile. Faptul ca nu ii adopta nu inseamna automat ca nu s-au atasat de acei copii. Ca si parintii naturali, asistentii sunt si ei oameni diversi, mai buni sau mai rai. Intr-adevar, sprijinul real pe care il ofera statul, inclusiv dupa 18 ani, este, in opinia mea insuficient. Si este nevoie de reglementari mai bune in privinta adoptiei, astfel incat, pastrand garantiile pentru copii, sa poata fi realizata mai repede. In opinia mea si de sprijin suplim. pt. parintii adoptivi, de studii corect facute, pt. ca acesti copii au un risc mai mare decat restul de a avea diverse probleme de sanatate. Asa cum am inteles din presa ca are si Sorina.
    • Like 1
    • @ Marga
      Puneti foarte bine puntul pe 'i' cand spuneti ca este o slujba. Care ar trebui sa aiba niste norme - cine verifica daca un asistent maternal isi face treaba bine sau nu?

      Problema expusa de autor nu este faptul ca asistentii maternali sunt remunerati, ci faptul ca nu isi fac bine slujba. Parte din indatoririle lor este si pregatirea copilului pentru adoptie, pentru ca un copil aflat in plasament este un copil adoptabil. Asa cum un consultant care termina un proiect va primi altul, si un asistent maternal va primi un alt copil in plasament - si folosesc exact aceasta comparatie rece si cinica pentru a va atrage atentia ca nu este OK ca un copil in plasament sa fie privit ca o sursa de venit fara de care asistentul maternal nu se descurca financiar.

      Si ca nu este OK, in nici un fel, ca o persoana, indiferent cat este de saraca, sa traumatizeze un copil, mintindu-l ca va fi taiat in bucati, ca sa isi pastreze aceasta sursa de venit.

      • Like 4
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Ar trebui să existe o clauză contractuală prin care asistentul să demonstreze că a despus sau măcar a încercat toate procedurile necesare pregătirii pentru adopţie. În caz contrar, să fie obligat restituie sumele primite.
      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      Marga check icon
      @ Maria Zamfir
      Absolut ca nu este OK ca o persoana, indiferent cat este de saraca, sa traumatizeze un copil, mintindu-l ca va fi luat pentru organe, ca sa isi pastreze aceasta sursa de venit. Nu asta am vrut sa spun.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Nu prea se poate - am mai scris pe aici despre amica mea care are doi copii in plasament, rautaciosii ar spune, de plictiseala. Are doi ai ei, familia are venituri mult peste medie. I-a luat, pur si simplu, de drag. (Sunt parintii naturali ai pustiului caruia ii dau meditatii la anatomie, deci cunosc tot clanul foarte bine).

      Am scris atunci despre fetita pe care parintii naturali o opareau in cada. Scriu acum despre al doilea copil, un baietel pe care l-au luat in plasament fiindu-le spus ca e sanatos si OK. Nu era.

      La trei ani, nu vorbea, abia mergea, manca din farfurie cu gura, fara a-si folosi mainile, si musca. Era un frumos in poze, l-au vazut pentru adoptie opt-noua familii, carora nu li s-a spus ca familia de plasament investeste cam doua mii de euro in el, pentru logoped, kinetoterapeut, psihiatru, terapie prin arta, calarie, tot felul de minuni.

      Statul nu le dadea nimic in plus prietenilor mei, pentru ca ei au refuzat in scarba - 800 de lei pe luna nu acopereau nimic din terapiile de care avea nevoie pustiul, si care se duc bine catre 1900 de Euro pe luna. Asistentii sociali au insistat ca baiatul este normal (este sanatos, dar nu l-as numi complet normal), si nu i-au lasat pe prietenii mei sa comunice ca baiatul are nevoie de o familie cu timp, bani, si mai ales rabdare. Nu era ca nu vor sa il 'dea', cum ar veni, era pur si simplu ca ar fi vrut sa comunice potentialilor parinti care sunt problemele. N-au fost lasati.

      Pustiul, frumos de pica, a fost adoptat pana la urma de o familie care l-a crezut mai distant (nu a interactionat cu ei in timpul vizitelor)...Familie care l-a dat inapoi peste o luna, pentru ca nu se descurcau cu el. In intelepciunea lor, cei de la DGPC l-au trimis din Bucuresti la un orfelinat in Salaj (de unde erau parintii naturali), si a fost o lupta pentru prietenii mei sa il recupereze in plasament. Sase luni, in care baiatul a regresat imens.

      Ghitel (asa-i zic eu), e gata sa fie adoptat oricand de cineva care stie sa il calmeze, ii stie hibele, si familia de plasament n-are o problema cu asta. L-am lua eu si sotul meu, daca am putea, dar vom pleca din nou din tara in august. Dar DGPC a mintit si minte in continuare; desi a ajuns, neuro-psihologic aproape de varsta naturala (era retardat cu doi ani sau mai mult), si se spera ca va putea merge la o scoala normala, ramane un copil complicat. Ori asistentii sociali mint potentialii parinti adoptivi, si nu ii sustin in nici un fel: iei acasa un copil care pare OK, un pic retras, si te trezesti cu diavolul tasmanian. Iar DGPC spune - descurca-te, l-ai luat.

      Si nu, copilul nu e antrenat sa faca spume la gura cand intra intr-o casa straina, pur si simplu are niste 'butoane' pe care trebuie sa nu le apesi. Dar parintii adoptivi ar trebui sa stie de ele, ori asistentii sociali nu spun nimic, pentru ca vor sa isi scoata 'handicapatul' de pe liste si sa se spele pe maini de el.

      Pana la urma, cred ca si el si cealalta fetita pe care o au prietenii mei in plasament vor ramane la ei, pentru ca Ghitel e inca vulnerabil si 'sora' lui mai mare a ajuns, dupa multe lupte pentru decaderea din drepturile parintesti ale parintilor naturali care o torturau, la o varsta la care e greu adoptabila, are aproape noua ani.

      Familia de plasament e oarecum relaxata, spun ca ii mai lasa doi ani pe cei de la DGPC sa incerce, dupa care ii adopta ei si gata. Si-au dorit doi copii, au facut doi, asta e, vor avea patru. Sanatate sa fie, ca bani se fac spune 'tatal', dand ochii peste cap.

      Dar nu vor sa ii dea la lupi, aici, in sensul ca nu vor sa ii dea unor familii nepregatite pentru cei doi copii, care au probleme mai mari decat 'Nu mananca morcovi, buna seara'. Si nu vor altceva decat sa comunice - uite, copilul are nevoie de a, b, c, d. Nu sunt lasati sa o faca, si le e teama de o repetitie a episodului cu adoptia esuata a lui Ghitel, care a traumatizat pe toata lumea - si pe ei (il aveau de doi ani, era greu sa nu se ataseze, eu si 'asistenta maternala' am plans un pic, nu de fata cu el, of course, dupa ce a plecat), si pe copil (care fusese pragatit, isi dorea o familie permanenta, dar nu s-a adaptat suficient de repede, si s-a simtit aruncat la gunoi cand a fost dat inapoi, si apoi trimis la Salaj), si pe parintii adoptivi (care nu stiau ce sa ii faca, pentru ca nu li se spusese ca ar fi ceva in neregula, si au trebuit sa o ia de la 0 cu dosarul de adoptie).

      DGPC-ul se dezvinovateste si spune ca daca s-ar sti ca un copil are probleme, nu l-ar dori decat 'exaltatii religiosi' - citat direct.

      E aceeasi DGPC care a lasat-o pe doamna aceea sa fie asistent maternal, in cazul Sorinei. Cum ii masori, ce fel de KPI-uri pui unui asistent maternal? Si cine ii urmareste?
      • Like 1
  • Din păcate statul va hotărî cu siguranță, spre binele Sorinei desigur, anularea adopției. Sorina va ajunge la orfelinat, unde va rămâne până se va găsi (dacă se va găsi) un alt asistent maternal care să o ia cu indemnizația aferentă cu tot. Este fericirea pe care și-o va găsi la noi, în România, iar cei care au protestat împotriva adopției vor avea satisfacția nemărginită că statul a făcut pe voia lor. În altă ordine de idei, dar legat de același caz al Sorinei, m-a lăsat mut intervenția unei alte Sorine, ministru al Sănătății, care a declarat că minora a fost răpită de procuror și de polițiști de la domiciliu. Așadar, reprezentanții statului au răpit un copil de la cea care nu mai avea calitatea de asistent maternal și care a făcut totul pentru a nu se pune în aplicare o hotărâre definitivă de adopție. Ce mai pot spune față de astfel de declarații, sorbite cu nesaț și admirație de vajnicii noștri patrioți? Mândru că sunt român!
    • Like 5
    • @ Florian Nicolaescu
      Sa sperăm ca judecătorii vor respinge cererea de Revizuire aberantă a populuistului general Licu
      • Like 1
    • @ Mario Popesco
      Așa ar fi normal, pentru că în mod sigur hotărârea de adopție a fost dată în baza unui dosar complet, dar presiunea imbecililor care protestează, a lui Licu și a guvernului vor cântări mult. Cu spectrul SS și al Inspecției Judiciare în minte, tare mi-e teamă că judecătorii vor lua cârpa aia de la ochi și se vor șterge cu ea la fund.
      • Like 2
  • Ada check icon
    Si eu am cunoscut copii ca Sorina. Din pacate. Copii care nu au fost adoptati de nimeni, care au trait in casele asistentilor maternali unde au fost folositi la diverse munci, care la varsta de 18 ani au plecat in lume ( unde au vazut cu ochii ) fara nimic. Am auzit de copii plini de paduchi in casa asistentilor maternali in timp ce asistenul maternal se scuza ca nu stia de unde au luat insectele ( intamplari povestite chiar de asistentul maternal ). Am vazut copii care nu au fost infiati nici macar de bunicii lor deoarece acestia vor sa ia bani de la stat dupa copii ( desi au o stare materiala buna ).
    S-a tot discutat despre Barnevernet, dar oare in acest caz cine este Barnevernet?
    Sper ca acesti copii sa ajunga unde trebuie si cum trebuie.
    Adica cat mai departe de Romania si stabili atat din punct de vedere psihic cat si financiar.
    Am incredere in ei pt ca ce nu te omoara te intareste.
    Succes copii !
    • Like 5


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult