Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Nu ne mai putem crește copiii nici cu doamne ambițioase, care produc olimpici dresați, nici cu traineri de ocazie care au citit vreo două cărți de parenting

De când s-a luat public, în discuție, dezastrul școlii românești, s-a întâmplat, firesc, un fenoment vizibil de polarizare a atitudinilor.

Pe de-o parte, s-au strâns rândurile părinților disperați să își împingă copiii la meditații încă din clasa a II-a; s-a mărit la 35-38 numărul elevilor din clasele conduse de Doamne „bune”; s-au înmulțit postările cu „mândri că avem olimpici mulți”; s-au hotărât clar o groază de familii că bățul, frica și supunerea scot oameni din copiii lor; au crescut înjurătorii naționaliști la adresa ăstora care conspiră, sub pretextul modernizării, la superficialitate și înrobire istorică.

Pe de alta, au înflorit școlile și atelierele în care copiii, sub pretextul libertății și al binelui emoțional, nu fac nimic, nu sunt provocați academic, nici scoși din zona lor de confort și comoditate; au crescut așa-zisele pedagogii alternative aplicate orbește, ca rețete, de te-miri-cine; s-au întețit vocile care nu vor teme deloc pentru acasă, care se tem că prea multă carte prostește; care își țin copiii într-un soi de protecționism retard și alint plin de anxietăți și îndoieli de sine.

Primitivismul alegerilor extreme e o chestiune generală în societățile care nu au valori definite și convingeri educate. După mine, realitatea e simplă:

- copiii au nevoie de reguli, structură, provocări și standarde academice înalte. Lângă ele au nevoie de oameni care cred în ei, îi susțin, îi conțin și îi inspiră. Nu poți face carte adevărată cu bățul lângă tine și cu frica dezamăgirilor. Nu poți face carte nici cocolit, ținut de mână, împins ușor de la spate și îmbrăcând fiecare provocare în glazură dulce. De cele mai multe ori, cunoașterea înseamnă tensiune, frustrare, efort, transpirație.

- școlile au nevoie de organizare strictă, cu reguli clare, proceduri, măsurări exacte ale actului didactic și ale eficienței fiecărui profesor, cu reglări, ameliorări și răspundere personală pentru rateuri profesionale. Toate astea se ating cu oameni disciplinați, controlați, dar și dedicați, care știu să cultive libertatea de gândire și exprimare la clasă. Creativitatea și gândirea de adâncime ajung să se dezvolte și să străpungă banalul abia după ce copiii au învățat până unde țin hotarele, regulile și restricțiile.

Până la urmă, și părinții dintr-o extremă, și cei din cealaltă își doresc același lucru: să le fie copiii fericiți și împliniți. La asta nu se ajunge nici cu biciul, mânat de la spate, nici cu zăhărelul, momit din față. La asta ajunge fiecare, singur, abia după ce a învățat gustul triumfului și al puterii personale. Cele mai mari satisfacții vin după ce mintea s-a căznit o vreme și a trecut de partea cealaltă, a învins. Un copil bun, realizat și învățat are seva asta prin rădăcini: a triumfurilor personale, a oamenilor care au crezut în el și i-au suflat în ceafă să mai cuteze încă un pas înainte.

Nu ne mai putem crește copiii nici cu doamne ambițioase, care produc olimpici dresați pe tipologii de subiecte și bareme, nici cu traineri, coach-eri și educatori de ocazie, care au citit vreo două cărți de parenting sau vreo trei articole despre școala finlandeză ori good old Maria Montessori.

De la guverne, sistem și administrații n-o să vină niciodată schimbarea. Toți oamenii de acolo trăiesc bine din dezastrul actual. Au interes să îl cultive. Singura schimbare vine de la consumator. De la părinții care știu ce e bine pentru viitor, chiar dacă turma încă preferă gusturi vechi, familiare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ana check icon
    Iar ati scos din adancurile site-ului un articol in care o doamna, mama la randul dumneaei de copil inscris la liceu intr-o clasa "speciala" cu alti "speciali" de la o scoala de superfitze din centrul Bucurestiului, se zburleste la "olimpicii dresati pe tipologii de subiecte si bareme".
    Serios? Ati trait langa un astfel de copil sau lipiti, in pur spirit pedagogic, o eticheta pe fruntea unor copii pe care nu ii cunoasteti in niciun fel, nu stiti cat si cum lucreaza, care e viata lor in general?
    • Like 2
  • Stimată doamnă,
    Nu sunt bune cele două extreme , este clar ! Dar sa elimini competiția, spiritul de întrecere , să nu.i amintești copilului ca are si obligații nu doar drepturi, și să.l minți permanent că el e grozav (unii susțin că trebuie să.i spui mereu că e geniu !!! Mai scriu si cărți cu asemenea bazaconii !) , e o greșeală pentru că îl va trimite sigur în neadaptare la viața de zi cu zi . Scoala greseste grav prin programa nepotrivită, de tip comunist , învechită, desuetă, încărcată excesiv dar si prin stilul de predare al unor profesori . Dar nici sa amagim copiii cu fantasmagorii (laude permanente si nejustificate) ,de asemenea nu e o solutie .
    • Like 5
  • check icon
    A fost interzis cuvântul ÎNVĂȚĂTOR?
    Asta este educația dorită? Educație cu ... trainer?
    Nu mă mai mir că aud căcăcioși de patru ani spunând bunicilor în parc că este sau nu este OCHEI!

    Din păcate, primii educatori sunt părinții și familia, iar aceștia refuză să vadă că podoaba lor este bună de strungar (altfel o meserie frumoasă și absolut onorabilă!) și nu de profesor universitar doctor docent: până ce resursele educației nu vor fi distribuite pe capacitatea elevilor și nu pe dorința părinților, nu vom avea mari realizări cerând ca fiecare împiedicat să fie pregătit la nivelul elitelor! Știu că nu convine asta, dar este singura soluție de a face ceva cu materialul dat: educați elitele pentru a deveni elite și pe ceilalți pentru a deveni oameni normali - examenul ca unică și eliminatorie probă de admitere într-un alt nivel de învățământ este una dintre soluții (la toate nivelurile); restul e tăcere ...
    • Like 4
    • @
      Victor66 check icon
      Eu am auzit cacaciosi de 6-7 ani injurand ca la usa cortului, in spatele blocului. Ce facem cu astia?
      • Like 1
  • In articol pe sufletelul meu de profesor.
    • Like 1
  • Răzvan check icon
    În privința educației copiilor nu este normal să vă dați cu părerea, cum o faceți mai sus cu acel „după mine”. Din aceste motive educația din România este în această situație - pentru că toți cei care s-au perindat pe la ministerul educației au „reformat-o” după părerea lor. Oricine are o părere.
    Însă decizilile cu privire la educația copiilor trebuie luate obiectiv, în funcție de ce funcționează și ce nu. Din fericire se poate studia eficiența metodelor aplicate în diferite țări și se pot împrumuta acele metode care produc, obiectiv, cele mai bune rezultate.
    De asemenea, există multe cercetări științifice recente care se opresc asupra metodelor care funcționează și asupra celor care nu funcționează în privința educației copiilor. Vă provoc să găsiți un studiu recent al cărui concluzie să fie că temele pentru acasă au într-adevăr un aport în calitatea educației.
    Pe lângă împrumutarea metodelor de succes folosite în alte țări poate ar trebui studiat și modul în care au fost aplicate reformele în educație. De exemplu, Finlanda, că tot ați amintit de această țară, a pornit de la un sistem de educație asemănător cu cel românesc și prin aplicarea reformelor a ajuns să fie cel mai bun sistem de educație din lume. În ce mod au fost aplicate reformele? Cum s-a făcut trecerea de la vechiul sistem la cel nou? Cred că merită investigate și aceste aspecte.
    De ce trebuie copiii români să sufere experimentele nereușite ale diferitelor guvernări în funcție de păreri personale când deja există sisteme de educație dovedite ca fiind mult mai performante?
    De ce nu se pot împrumuta ideile aplicate cu succes altundeva? Pentru că suntem prea mândri ca să ne luăm după alții? Pentru că românii știu mai bine decât toți? Pentru că și copiii noștri trebuie să treacă prin același sistem prost sau mai prost decât cel prin care am trecut și noi? De ce?
    Mi se pare că luați în râs educația finlandeză, ca și cum ar fi o fiță. Nu este o fiță, oamenii sunt pregătiți excelent - mult peste pregătirea românilor, cel puțin în domeniul IT, cel pe care-l cunosc cât de cât. Recent, un copil finlandez de doar 10 ani a câștigat un premiu de la Facebook pentru că le-a demonstrat o vulnerabilitate serioasă - stabilind un record de vârstă.
    În final, vă las un clip scurt, de doar 3 minute despre sistemul finlandez de educație:
    https://www.youtube.com/watch?v=54EpTVvm00A

    Știu că este prea puțin pentru gustul dumneavoastră dar poate vă provoacă să vă răspundeți la niște întrebări. Preferați niște copii subordonați, disciplinați și obedienți sau niște copii fericiți, independeți și care pun în discuție autoritatea? Nu prea se poate să le aveți pe ambele în același timp.


    • Like 8
  • Wau. Se supara o tanti si ne zice ca nu se mai poate. Ba din nefericire o sa se mai poata o mie de ani de aici inainte. N-o sa se streseza nimeni si o sa ramanem in purul stil romanesc scapa cine poate. Pe deasupra acest sistem are avantajele lui. Nu iesi la 25 de ani cu o remorca de credit pentru studii, asa cum e in anuminte "tari civilizare" unde dupa ce platesti rata pentru studii poti sa te mai gandesti ca poate iti trebuie o casa, o rabla cu care sa iti faci concedii, ca dracului esti tanar si vrei situ sa traiesti. Nu ne vom schimba, asa cum si Ceausescu a zis cu cateva zile inainte sa moara in RO comunismul s-a infipt atat de bine incat va fi foarte greu sa fie schimbat (inca sunt comunisti si pui de comunisti la putere).
    • Like 4
  • Valentin check icon
    Programa scolara ar trebui restructurata si asezata pe baze de competenta, nu de acumulare de cunostinte. Producem prea multi analfabeti cu diplome si avem o educatie de tip 'memorie temporara', adica se invata doar pentru examene si olimpiade si pe urma se uita repede. Materiile sunt impinse prea mult spre performanta si nu exista o educatie diferentiata; cei care nu pot tine pasul sunt catalogati imediat despre 'slabi'. Daca un copil cu talent la literatura este dezastruos la matematica poate ca ar trebui sa i se asigure doar un necesar al matematicilor si sa nu fie pus sa invete matrice sau alte matematici inalte, pe care le va uita ORICUM dupa ce va iesi din scoala. Impartind o materie in incepatori si avansati ai mai multe sanse ca elevul sa ramana cu un necesar. Aruncand cu lopata in capul lui matematici superioare sau comentarii literare indigeste vei avea un adult cu mintea complet stearsa, pentru ca invatand din obligatie va uita tot ce a memorat fortat. Orice materie - de la matematica la geografie - are un anumit NIVEL. Exista un MIEZ, un necesar, exista o parte avansata a materiei, exista performanta. MIEZUL e obligatoriu, avansarea si performanta sunt o problema de ALEGERE. ALEGI sa studiezi matematici superioare, nu TE OBLIGA, asa cum face onor invatamantul romanesc pentru o bruma de olimpici si vreo trei indivizi care ajung pe la nu stiu ce agentie celebra din America. Nu faci un sistem pentru varfuri, faci un sistem pentru marea masa de cetateni cu care iti functioneaza societatea. Noi invatam doar de dragul de a invata, fara un scop final, fara a produce adulti competenti. Producem un fel de analfabeti cu diploma, care, imediat ce ies de pe bancile scolii, uita rapid ca si cum ar fugi dintr-o cladire in flacari. Ramane un pumn de diplome cu care nu te angajeaza nimeni daca nu esti in stare sa sustii un interviu. Nu te intreaba nimeni cat Eminescu si Creanga ai bagat in tine, te intreaba ce poti sa faci.
    • Like 9
  • Andreea check icon
    Acel moment când comentariile sunt net superioare articolului. Dealtfel un articol tipic românesc, care frunzărește curente de opinie sau situații dar nu oferă nicio opinie concretă și deci nici soluții. Nu mai putem ... dar mai putem să scriem un articol fără să facem ceva mai mult.
    Felicitări băiatului din "școala de renume" care a avut o intervenție absolut sclipitoare.
    • Like 6
  • check icon
    de acord cu toate opiniile pro, dar trebuie sa tineti cont ca DESTINUL si NATURA scot la suprafata personalitati extraordinare, CEREBRALII ! tot asa reusesc cretinIi si dezaxati sa acceada in fruntea poporului. copilul DARUIT va reusi, daca nu, va supravietui ca toti BIPEZII.
    • Like 1
  • În general, ambele extreme apar de la subfinanțarea școlilor sau lăcomia și corupția directorilor.Eu sunt la o școală de-asta bună (în cuvintele lor, de prestigiu) și aștept cu nerăbdare să treacă aceste ultime 5/6 săptămâni pe care le petrec în scârbă acolo.
    Școlile românești se împart în 2 categorii:
    1. Școli sărace, cu elevi semi-retarzi, cu infrastructură făcută parcă în glumă și cu profesori fie partidiști corupți, fie ghinioniști abuzați de ei.
    2.Școli mafiote, considerate bune (sau de prestigiu). Acestea sunt pline de corupție și lingăi,între elevi, profesori, părinți și directori.Și acestea au sub-categorii:
    2.1 Cele cu un renume de apărat sunt cele în care copiii pățesc ceea ce George Carlin numea "o formă sofisticată de abuz al copiilor". Aici îs profesorii dezaxați care îi fac "olimpici dresați". Spre exemplu, în clasa a V-a, clasa mea a avut o profesoară. Dintr-a VI-a s-a schimbat. A doua profesoară, să-i spunem doamna X, o avea la clasă pe fiica celeilalte. Doamna X este acest gen de "slave-master" al orelor de română. La un moment dat, prima profesoară dorește să-și ajute copilul la teme. Ea, profesoară titulară, nu a reușit să facă tot ceea ce li s-a dat elevilor ca temă de pe o zi pe alta.
    Legat de doamna X, lăsăm la o parte faptul că atunci când am făcut eu o compunere tembelă m-a înjosit în fața clasei 2 ore, sau când i-am zis că nu-mi place că ne dă, practic, "teme pentru pauză" a făcut un scandal monstru de mai avea puțin și mă lua la bătaie (deși ea era cea care aproape plângea).Și ironia este că, atunci când s-au dus părinții mei acolo să vorbească, să vadă, diriginta a mușamalizat cazul și i-a mințit în față.
    2.2 Școlile în care îți faci de cap.Cum credeți că nu avem noi (fiind o corcitură jegoasă între ambele categorii) elevi pedepsiți pe capete? Simplu, nu îi pedepsim deloc. Evenimentul cu "dă-ne mă pauza" era precedat de altceva, veneam deja nervos. Eram în laboratorul de informatică. În clasa vecină, elevii au găsit o pisică. S-au gândit să o omoare. Au sugrumat-o, au înecat-o cu naiba știe ce, au aruncat cu scaune în ea, în final cică a supraviețuit, da dacă este veste oficială a școlii înseamnă că e moartă sigur. Eu am avut mereu pisici în casă.Sunt un iubitor al animalelor. În același timp sunt un mizantrop care ține totul în el, deci am mulți nervi adunați. Proastă combinație. Spoiler: Copiii ăia n-au pățit nimic. Majoritatea nu știa de eveniment decât din zvonuri. Am vaga impresie că părinții unui elev implicat sunt cei ce, având o firmă de construcții, au pus dalele din curtea școlii, gratuit.
    La noi nu e neapărat problema de opinii teoretice și ideologii de metodologie. La noi e executarea cretină. Ce ne trebuie sunt elevi care să se răscoale, sa nu mai înghită tot bullshit-ul ce li se dă, părinți care să-i susțină și profesori normali la cap care să își combată colegii cu probleme mintale.
    Bine, dacă toate magazinele din zonă erau branșate la curent de la stâlpul școlii, și consumul ieșea plătit de stat, iar directoarea primea diferența, cred că ne-am dat dracu și așa rămânem oricum.
    • Like 15
    • @ Rareș Mocanu
      check icon
      Oho! Asta da scriitura si executie. Felicitari. Sigur esti intr-a XII-a? Nu de alta dar intalnesc zilnic subspecii carora le e greu sa articuleze altfel decat gresit ( ori- cel mult in limbajul de lemn pe care si l-au insusit de la Marutza, Stirile antenei nu stiu care sau ..you name-it). Problema pe care tu o vezi din interior o intuiesc eu (si apropiatii mei) de ceva.vreme insa nu am gasit pana in prezent metoda prin care sa proliferez o astfel de atitudine. Recte: majoritatea "corpului " profesoral este tributar unor cutume educationale primite sau insusite si nu pot/vor sau nu risca sa iasa din ele. Exemplu: profesoara de mate a fiica-mii are o metoda deja probata: incepe semestrul, tranteste o lucrate de verificare, note proaste (ploua cu 3, 4, 5, ...). Scor: media clasei- 5,89 (e doar un exemplu). Apoi- spte sfarsitul semestrului- teza: note-rar cate un 5-multi cu 7,8,9, 10. Rezultat: media clasei 8.12 . Zice: "desi clasa s-a prezentat slab, prin metodele aplicate de mine si-a imbunatatit media statistica". Uitam sa spun ceva: dupa acele catastrofale note parintii se inghesuie sa-si trimita plodul la meditatii. Ghici cu cine? Alte cazuri: profesorii care nu nimeresc cratima nici din intamplare. Profesorii (de obicei cei de desen, muzica, limni straine) care-i umilesc pe copiii talentati ....pentru ca sunt talentati. Am cazuri pe care le cunosc personal: eleva premiata de catre institutii internationale instrainatate (pictorita premiata in vreo 20 de tari , inclusiv cu Marele Premiu in Japonia , sau o alta care e mica pianista premiata la fel..) si care sunt umiliti de profesorii de "specialitate" in fata copiilor. Mizeriile astea insa sunt un cancer ce i-a cuprins pe parinti. Daca ei ar fi intransigenti, cu siguranta 70% dintre magariile astea nu s-ar intampla. E drept - parintii isi gasesc scuze ca sa se ascunda de la decizii care le-ar afecta copilul (desi sa taci ori sa te coalizezi cu profesorii nesimtiti nu e un castig nici pentru ei - cum nu e nici pentru copiii lor. Si atunci, ce e de facut? O posibilitata ar fi publicarea tuturor abuzurilor (de ambele parti- si a profilor dar si a elevilor ). Alta ar fi implicarea unor ONG-uri (pentru caini si pisici sunt zeci-pentru educatie de ce nu? ) care sa "execute" pe oricine abuzeaza de bun simt sau nu se "tine de treaba". E mult de lucru si nu vad implicarea vreunui partid (decat logoreic, mai ales de alegeri). In rest suntem.tara lui "merge si asa, lasa ca ne-om descurca".
      • Like 9
    • @
      Nu-i chiar așa de faină scriitura dacă nu s-a transmis ceea ce se dorea. Iar îndoiala dumneavoastră cu privire la vârsta mea este fondată.Nu sunt într-a XII-a. Sunt a VIII-a. Eu vorbeam de școli. Liceele sunt o chestie diferită. Am vrut să spun în comentariul meu că scap de școala mea actuală. Chiar dacă merg la un liceu privat și scap și de sistem, asta e irelevant pentru subiectul articolului.
      • Like 4
    • @ Rareș Mocanu
      check icon
      Văd că a apucat să te felicite altcineva înaintea mea.
      O rugăminte: nu-ți uita amintirile, păstrează-le și fă-le publice cât mai des posibil, și - de ce nu - chiar oficial.
      • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult