Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Lehamite big time

Klaus Iohannis și Florin Cîțu, la Ziua Marinei

Foto: presidency.ro

Nu m-am simțit niciodată atât de vulnerabil precum mă simt astăzi ca locuitor, alegător și plătitor de dări în România. Sau „cetățean” cum ne spun politicienii. Zilele acestea politicienii ne arată și cât de vulnerabilă este democrația din țara noastră. Și nu pentru că nu aș avea libertatea de alegere a ceea ce vreau, simt sau mă lasă conștiința. Ci pentru că cei pe care îi alegem, odată intrați în pâine, se transformă invariabil în anomaliile pe care vrem să le evităm când ne ducem la vot.

Mă simt vulnerabil pentru că, ori de câte ori s-au născut „alternative”, ele au sfârșit fie prin a deveni că sunt remorcile altcuiva, fie prin a se dovedi nepregătite și insuficiente. Și, de aici, ezitante, sceptice, inoportune, pe alocuri superficiale și (ceea ce mi se pare cel mai trist) trufașe. În final, incapabile să insufle pentru noi, „cetățenii”, un atribut cheie: încredere. 

„Dacă duminica viitoare ar fi alegeri”, pentru prima oară după mulți ani, aș avea pornirea să umplu buletinul de vot cu ștampile. Simt o nevoie acută (chit că e inutilă) să „corup” acest act civic just – exprimarea votului – pe care actuala coaliție l-a transformat într-un act steril. În aceste zile nu doar dezamăgirea a pus stăpânire pe mulți dintre noi. Ci și furia legată de faptul că nația asta nu poate naște lideri. Nu poate!

Pentru acest „monstru” pe care l-au scos din mine, îi detest. De la stânga la dreapta; de la Cotroceni, până în Dealul Arsenalului; de la progresiști, la tradiționaliști. Politicianul a fost, este și va rămâne un profil social caracterizat de egoism cras și cu empatie sub genunchiul broaștei (că înțeleg că din când în când e bine să mai înghiți câte una). Politicienii sunt oameni pentru care doar prezentul contează. Trecutul dispare brusc atunci când apare funcția. Iar viitorul este incert... că așa e în politică. Și își spun „oameni de stat”. Sau și mai... penetrant: „bărbați de stat”!

Am văzut în aceste luni cum se face politică din hashtag și selfie-uri. Atâta desfășurare de PR și narcisism politic nu am văzut până acum. #noifacem... #noidregem... #noirevoluționăm... Nu mai bine făceau ceva înainte de a da cu ambiția de pereții din social media? Administrația centrală și locală sunt zone hardcore; aici nu merg lucrurile „cool” și guvernarea prin SMS, WhatsApp sau facebook. Sau nu încă. Dintr-un motiv simplu: funcționarul public este hardcoded. Poate că de aici ar fi trebuit actuala coaliție să plece cu reformele pentru a elimina, citez: „jaful”, „mafia”, „corupția”, „sinecurile”. Presupunând că le pasă... Dar știm că nu le pasă.

Ca votant încrezător în schimbare (și o spun cu mare regret), cred că cei de la USR+ au intrat în actul de guvernare destul de nepregătiți. Au vânat „victoriile rapide”, pentru imagine, iar pe alocuri nu le-au ieșit nici acelea. Experiența lor politică și administrativă este limitată și, în consecință, au oferit (oferă) o prestație la suprafață, nesigură, de amânare. Și aș adăuga... trufașă. Dau sentimentul ca fac parte din grupul celor care „nu știu că nu știu”. Iar când își dau seama că nu știu, sunt prea aroganți să accepte. Probabil că ideile și principiile din spate sunt onorabile (da, păcat de Drulă!), dar în bună parte ele au rămas intenții. Și încă ceva: când îți dai demisia în bloc, chiar credeți că e oportun să rânjești pe sub mască, să bați cuba în fața camerelor, să te îmbrățișezi, să aplauzi la scenă deschisă și să îți faci selfie de grup? E rost de vreo bravură?! Nu e oare un moment de smerenie și de asumare a unui eșec? Las la o parte asocierea de conjunctură „extremisto-satanistă”…

Apropo... AUR nu a fost „legitimizat” de USR+, ci de alegătorii de orientare naționalistă, cu un profund simț tradițional. USR+ doar i-a luat în considerare ca să treacă puntea. E evident. AUR există în parlament ca urmare a voturilor unor oameni. Acest strat social a existat, există și va exista întotdeauna în România. Indiferent că ne place, sau nu, atât la nivelul societății, cât și la nivelul algoritmilor politici. Și cred că acest segment nu trebuie ignorat sau desconsiderat. Oricum, greșeală mare.

La PNL lucrurile sunt de groază (a se citi „horror”). Le-am dat și lor jumătate din vot. Ideologic, eu, omul care apreciază oportunitatea născută din alegeri libere - electorale, sociale, economice - mă simt pierdut printre multele curente și opinii care traversează această feudă. Vor să și exploateze niște principii originare... vor să și conserve niște valori tradiționale, vor să și insufle progres și modernitate... Da, mă aștept să mi se răspundă cu elocvență că anumite curente, comportamente și valori pot coexista. Problema e că în ultimul partid istoric (infuzat altminteri de fostul PDL) aceste curente sunt contradictorii. PNL a devenit, peste noapte, o shaorma cu de toate. Demagogie... este. Ipocrizie... este. Trădare... este. Confuzie... este. Cinism... la greu. Zgomot... din plin. Altminteri chiar crede cineva cu tărie în rândul alegătorilor PNL că era oportună pâra (de grădiniță!) la forurile străine? Sau are cineva senzația că reprezentanța Comisiei Europene la București se uită doar cum se așterne toamna (și valul 4) în România?! Nu, ei ne arată de vreun an și mai ceva ceasul, de pe vremea anteriorului guvern PNL, apropo de livrarea unui PNRR consistent și sustenabil. Ce facem, mergem încă la „Înalta Poartă” cu jalba în proțap? Ăsta e gest de „bărbați de stat”? 

E interesant și „duelul” verbal din aceste zile. El seamănă – dacă știți – cu acea competiție rusească de dat și luat palme: doi zdrahoni stau față în față și, cu palmele pline de pudră, se izbesc „bărbătește” peste obraji. Cu public! Așa pare la noi, zilele astea. Se alternează invitația la dialog, cu câte un rever de palmă. După câte un „solicităm responsabilitate” jap! o „hoție”. După „reconciliere”, jap! un „sunt imaturi”. După o „singura soluție de guvernare”, jap! „jaful național”. După „e nevoie echilibru”, jap! „mafioții”. După „să ne așezăm la masă”, jap! un „neo-marxiștii”/ „extremiștii”. După „interesul poporului”, jap! „e un zombi”.

Ce deduc eu este că de fapt oamenii ăștia nu știu să negocieze. Cum să ajungi la un numitor comun dacă în prima parte a discursului ești conciliant și, după virgulă, îi arzi „partenerului” un dos de palmă? Uitați-vă la declarațiile ambelor părți. Sau mai multelor părți. Chiar așa, cam câte părți sunt în povestea asta?

La sfârșitul zilei pare că, deși ambele tabere au avut mână proastă, au jucat, fiecare, la cacialma. Cu o strategie de poziționare și comunicare la fel de prost gândită. Aș putea să fac pariu că și USR și PNL își mușcă acum monturile și se gândesc ce gafă de proporții au făcut. Sau așa îmi place mie să cred. Dar le vine greu să recunoască și să accepte compromisul, pentru ca, deh, le scade autoritatea în propria feudă... Și mai au și alegeri interne!

Și, astfel, din acest joc prost nu poate să câștige decât cei care fac cărțile de 30 de ani. Și cei care joacă „mână moartă”...

#vaidenoi

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În sfîrșit, iată că avem încă un cap limpede pe această platformă.
    • Like 0
  • SUPERMAN îi comandă oberchelnerului de serviciu, un meniu, la Ziua Marinei Române, la Constanța, în Portul Militar, probabil ceva fructe de mare cu garnitură de spanac pe mămăliguță, că despre ce să discute cei doi ZOMBIE fără mamă, fără tată, fără țară și popor... Sau klaus chiar de pe-atunci, de la Sfânta MARIA, îi transmite ultima convorbire tel. cu Ursuza von limben, prin care uscata aia, sluga DEEP STATE, îi impune noile prețuri la gaze, Energie și de la astea, la alimente, etc... Așa s-ar părea, că prea rapid au luat canaliile care sunt pe grumazul nostru, această măsură, doar au așteptat ca klaus să plece în ELVEȚIA, - neinvitat!, să-și aranjeze bănuții ăia mulți, în conturi, în țara băncilor, a miliardarilor pedofili, criminali,... Deep State!!!... NIMIC, pe NIMENI, NU-L SALVEAZĂ când are de PLĂTIT aici, printre noi, DATORIILE KARMICE!!...
    • Like 0
  • ”...nația asta nu poate naște lideri” .... Așa e și așa va rămâne cât timp nu înlocuim minciuna, promisiunile deșarte. lipsa de justiție, ș.a. cu Meritocrația ! În vorbe, poporul vrea guvernanți competenți și cinstiți,, generoși și dedicați și ... așa mai departe dar tot el votează cu ”verso”-ul când se duce la vot (dacă se duce). Se pot formula criterii de alegere/selecție a candidaților, se poate încropi o lege ”stimulatoare” dar ... ce ne facem cu cei care urmează să voteze în parlament o asemenea lege ? Și, în completare, ce ne vom face cu nivelul de cultură politică a majorității votanților din România ? Dar la ce ne putem aștepta când, cel mai recent exemplu, (în ciuda lătratului pe toate canalele a principului ”fără penali în funcții publice”) acceptăm un ”turmentat orgolios” și un hoț în relația cu băncile și în funcția de ministru de finanțe iar apoi îl promovăm drept prim-ministru ca să ne dovedească atât marea incompetență a sa cât și de unde îi vine susținerea necondiționată, în ciuda rezultatelor dezastruoase ale guvernării ??
    • Like 1
  • Ovo check icon
    De acord cu afirmația că nu știu să negocieze.
    Și am avut o revelație: românii, în general, nu știu să negocieze.
    Faceți un experiment, încercați să vindeți ceva pe olx și treceți "preț negociabil". Singura "negociere" pe care o veți primi este întrebarea "care este ultimul preț?".
    • Like 0
  • Nume check icon
    Ati uitat de principalul vinovat al acestei situatii, marele schior si biciclist al tarii care nu a vrut sa faca NIMIC pentru a rezolva aceasta situatie.
    Cred ca atat va ramane in manualele de istorie dupa mandatele d-lui Johannis: "A fost presedintele Romaniei intre xxxx -xxxx. Nu a facut nimic notabil, dar s-a remarcat prin hobby-urile sale: calatoriile, ski-ul si mersul pe bicicleta".
    • Like 3
    • @ Nume
      Ovo check icon
      Tare matur să ataci un om cu privire la pasiunile și hobby-urile sale, care n-au nicio legătură cu activitatea sa profesională!
      Îmi aduce aminte de "baschetbalista Kovesi".
      Chiar, e ceva rău, urât, greșit în a avea pasiuni precum schiul, ciclismul sau baschetul?
      • Like 0
    • @ Ovo
      Nu, nu e greșit să aibă oricine pasiuni dar când nu identifici nici o realizare în funcțiile în care a fost numit cineva, ajungi să te referi și la mărunțișuri. Dar, parafrazând, când nu promovezi Meritocrația dar promovezi (in)justiția NU TE POȚI AȘTEPTA LA ALTE REZULTATE !
      • Like 2
  • Cam parșivă descrierea asta, vrea să inducă ideea că „toți sînt o apă și un pămînt” și „n-ai cu cine”. Singura vină a USR+ e că n-au pus piciorul în prag de la primul semn de derapaj al USLinoșilor vopsiți în liberali.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult