Foto: presidency.ro
Summitul UE de la Bruxelles este o fotografie destul de apropiată a momentului critic în care se află Uniunea. În interiorul statelor s-a ajuns la scadență, însă nu neapărat în ceea ce privește banii. Se pun în sfârșit pe masă principii, chestiuni nerezolvate și amânate, poziții ferme nedezbătute. Banii (miliardele de euro) - pentru că e și vorba despre bani - oferă ocazia unor discuții aprinse, cu frustrări rostite ce zăceau latent.
Problemele nerezolvate ale Europei țin de statul de drept din Ungaria și Polonia. Dar mai au de-a face și cu niște concepte fiscal-bugetare total opuse între țările din grupul „statelor frugale” - Olanda, Suedia, Austria, Danemarca și Finlanda, pe de o parte, și copiii nedisciplinați, parte a vestitului PIGS (Portugalia, Italia, Grecia și Spania). În fapt, e modul în care țările atente la deficite îi văd pe colegii europeni care sunt tot timpul pe minus când e vorba de cheltuielile bugetare.
Italia și Spania spun - pe bună dreptate - că popoarele lor ies dintr-o traumă care le-a afectat și că nici spaniolii, dar nici italienii nu au simțit susținerea familiei europene în timp ce spitalele erau total depășite de situație și mureau cu miile la secțiile de terapie intensivă.
În partea estică a continentului, premierul Orban al Ungariei rămâne o tigaie agățată de coada popularilor europeni. Principalul reproș venit din partea celorlalte grupuri politice este că Orban a scăpat de fiecare dată nesancționat de dragul voturilor. Liderul de la Budapesta ar dori să folosească bugetul UE ca pe bancomat - așa cum i s-a mai reproșat - și să călărească statul de drept fără să dea socoteală, ba chiar să-și înjure partenerii care au ajutat la integrare.
În toată povestea, Germania lui Merkel (care deține președinția rotativă) și Franța lui Macron se poziționează din nou ca stâlpi ai unei Europe unite de idealuri ce țin de prosperitatea tuturor cetățenilor și acces egal la resurse și bunăstare. Imaginile ieșite oficial de la întâlniri scriu povestea acestor relații, iar fotografia cu mult contestatul premier bulgar, atenționat de cancelarul Merkel să tragă masca peste nas este mai mult decât grăitoare și arată modul în care se raportează popoarele și liderii lor cam la toate problemele, de la bani, stat de drept, lupta cu pandemia, corupție.
Mark Rutte nu e nicidecum un personaj prea iubit în aceste zile, așa cum nici Sebastian Kurtz nu e cel mai simpatizat. Surse apropiate dezbaterilor relatează că președintele Macron ar fi bătut cu pumnul în masă în timpul negocierilor dure.
Fără a spune că statele vestice și chiar cele nordice sunt fără pată în ce privește corupția sau fenomenul spălării banilor, puneți-vă în locul liderilor Olandei, Danemarcei, Suediei și Austriei care trebuie să le explice acasă contribuabililor de ce trebuie să acorde granturi (bani nerambursabili, fără dobânzi) unor țări ca Bulgaria (percepută ca fiind coruptă până la cel mai înalt nivel) sau României care abia a ieșit din epoca lui Dragnea, dar nu și a baronilor.
Practic, Uniunea Europeană, prin marele plan de relansare economică, trebuie să întoarcă privirea de la ideea că baronul de Neamț Ionel Arsene va împărți tortul oamenilor de afaceri locali sau că Oprișan de la Vrancea, care este și mama lui când e vorba de avere, va dispune de bugete după bunul plac.
Dar stați puțin! De controlul instituțiilor în România se ocupă Curtea de Conturi, condusă de onorabilul Niculae Bădălău.
Le vei spune contribuabililor tăi că vrei, prin planul de relansare economică, să ajuți un popor român sărac și năpăstuit, fără autostrăzi, fără spitale, cu mii de școli în care wc-ul este în curte și milioane de copii care se culcă flămânzi seara. Da, dar va trebui să faca toți abstracție de faptul că în aceeași țară, pensiile speciale ale diverșilor judecători, polițiști sau membri CCR ajung la niște sume amețitoare chiar și pentru un cetățen cu bunăstare dintr-o țară bogată. Mai trebuie contribuabilul european sa nu vada nici numărul imens de angajați de la stat, un stat birocrat, cu primării cum este cea a Bucureștiului care are mai mulți salariați decât administrațiile marilor metropole cu milioane de locuitori.
Liderii UE vor ajunge la un acord, fie că vorbim despre summitul care se încheie luni, fie că va mai fi nevoie de întâlniri. Negocierile vor fi extrem de dure și e de văzut cine și cât lasă de la el. Deocamdată, statele frugale par să fi avut primele victorii. Bugetul total al planului de relansare va fi redus, valoarea granturilor va fi mai mică decât cea anunțată oficial, iar cheia va consta în adoptarea unor mecanisme de control care să împiedice țările estice să fraudeze banii cetățenilor europeni și să controleze justiția.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cum explica Rutte? Foarte simplu: O Olanda mica si singura este extrem de vulnerabila si poate deveni foarte saraca. Piata unica a adus doar plusuri tarilor bogate care acum stramba din nas. In mod clar conditionarile sunt utile, ne asigura ca banii nu vor fi risipiti. Explicatia lui sta in faptul ca a reusid reducerea proportiei granturilor, cresterea sumelor rambursabile si a insistat pe respectarea regulilor. El nu va putea face curat in curtea noastra, cel mult sa ne arate cum e cu matura...partea grea ramane la noi.