Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Le dăm copiilor la olimpiadă subiectul cu care noi am picat examenul

Sâmbătă dimineață, elevii de clasa a XII-a care au participat în Prahova la etapa județeană a Olimpiadei de Limba Română au avut de rezolvat, între altele, următorul subiect: „Imaginează-ţi că te numeşti Luca Străjescu şi eşti personajul care colectează cotele ţăranilor pentru stat din fragmentul extras din romanul „Moromeţii” de Marin Preda. Redactează un referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care să denunţi calitatea de element duşmănos a lui Ilie Moromete, pe care ai constatat-o când ai fost să colectezi de la el cota”. Previzibil, subiectul stârnit rapid controverse.

Luată în sine, cerința poate fi un exercițiu literar interesant. Urmând-o, îți răstorni viziunea asupra acțiunii și începi să scrii dintr-o perspectivă extrem de provocatoare, aceea a unui personaj negativ, limitat din punct de vedere intelectual și emoțional, care scribălește, cu mijloace stilistice precare, firește, o țidulă către partid. Păstrând din umanitate doar durerea că nu-l poate jupui mai ușor pe Moromete, acest personaj insignifiant, cât un punct, concentrează în el masa fenomenală de represiune a partidului care face țăndări o lume liberă.

E forța unei hârtii mizere de a mototoli și arunca la coș destinele unor oameni. E hăul stilistic și intelectual care poate oferi, prin contrast, încă o perspectivă asupra lumii descrise de Marin Preda. 

Aș vedea acest exercițiu, de pildă, în timpul unui seminar de la Facultatea de Litere sau de la cea de Istorie. El poate fi făcut de oameni care și-au dezvoltat aparatul critic, au informațiile necesare de context și și-au creat deja reperele morale.

Să-l văd însă între subiectele la Olimpiada de Limba Română mi se pare un nou semnal îngrijorător venit dinspre învățământul românesc. O nouă dovadă de deconectare profundă între cerințele adresate copiilor și ceea ce li se oferă la clasă - un act educațional adesea formal, în timpul căruia puține texte literare sunt parcurse în întregime. De multe ori, discuțiile se rezumă la chestiuni de bază, iar dacă ajung la profunzimi, acest lucru se petrece doar în nișele indicate de profesor ori de programă. 

Pentru acest subiect de la Olimpiadă, un copil trebuie să cunoască foarte bine textul, să înțeleagă cum funcționează resorturile ce pun în mișcare personajele sau dau un anumit curs acțiunii. Trebuie să știe contextul istoric și să vadă îmbinările dintre ficțiune și realitate. Trebuie să i se fi explicat cu mare limpezime cum stăteau lucrurile înainte ca el să se nască, când în România trăiau, pe lângă securiștii cu carte de muncă, și câteva sute de mii, poate chiar un milion de turnători. Trebuie să îi fi arătat cineva, cu sinceritate și pe înțelesul lui, ce s-a întâmplat atunci cu România, cum au trăit oamenii și cum au fost oamenii. Și trebuie să fi fost încurajat în sute și mii de ore, de română, de matematică sau de chimie, să afle cine e el, să-și antreneze mintea să fie puternică, să-și exerseze discernământul. 

Este o ipocrizie să insinuezi, de fapt, prin această cerință adresată chiar și unor elevi merituoși, că așa stau lucrurile în școala românească. Nu acesta este standardul educației de la noi, nici măcar pentru olimpicii la care ne-am obișnuit să privim cu atâta admirație. Un elev care performează este, în condiții normale, un elev capabil să meargă până la vârful unei piramide construite atent de întregul sistem educațional. Ne uităm atât de fascinați la elevii talentați și pentru că, din cauza, precarității sistemului de educație, aceștia că zboară prin aer, precum acrobații ce evoluează la trapez.

Înainte de olimpiade sau examene, exista, atunci când eram în școală, obișnuința ca profesorul să trateze, separat, „chichițele” care ar putea apărea printre cerințe. Erau un fel de ciudățenii, chestiuni atipice, situații excepționale, cu care examinatorii căutau să îi prindă pe elevi și să facă departajarea. De multe ori rezolvarea lor era însușită mecanic de copii, nefiind neapărat înțeleasă și integrată într-un parcurs firesc de învățare. În cazul acestei „chichițe” de la Olimpiada de la Română, s-ar putea ca și profesorii să aibă probleme de înțelegere.

După 27 de ani, noi nu am reușit încă să avem, la nivel de societate, o poziție coerentă de condamnare a comunismului. Discursul referitor la acea perioadă este încă plin de confuzii, inexactități, falsuri, omisiuni cu bună știință. I-am lăsat pe nomenclaturiști să ne conducă spre democrație, pe foștii delatori și torționari să prospere. Noi, adulții, am picat la examenul înțelegerii trecutului, dar le dăm subiectul copiilor, ca și când am fi fost premianți, și le punem și notă. Sunt olimpici, să se descurce! Dar suntem siguri că aceasta este felul în care vrem să îi punem în contact cu unul dintre cele mai toxice capitole din istoria României? Inspectorii școlari l-au numit un exercițiu de creativitate. În acest subiect, ca și în multe altele, este nevoie însă de luciditate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Trebuie, dupa mintea unora, care din pacate-s sefi prin invatamant, sa stie sa faca corect si denunturi. Ca de, asa cum merg lucrurile la noi, in 90 ne-am intors deja, daca criminalul PSDALDE, condus de bestii ca Dracnea si senilul tembel kkceanu, conduce tara ca pe vremea PCR. E posibil, daca suntem natangi, e sa ajungem si-n 80. Tinerii sa fie pregatiti... sa plece, cat mai pot, sau sa fie sclavii supusi, milogi si turnatori ai loazelor fostilor si actualilor sacali rosii.
    • Like 0
  • Ma intreb cum s-ar puncta daca elevul face un denunt incoerent, agramat, cu greseli de ortografie cum imi inchipui eu ca ar scrie colectorul, trebuind sa foloseasca si expresii din limbajul de la tara de acu' 70-80 de ani?
    Sunt olimpici, sunt creativi, dar un scriitor scrie din experienta, din trairile proprii sau dupa o temeinica documentare daca nu e familiarizat cu un subiect. Ori nu poti presunune indeplinita nici una din elementele de mai sus in cazul unor copii de 18 ani, chiar si olimpici.
    • Like 0
  • tinind cont de faptul ca subiectele de la olimpiada se adreseaza unor elevi de elita in domeniul literaturii romane, acest subiect mi se pare o idee interesanta ...
    • Like 0
  • check icon
    Într-o țară aflată în plină epocă DNA (după ce a trecut de epoca Ceaușescu, Iliescu 1, 2, 3, apoi Constantinescu-CDR, apoi Băsescu), mi se pare absolut firesc ca tinerii să știe să facă un denunț, doar cu asta se laudă periodic d-na Kovesi. S-ar putea să nu dea bine pe sticlă, dar cei care au elaborat subiectul au considerat ca tinerii să fie pregătiți pt zile și mai rele, s-ar putea să vină mult mai repede decât cred mulți.
    • Like 0
  • check icon
    Sinistru subiect pentru olimpiada de literatură! Dar critica nu se prea potrivește autorului care nu își recitește atent ce a scris și nu corectează textul înaintea publicării .
    • Like 0
  • Poate mai potrivit e sa citim cateva din "rapoartele" imaginate de elevii participanti la Olimpiada de Limba Romana. Comentariile care s-au facut aici au epuizat aproape toate perspectivele, din punctul de vedere al adultilor, asupra acestei probleme. Sa vedem mai bine ce au facut elevii, nu ca sa-i judecam pe ei, ci pe noi.
    • Like 3
  • Ar fi fost interesant ca acest articol sa insereze niste lucrari de ale olimpicilor. In lipsa acestora e o speculatie patetica cu iz mioritic. Acestor tineri le-as da sansa de a fi mai isteti decat "sistemul"
    • Like 0
    • @ Blurry Mind
      Nu este „o speculație” ci o opinie avizată, ținând cont de studiile autoarei!
      • Like 0
  • check icon
    În concluzie, este olimpic la română cine cunoște cel mai bine limba de lemn a activiștilor, perversitatea ședințelor PCR de înfierare standard a chiaburilor, opozanților, și a celor a căror rude fugiseră într-o lume mai normală?

    Cine este inspector la limba română acolo? Care este colectivul care a introdus / aprobat acest subiect? Vă rog, faceți o investigație până la capăt!
    • Like 1
    • @
      Subiectul respectiv nu a fost singurul dat elevilor. Au fost 3 subiecte iar acesta cantarea aprox. 30% din nota finala.
      • Like 0
    • @ Sergiu F.
      check icon
      Mult!
      • Like 1
    • @
      Foarte interesantă este a doua parte a mesajului dv.! Are nerv, ținută activistică..., păcat că nu puteți participa la Olimpiada în discuție!!!
      Un singur termen e superfluu: „va rog”.
      • Like 0
    • @
      Da, se pare ca asta se cere. Si e normal, atata vreme cat in posturile de conducere din invatamant, si nu numai, sunt cocotati politruci din haita rosie a sacalilor PSD, care-s aceiasi ticalosi din vremuri crezute gresit apuse, sau loazele crescute in spiritul lor.
      • Like 0
  • Stimati ziaristi, in romanul citit de mine, "Morometi" de Marin Preda, actiunea se desfasura inainte de cel de-al doilea razboi mondial, deci catre ce partid se faceau plangerile( PNT, PNL, Conservator, Socialist etc)? Nu de alta dar sa stim si noi acum cui facem plangere pentru un abuz :)))))
    • Like 0
    • @ Marian Costin
      Imi cer scuze, am gresit, in volumul al doilea actiunea se intinde si dupa razboi... Greseala mea.
      • Like 0
  • check icon
    Ar trebui puși la încercare cei ce se declară oripilați de subiect ca fiind nepotrivit cu „intelectul bieților copii”, ar trebui rugați să se pună în locul lor și să scrie EI o poveste conform cerințelor! Sunt chiar curios ce-ar ieși ... ce ar produce ei prin comparație cu ce au făcut „copilașii” de 18 ani!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult