Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Locul din România unde „apusul este mai spectaculos decât cel din Hawaii”

delta.

„Apusul din Deltă este mai spectaculos decât cel din Hawaii”. Este mesajul pe care l-am primit de la o prietenă atunci când am publicat, pe contul de Instagram, apusul suprins la Mila 23. Nu știu dacă are dreptate, dar culorile spectaculoase mi-au dat puterea să mă așez în fața tabletei pentru a scrie impresiile acestei călătorii.

Am susținut în mai multe articole că Delta nu este o destinație de o singură zi sau de un simplu weekend. Acum însă îmi dau seama că dacă ai nevoie de o escapadă în natură, poate fi cea mai bună destinație. Vă reamintesc că boxele de dimensiuni mari și grătarele nu au ce căuta chiar și într-o astfel de ieșire! Delta te ajută cu liniștea ei naturală, iar dacă nici între marea de ape nu găsești preparate culinare, atunci mai bine te duci și îți petreci sfârșitul de săptămână la coadă la mici.

Poate considerați că este mult mai ușor să petreci 36 de ore în zona continentală a Deltei Dunării (Murighiol, Mahmudia, Dunăvăț), dar eu vă recomand să încercați beneficiile efectului Blue Mind. Specialiștii susțin că cei care locuiesc în apropierea zonelor cu apă sunt mai fericiți, mai sănătoși, mai calmi și mai creativi. Eu am ales o călătorie de o oră cu șalupa spre Mila 23 cu transportul public. Biletul este 60 de lei pentru turiști și 40 de lei pentru localnici.


Și dacă la toată această experiență mai adaugi și câteva ore de pescuit, prinde și eliberează, îți pot spune că te încarci cu energia necesară unei noi săptămâni.

Să ajungem și la lucruri serioase! Transportul dus-întors a costat 120 de lei de persoană, Tulcea – Mila 23 – Tulcea, cazarea cu toate mesele incluse 330 de lei. Pensiunea care ne-a adăpostit este la doar două case distanță de Muzeul Ivan Patzaichin din Mila 23. Din păcate, pentru moment nu se poate vizita.

Articol preluat de pe funkytravel.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult