Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Litoral la cinci stele în septembrie. „Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală”. „Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit de o emoție în plus”

Am zis să fug și eu câteva zile din București. Așa, ca de o vacanță o dată la trei ani.

Mi-am pus laptopul în rucsac, rucsacul în mașina soțului, soțul pe scaunul șoferului, trupul personal și centura de siguranță pe scaunul din dreapta-față și am lăsat mașina să ne poarte pe unde au mai rămas urme din autostrăzile patriei. 

După trei ore și ceva am parcat în fața unui hotel de cinci stele din sudul litoralului, zburdând spre recepție cu bucuria cățelului al cărui stăpân se îndreaptă spre ușa apartamentului la prima oră a dimineții. 

Dar cum orice cățel are o lesă și fiecare hotel un manager de care nu ascultă nimeni, planetele de la Marea Neagră s-au aliniat anul acesta astfel încât să demonstreze tuturor că resursa umană din România începe să devină o problemă pentru noi toți și pentru ea însăși. Vorba aia: avem o generație care reprezintă cu fidelitate bezna din sistemul de învățământ, deci să ne confruntăm cu ea.

* * *

- Bună ziua, știți, am făcut o rezervare prin Booking, am spus la recepție, încântată de zâmbetul larg al domnișoarei din fața mea.

- Numele, vă rog?

L-am băgat pe soțul în față, că el a făcut rezervarea cu o seară înainte, în timp ce eu emiteam niște facturi după ce achitasem altele, ca să fiu la zi cu toate îndatoririle de business. Doamna a continuat să zâmbească, a început să apese pe niște butoane, s-a întors la un moment dat cu spatele la noi, a revenit cu o bucată de hârtie și două brățări, ne-a întins formularul de cazare și, după ce ne-a introdus cartelele de la cameră în cartonul aferent și albastru ca piscina, ne-a sugerat să citim bine instrucțiunile de pe bucata de hârtie de sub brățări. Apoi ne-a urat ședere plăcută. Cu zâmbet.

Cu importanța celui care și-a parcat mașina între două namile care costă fiecare cam cât bonusul încasat de guvernatorul BNR pentru împlinirea vârstei de pensionare, am urcat la etajul 1 ca să ne luăm în primire camera 109, cu sea view, aer condiționat și curățenie impecabilă incluse în preț. Am pus cartela în ușă, am pătruns în incintă, am abandonat bagajele și-am fugit glonț pe balcon.

Ce-i drept, nu am mai văzut demult o parcare atât de plină de mașini. Mă rog, asta dacă nu pun la socoteală zilele în care ajung la Mega în jurul prânzului și când totul în jur – de la trotuare până la stația de autobuz – arată exact ca Bulevardul Mărăști atunci când e târg la Agronomie.

Bine, acum și balconul ăsta de cinci stele are și el avantajele lui: toți bolizii din parcarea de sub el valorează cât bugetul anual al Parlamentului României, cu factura la energie electrică inclusă. Apoi e atât de aproape de terasa hotelului de alături, încât auzi cum răsfoiesc oamenii de la mese meniul sau cum râșnesc piperul pe bucate. Iar dacă mai pun la socoteală și faptul că urmează un concert cu Adrian Enache, m-am scos: am asigurate locuri VIP și pot să mă delectez cu o performanță unică în regim de playback a artistului singur în noapte de la farmacia inimii. Cât despre mare, sigur e la locul ei, doar că trebuie să o cauți cu atenție printre copaci și gardul care separă două hoteluri. Altfel, dacă ieși pe plajă, o vezi perfect.

- Știți, camera asta dă în parcare, marea nu se vede…

- Când ați făcut rezervarea?

- Aseară.

- Aaa, păi nu avem alta.

- Dar dacă făceam rezervarea mai devreme aveați?

- Nu.

- Atunci ce contează când am făcut rezervarea?

- Păi e hotelul plin.

- Dar tot n-ați răspuns la întrebare: dacă făceam rezervarea mai din timp nu era hotelul plin?

- Ba da.

- Atunci ce importanță are când am făcut rezervarea?

Nu e altă cameră disponibilă, nu e. Am vrut la mare, am vrut în România, ne mulțumim cu un view de 2 stele la preț de 5 și-om mai vedea noi de luni încolo, când se încheie extrasezonul și pleacă turiștii înapoi acasă. Când să deschid dulapul, ca să pun hainele la locul lor…

- Bună ziua, zice băiatul care intră în cameră peste mine, fapt care ne lasă și pe mine, și pe el cu gura căscată. Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală.

- Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit reciproc de o emoție în plus.

- V-am adus niște fructe. Pot să le las? întreabă încurcat.

- Sigur. Puneți-le unde doriți.

Mă întorc la dulap, moment în care decopăr că cei care au stat în cameră înaintea noastră s-au gândit că pâinea și sarea nu mai sunt cool, dar că biscuiții și acadeaua rămase pe poliță în urma curățeniei de lux au efecte excelente în condiții de stres. La fel ca cele cinci cuie care ies din tocul ușii și rup pielea – fie ea skin sau leather – de numai chirurgul poate s-o coasă.

- Manager aveți?

- Da, dar nu este aici. Așteptați în cameră și cum se întoarce îl anunțăm, ne spune vocea zâmbitoare de la capătul telefonului cordless.

Eu nu știu cum stătea Zdreanță cu răbdarea, dar pe mine n-o să mă vezi așteptând un ceas sau două o găină să se ouă și dacă tot am venit la mare să-mi umplu bateriile cu lehamite, măcar să folosesc încărcătorul rapid.

- A venit managerul? întreb chipul zâmbitor aflat acum în fața mea.

- Nu, v-am spus că vă anunț.

- Și cât ar trebui să aștept în cameră?

- Până vine managerul. (Cu zâmbet, da?)

- Dar numărul de la ANPC unde e?

- Așteptați, că vi-l aduc. (Tot cu zâmbet.)

- De unde îl aduceți, că sunteți obligată să-l aveți afișat la recepție?!

- Cinci minute. (Zâmbet, zâmbet, zâmbet.) Și pleacă.

Eu vorbesc rar cu Andreea de la steluță doi doi doi, dar și când o sun nu știu cum să fac să nu discut cu ea. La fel și cu recepționera mea: suntem pe cale să ne batem în conturi și amenzi, iar ea zâmbește într-una de zici că mi-a dat cea mai proastă cameră de cinci stele din viața mea, iar eu nu știu să apreciez efortul.

- Bună ziua. Sunteți ANPC, da?

- Bună ziua. Da.

- Mă cheamă Cristina Bălan, sunt la recepția hotelului X și am problema asta, și-asta, și-asta.

- Stați că vă dau numărul de la biroul teritorial din zona în care se află hotelul, că ați sunat la Constanța.

Imediat ce am terminat de repetat refrenul și la biroul zonal al ANPC, s-a produs minunea: a apărut managerul. Bine, asta a fost o minune de cinci stele, că noi îl văzusem din balcon în urmă cu jumătate de oră, pe când inspecta modul în care sunt parcate mașinile, dar cică așa e la hotelurile astea scumpe: managerii au mereu treburi importante de rezolvat.

E drept, discuția cu domnul manager s-a purtat la un cu totul alt nivel: omul a înțeles din prima că am venit la mare supărați și cu chef de ceartă, iar după o evaluare complet de sumară a dedus că rostul nostru acolo este de a face rău în general și lui în special. Pe de altă parte, ne-a explicat pe cel mai marin ton cu putință că e ok ca la recepție să existe tarife diferite pentru camere de categorii diferite (4 și 5 stele), deși prețurile de pe Booking sunt toate de 5. Și chiar dacă a fost puțin intrigat atunci când i-am povestit cum a intrat băiatul cu fructele peste noi în cameră, tot s-a chinuit să ne facă să acceptăm faptul că mobila se strică și că noi trebuie să plătim scump pentru asta și aproape ne-a convins de faptul că domnișoara care zâmbește fie ploaie, fie vânt are în job description inspectarea tuturor camerelor înainte de predarea cheilor către turiști.

Frânți de durere la gândul că ANPC ar putea influența radical bonusurile de performanță și că Autoritatea Națională pentru Turism ar putea decide reclasificarea unor camere care costă mult și nu oferă mare lucru, am acceptat transferul la un alt etaj într-o cameră eliberată printr-o nouă și scumpă minune. Cât despre promisiunea managerului că vom avea surprize până la finalul șederii noastre, s-a împlinit și aceasta, dar la restaurantul hotelului. Fiind vorba de lucrul în echipă, faptele trebuie consemnate ca atare: pe de o parte, s-a remarcat ospătarul drăguț care, la solicitarea mea, a schimbat fața de masă plină de gemul de la micul dejun după ce l-a întins cu amabilitate pe pantalonii mei albi. Pe de altă parte, cu talentul chef-ului de popotă al unității militare din Mangalia, bucătarul a tuflit o cazma de mămăligă la poalele unui munte de guvizi prăjiți cu tot cu solzi și intestine, intitulați în meniu „Deliciu marin”. Acum serios, cât să țină și minunile astea?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • dalex check icon
    Incercati la un hotel recomandat de o persoana care a "testat" si a fost multumita.
    Pana la urma cand platim sau decidem sa renuntam "votam" ca un hotel sa mai functioneze inca un sezon sau nu. Sau suntem atat de dornici sa cheltuim pe sperante mereu inselate ?
    • Like 0
  • Amcitit atatea si de prea multe ori despre aglomeratia,mizeria,preturile absurde,hotelurile si restaurantele pe nedrept "instelate" si restul matrapazlacurilor si talhariilor mai mari sau mai mici de pe litoralul romanesc. Si ma intreb:de ce oamenii continua sa faca aceleasi greseli,iar cei care nu au mai fost niciodata la mare nu se informeaza decat din tidulele frumos cosmetizate de catre proprietarii respectivelor locatii si cand ajung la destinatia dorita constata ca pozele doar seamana cu realitatea ca apa de izvor?A-ti incercat sa mergeti "la mare" in adevaratul inteles al cuvantului?Am fost acum cativa ani la mare si,din intamplare ne-am cazat la o familie de turci,intr-un sat,aproape de mare si departe de nebunia si duhorile din "statiuni".Ne-am simtit minunat,oamenii cu mult bun simt,bunatate si modestie.El era pescar,ea acasa.Mancarea era asa cum n-o gasesti in instelatele restaurante,sau cel mult doar in menu,si daca faci greseala si comanzi sa nu te miri ca primesti,sub diferite scuze,cu totul altceva decat te asteptai.Initial,vacanta trebuia sa fie de doua saptamani care sau facut trei.Deci,dragi iubitori de mare,nu mergeti la mare pentru cluburi,alcool,si alte traznai care se lasa cu dureri de cap si gauri mari in buget.Sau mergeti in strainatate,totul e mult mai decent.
    • Like 0
  • Un repros autoarei: De ce nu ne spune numele hotelului, managerului, chelnerului, etc. Este daunatoare retinerea manifestata si de ANPC si de ANAF, de ex. care nu ne spun la ce supermarket au gasit marfa depreciata sau care sunt bancile care au supt sangele clientilor... Astfel, hotelurile, supermarketurile, bancile, etc. profita de eleganta noastra si isi bat joc de noi in continuare!
    • Like 0
  • Cu regret...nu mai am ce cauta pe litoralul romanesc multi ani inca inainte. Am pornit cu mult elan si entuziasm acu' cativa ani catre statiunile noastre, le.am luat la rand si in fiecare an ma intorceam acasa cu al mai amar gust posibil. Manele rasunand, coji de seminte pe nisip, pahare de plastic pe toata plaja. Dupa care am inceput sa descopar Grecia, Turcia, Croatia, Italia, Spania, Franta. Plajele, apele, hotelurile/pensiunile/ bed&breakfasturile lor sunt fara cusur, iar pretul absolut decent pentru ceea ce ofera si pentru cum te fac sa te simti cat stai acolo, dar si cand te intorci la noul an de munca. Sunt pentru pus osul la efortul schimbarii, dar cand vezi ca de la an la an lucrurile merg la fel sau mai rau, sfarsesti prin a.ti lua campii. O viata si.o tinerete avem. Cat sa le tot irosim?
    • Like 0
  • Păi un pic de "publicitate" cu numele hotelului cu tot nu ar strica. Şi mesaj la booking, care de obicei verifică ce "vinde". Acuma că angajaţii hotelului sunt rezultatul sistemului românesc de educaţie în general, sau al lipsei de educaţie profesională în particular, rămâne de văzut. Dacă operatorii din turism ar fi obligaţi să angajeze doar persoane calificate după o profesională de turism de trei ani, şi ar exista profesionala aia care să te înveţe teoretic şi practic când trebuie să scuturi faţa de masă, de exempulu, sau că nu ai cum lăsa bomboana în dulap când faci curăţene, probabil că nu s-ar mai întâmpla stfel de lucururi, sau s-ar întâmpla ceva mai rar.
    • Like 4
  • check icon
    Am uitat să o întreb pe autoare: a ținut neapărat să meargă la cinci stele la mare în România? A bifat ***** pe booking.com?
    • Like 1
    • @
      Si daca da, asa a tinut, care-i problema????
      Cu atat mai semnificativ pentru porcaria de 5 stele cu care s-a confruntat!!!
      • Like 3
    • @ aurora oncescu
      check icon
      Eu o întrebasem pe autoare. Păi problema este, fiindcă tot ați pus de patru ori ?, că senzațiunea mea este că scenele sunt, dacă nu în totalitate, cel puțin în mare parte inventate. Autoarea a vrut să ne arate că are condei. Mă rog... Pare a ști că nu se pune virgulă între subiect și predicat.
      • Like 0
  • MihaiSt check icon
    Turismul romanesc are multe hibe, dar nici comentatorii lui nu sunt mai breji - stilul articolului este dramatizat-frustrat cu multe portiuni unde imaginatia o ia la vale si totul ajunge sa para un exercitiu de scris. Daca duduia de la receptie nu zambea, era mai rau. In afara de asta, te duci in concediu ca sa te apuci sa evaluezi masinile din parcarea hotelului ? Barbatul ala "pus pe scaunul soferului" nu s-a saturat inca de asemenea fitze ?
    • Like 3
    • @ MihaiSt
      check icon
      „maginatia o ia la vale si totul ajunge sa para un exercitiu de scris”. Păi asta și este. În orice caz nu este un reportaj în sensul clasic al cuvântului.
      • Like 0
    • @ MihaiSt
      Ce legatura este intre "hibele" turismului- de dorit sa se remedieze - si calitatea comentariilor despre acestea????
      Era mai bine daca nu zicea/ comenta nimeni, nimic?
      Nu ati inteles ironia autoarei legata de zambetul fatucii de la receptie... si se vede ca aveti si o anumita mentalitate despre cuplu, nu prea moderna...
      • Like 1
    • @ aurora oncescu
      Vi s-a explicat si mai sus. Acesta NU este un reportaj. Ci un exercitiu literar. Daca era reportaj era cu identificare clara loc si perioafa.
      • Like 0
  • Este vorba de respect.
    Hotelierii se vaita ca nu au clientii,ca merg pe pierdere.Se merge pe ideea ca daca nu-i convine pleacă si va veni altul in locul celui nemulțumit.
    Incercati si altr "mări"si o sa vedeti cum este sa fi respectat,rasfatat la bani mult mai putini.Ultimii 3 ani am fost in Grecia si Turcia.In special in Turcia am constatat cu adevarat sa ai parte de servicii de calitate.Si am fost la un hotel de 5*de mijloc nu de lux.Incercati si veti fi multumiti.
    • Like 2
    • @ Adrian Matei
      check icon
      În România, toată lumea se vaită, 99 % dintre români se vaită, deși unii au venituri mult peste medie, iar unii chiar mult peste media europeană. Avem un consum de medicamente 3x față de media europeană, deci ipohondria și văitatul fac parte din specificul național.
      • Like 1
  • Și eu cred ca ete vorba de Inter din Venus. Am fost în iulie. Se potrivește recepționere ranjita, parcarea înghesuiți cu mașini scumpe, vederea pe spate prea aproape de celalalt hotel cu terasa și muzica. Nu sunt însă copaci pe nicio parte, deci marea se vede libera din orice parte, curățenia în hotel era exemplara femeile de serviciu rond mereu. Managerul este o doamna. Serviciile de masa sunt bune deși mâncarea este scumpa. Tarifarea diferita pt camere de 4 * se aplica doar pt câteva care sunt la parter parca și nu au balcon, booking mentionand asta pe site. Camera este extrem de mica pt un hotel de 5* . În orice caz autoarea ar face bine sa spună clar despre ce hotel vorbea pt a risipi suspiciunile și pt a verifica proza așternuta...
    • Like 0
    • @ Andrei Koszti
      check icon
      Ei, face parte din stil. Textul e o cimilitură, de fapt, testează cultura turistică a cititorilor.
      • Like 0
  • Eu am renuntat să mai merg pe litoral în România. Deşi am un loc bun de cazare nbun în Neptun, m-am săturat de mucurile de țigare de pe plajă, de şezlonguri la surapreţ, de atmosfera manelistică de al noi. Am fost în iunie în Turcia şi a fost superok. Cu o treime din banii pe care i-aş fi cheltuit în România. Hotel de patru stele cu plajă privată, raiul de pe pământ.
    • Like 1
    • @ Bogdan Oneata
      check icon
      Pt mine, „la mare” a însemnat totdeauna „plimbare în Constanța”. Nu-mi place să fac plajă, 1–2 ore dimineața și, eventual, un pic și seara. Am fost la C-ța în urmă cu 2 ani și era totul răvășit, tot centrul se repara, era praf și mizerie. sper că acum e terminată treaba. Oricum, centrul vechi al orașului fusese lăsat să moară, este nepermis așa ceva, C-ța este chiar un oraș superb. Sigur că dacă lași clădirile vechi fără reparații se duce totul de rîpă.
      • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult