Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Lucrez de la 16 ani: am vândut ziare, mi-am feliat degetul la alimentara, am făcut vânzări door to door. În sfârșit, am jobul pe care îl iubesc

Așa arătam acum 12 ani: Timidă. Un pic speriată de lumea asta mare. Fără o direcție anume în viață. Isteață, dar fără vreo sclipire extraordinară de geniu. Voiam să fac Medicina, dar mă temeam că ai mei nu mă vor putea susține la școală atâția ani, așa că am decis să merg pe altă direcție, jurnalism, ca să pot lucra încă din primul an de facultate. 

Lucrez de la 16 ani: am vândut ziare într-un supermarket, mi-am feliat degetul la alimentara de cartier, am făcut vânzări door to door și editam texte pe 2 lei pagina, am vândut extraopțiuni și muuulte altele.

Mi-am tocit coatele unicului sacou pe la toate conferințele și reuniunile din Cluj în încercarea de a înțelege ce e jurnalismul, care-i faza cu știrea și cum se scrie ea și am intervievat oameni pe la mai toate evenimentele, partidele politice și instituțiile din oraș. Și mi se părea normal să fie așa. Fără vreo recompensă. 

Mi-am dat demisia pentru un job cu salariul la jumătate. Dar era jobul pe care aveam să-l iubesc

Au urmat apoi ani buni în care am citit cu creionul în gură zeci de pagini pe zi în speranța că vocea mea se va repara - căci suna îngrozitor pentru cineva care se vedea om de radio. Și-apoi, după ani și ani, când am simțit că încep să mă plafonez la radio și să nu mai învăț nimic nou a venit momentul să-mi dau demisia și să merg pe un nou drum: PR, evenimente care schimbă în bine orașul și comunitatea, care ne ajută să creștem. Provocări.

(Foto Guliver/Getty Images)

Au fost zile în care îmi venea să renunț. Satisfacția și bucuria pe care le simt acum când pun umărul la organizarea festivalului Jazz in the Park și la concerte, când reușim să aducem trupe pe care altfel nu le-ai fi ascultat în România (apropo, concertul Robert Glasper Experiment bate la ușă, iar câștigătorii premiilor Grammy cântă curând la Cluj și București: jazz, RnB, hip-hop, experiment, ce mai!), bucuria de pe fețele oamenilor care și-au găsit jobul potrivit la Târgul de Cariere și rezultatele proiectelor în care sunt parte în JCI Cluj mă fac să simt că orele, zilele, nopțile alea n-au fost în zadar. Știu sigur că a meritat. Cu astfel de povești îi încurajez pe cei care-mi spun că fără pile nu ai ce să faci în lumea asta coruptă.

În urmă cu câțiva ani mi-am dat demisia de la un job pentru a-mi urma visul în altă parte, asta deși trebuia să mă descurc cu un salariu de două ori mai mic. Dar acela era jobul pe care urma să-l iubesc. 

Cum ar fi să avem curajul să facem ceea ce iubim? Cât de buni (sau de nebuni) am putea să fim atunci?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • „...să avem curajul să facem ceea ce iubim” înseamna totul: maturitate, pasiune, inteligența! Felicitări pentru confesiunile din articol!
    • Like 0
  • Multe flori sunt, dar putine / Rod în lume o sa poarte, / Toate bat la poarta vietii, / Dar se scutur multe moarte - eminescu ... succesul reprezinta capacitatea de a te pregati sa intelegi oportunitatea.
    • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      1. Ar fi fost bine daca ați fi scris Eminescu, nu "eminescu".
      2. Oportunitatea are sens doar într-un context stabilit de un obiectiv. Din perspectiva asta aș zice că, mai degrabă, succesul are două componente: una care ține de abilitatea de a-ți seta obiectivele și cea de-a doua ,de a urma o cale pentr a-l atinge bazata pe principii. Cu toate că aceasta din urmă poate că nu are sens într-un univers care nu discriminează, parcă totuși face succesul mai dulce, ca să zic așa.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      este dreptul dumneavoastra sa : A) va bagati in seama; B) : 1. scrieti cum doriti, ca si al Meu. va rog, cu stima si respect, sa-i puneti la punct pe membrii familiei dumneavostra. (obs. a. va lipseste un "ă" la primul "daca". b. dupa virgula se lasa un spatiu, nu inainte. c. incepeti dupa pct cu litera mica la ultima propozitie ... "ca să zic așa"). 2. explicati ca "Oportunitatea are sens doar într-un context stabilit de un obiectiv.", dar cum ramane cu inginerul ajuns taximetrist dupa '89 ? credeti ca asta era "obiectivul" lui cand a terminat facultatea ? dar cu chirurgul ortoped ursu prins cu mita ? dar cu a-ti ajuns dumneavostra pe internet, aici, in postarea mea, aveati "stabilit de un obiectiv" ? deci raman la opinia mea initiala, ca "succesul reprezinta capacitatea de a te pregati sa intelegi oportunitatea" ... dumneavoastra va lipseste ceva ca sa "prindeti" oportunitatea :) poate o pregatire de 50 de ani, sau internationala, sau policalificare, sau ... in principal ce spuneam eu acolo facea referire la "intuitie/ interpretare/ intelegerea realitatilor din diferite unghiuri/ ..." si cu astea te nasti, esti daruit ... degeaba faci scoala de pianisti daca ai degete scurte, sau vioara daca n-ai ureche muzicala, sau sa te bagi in seama daca n-ai argumente solide :). intelegeti ? sau ma apuc de desene ?
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Nu știu de ce simțiți nevoia să răspundeți agresiv. Vedeți în asta o "oportunitate", așa v-ați născut sau aveți un obiectiv ? O dezbatere presupune respect și pentru ideile cu care nu sunteți de acord, iar respectul se transmite și prin limbaj. Nu putem să democratizăm gramatica, cum nu putem să democratizăm faptele și adevărul. De aceea nu putem să scriem chiar cum dorim și nu putem să spunem ca 1+1 fac 5 pentru că așa vrem noi. Poate că este scuzabil să punem o virgulă aiurea sau să lăsăm un spațiu unde nu trebuie, dar să scriem Eminescu cu "e" este reavoință. Dacă aș fi putut avea o îndoială, mi-ați spulberat-o prin răspunsul dumneavoastră.
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      1. agresiv ? poate dumneavoastra, eu zic "discret" despre mine, ca nu am comentat eu la postarea dumneavoastra :). 2. zici apoi : reavoință ? pai ce se desprinde din : "abilitatea de a-ți seta obiectivele" si te legi de cum scriu eminescu ? adica care a fost obiectivul dumneavoastra ? ceva "reavoință" ? ca eu postasem ideea, nu cuvintele, ele doar ajuta. ce faci ii reprosezi lui picaso ca este cubist ? adica nu te intereseaza interpretarea, viziunea, te doare de albastru ca e prea intens si figurile-s colturoase ! pai nu-i asta "reavoință" ? evident eu pot banui si alte motive :) 3. deci, sa n-o mai lungim de-a latul. ia ziceti-mi, ce va framanta ? ce doriti exact sa-mi comunicati ? ce va apasa cugetul ? unde, cand si cum am atins eu "coarda" dumneavoastra sensibila de "merit" atata "atentie" din timpul pretioasei dumneavoastra vieti ? asa de curiozitate, sub al catelea nickname postati ? 4. in alta ordine de idei : ce este cu miscarea acesta de intimidare si abureala pe internet ? adica este bine numai si numai ce postati dumneavoastra in replica ? cine va este prof si indrumator in ac tehnica invaziva de tip rus ? pai, eu zic ca numai 1 prost venit din fundul totalitarismului si lipsit de cultura liberalismului poate sa va predea si sa va indrume in astfel de acte imature, ca sa nu folosesc si alte epitete/adjective. deci : AI O OPINIE, POSTEAZ-O IN COMENTUL TAU SI LASA-I PE CEILALTI CU OPINIILE LOR, MAXIM FI DE ACORD CU EI, INTREGESTE-LE POSTAREA, DAR NU VENII CU CONTRE, CHIAR DACA SUNT INTELIGENTE. 5. si ca un sfat, ca sa vedeti ca nu sunt agresiv si cu reavointa : iesi mai bine daca faci pe prostul, ca toti prostii incearca sa mimeze inteligenta. eu sunt un prost, recunosc public, se si vede din ce, cum, unde si cand postez, incercati dumneavoastra sa pareti mai inteligent, binevoitor si milos p-acisileasa, in ue.
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Să știți că acum regret că am inițiat această discuție. Îmi cer scuze.
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      initiati cu mine o discutie pozitiva, tehnica sau culturala si o sa constatati ca nu va fi cu regrete de nici o parte. nu o sa va banuiesc/acuz, din contra, o sa va scuz/ajut. o sa aflati lucruri care nici nu ganditi ca exista, nu ca si functioneaza :). va asigur ca va pot "plimba" comparativ sau simplu pe orice tema, din istorie in realitatea zile, din religie in XXX, din psihologie in chimie, ... evident nu am pretentia ca inventez sau ca-mi aduc contributia la aceste teme, eu doar prezint, ca radio, tv, internet ... va servesc informatia agreata/asumata/institutionalizata de persoane si organisme care au capacitate/expertiza in materie/domeniu ... dar nu ma "impresioneaza" tupeul, impertinenta si agresivitatea ...
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Sensul eminescian, aparte de gustul îndoielnic al citării clasicilor alegând pasaje demult intrate in constiința publica, se opune „definitiei”pe care o emiteti!
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Dv.„ vă băgați in seamă” atunci când postați, făra ințelege ca orice alt comentator vă poate raspunde prin ”like”, ori printr-un comentariu!
      • Like 1
    • @ aurora oncescu
      comentariu insinuant si inoportun ! nu are legatura cu tema articolului ! banuiesc in aceasta postare o incercare de a indeparta publicul de pe pagina republica.ro. multumesc
      • Like 0
  • Raul check icon
    Degetul "feliat" a fost reatasat, sper. Ar fi fost pacat sa ajunga pe masa unui pensionar, printre feliile de parizer...
    • Like 0
    • @ Raul
      Corina check icon
      Era șuncă Praga, n-o să uit niciodată, iar domnul pe care-l serveam sigur nu era pensionar. :)) L-am întrebat dacă vrea șunca în sânge sau nu, iar cum răspunsul lui a fost negativ, l-a servit o altă colegă. Degetul e bine, a rămas o cicatrice, ca să nu uit întâmplarea.
      • Like 1
  • check icon
    Din păcate, promovarea într-o carieră prin competență este o situație rară, cel puțin în România. Nu cunosc situația din alte țări, nu am deloc senzația că acolo se caută neapărat competența, ci tot obediența. Dar mă bucur că autoarea și-a întîlnit destinul și e fericită.
    • Like 0
    • @
      Pe lângă competența- despre care autoarea este discreta-, este vorba despre insistența, despre lupta si pasiune( mai presus de rasplata materiala!).
      • Like 0
  • "Cum ar fi să avem curajul să facem ceea ce iubim?" - The day we give in is the day we die!
    Regretul numarul unu al oamenilor aflați pe patul de moarte este că nu au au făcut ce au vrut. Leonard Cohen, care a murit astăzi, nu este unul dintre ei, el a făcut ce a iubit până în ultimul moment.
    Uneori avem tendința să ne agățăm de viața până la punctul de la care nu mai înseamnă nimic. Dacă încerci prea mult sa protejezi ceva, îl distrugi. Securitatea, de orice natură ar fi ea, este o necesitate, dar nu o nevoie. O nevoie este cea care umple golul dintre a exista și a trai. Iar dintre aceste nevoie fac parte descoperirea, înțelegerea, creația, jocul...

    • Like 1


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult