Foto: Guliver/Getty Images
Obiectele digitale (cărțile în format .pdf, videoclipurile de pe Youtube, știrile de pe siturile de știri etc.) au o proprietate pe care obiectele strict fizice (sau analogice, dacă vreți: cărțile de hârtie, concertele, ziarele și revistele cumpărate de la chioșc etc.) nu o posedă.
În timp ce sunt produse, obiectele digitale se comportă exact la fel ca cele analogice: sunt bunuri rivale (sau rare), în sensul că producția lor consumă resurse finite care ar putea fi folosite la producerea altor bunuri. Chiar și o postare pe Facebook consumă timp – o resursă rară care ar fi putut fi altfel folosită – și energie electrică (la rândul ei o resursă rară).
Însă odată produse, obiectele digitale se transformă instantaneu în bunuri non-rivale. O carte în format .pdf o pot distribui tuturor prietenilor mei, de exemplu: toți vom avea câte un exemplar, fără ca eu să pierd ceva.
Tocmai această proprietate a obiectelor digitale – aceea de a fi bunuri non-rivale – va schimba fundamental lumea în care trăim. Fiindcă în momentul în care un bun devine non-rival, economia așa cum o știm își pierde sensul.
Economia, de la Adam Smith încoace, a fost și continuă să fie știința distribuirii optime de bunuri rare. În secolul al XX-lea, două instrumente au rivalizat pentru poziția de distribuitor optim: piața liberă și economia planificată. În cele din urmă – și cumva inevitabil (cel puțin potrivit anumitor economiști) – piața liberă a câștigat întrecerea. Capitalismul s-a dovedit o formulă mult mai eficientă de distribuție decât planificarea. Atât de eficientă încât sărăcia absolută este astăzi în curs de dispariție.
Însă, chiar dacă este de departe cel mai eficient mecanism de distribuție a bunurilor rare, capitalismul are o limită peste care nu poate trece: în interiorul sistemului creat de el nu pot fi distribuite eficient decât bunuri rare. Bunurile non-rivale nu pot fi distribuite eficient printr-un sistem capitalist (și nici prin orice alt sistem dedicat exclusiv distribuției de bunuri rare).
Vedem asta suficient de limpede chiar și astăzi, când digitalizarea naturii este abia la început. Deocamdată, au fost digitalizate doar cuvântul, sunetul și imaginea. Și, deloc întâmplător, industriile tradiționale ale cuvântului, sunetului și imaginii (presa scrisă, industria muzicală, cea a filmului, cea a cărții fizice etc.) sunt în colaps – sau cel puțin în regres masiv – fiindcă nu mai pot controla distribuția obiectelor digitale așa cum o controlau pe cea a obiectelor analogice.
Actualul val de întărire a prevederilor legate de copyright e, de fapt, unul de tip reactiv, menit exclusiv să ajute industriile tradiționale ale cuvântului, sunetului și imaginii să supraviețuiască temporar digitalizării cuvântului, a sunetului și a imaginii. Dar cu sau fără noua legislație, pe termen mediu industriile respective sunt sortite falimentului din simplul motiv că obiectele digitale sunt bunuri non-rivale. Inevitabilul se va produce oricum.
Iar ceea ce astăzi este valabil doar pentru cele trei industrii menționate mai sus, va deveni valabil pentru tot mai multe industrii odată cu digitalizarea unui număr tot mai mare de clase de obiecte analogice – până când, în final, vechea ordine bazată exclusiv (sau cel puțin preponderent) pe distribuția de bunuri rare va dispărea (exact la fel cum vechea lume agrară a dispărut odată cu apariția capitalismului industrial).
Lumea de poimâine nu va fi anti-capitalistă, ci post-capitalistă. La fel cum lumea de azi nu e anti-agrară, ci post-agrară. Schimbarea va avea loc pur și simplu prin apariția de noi tehnologii capabile să schimbe natura obiectelor, transformându-le din obiecte analogice în obiecte digitale, și prin generalizarea folosirii acestor noi tehnologii.
La drept vorbind, o nouă tehnologie de digitalizare a naturii există deja, sub forma imprimantelor 3D. Dar utilizarea imprimantelor 3D este încă abia la început – și, pe de altă parte, raportate la tehnologiile viitoare imprimantele 3D stau în același raport în care primul motor cu aburi stă față de motoarele super-eficiente de astăzi.
Ce este cert e că trendul către digitalizarea naturii e deja vizibil și ireversibil. Și, cu cât mai multe clase de obiecte analogice vor putea fi digitalizate – și cu cât digitalizarea va fi mai eficientă – cu atât mai mult vom pătrunde într-o lume nouă, lumea de poimâine, centrată exclusiv (sau cel puțin preponderent) pe producția de bunuri non-rivale (fiindcă digitale). Iar economia de azi, cea mai eficientă dintre economiile lumii vechi, va fi înlocuită cu una propriu-zis a dăruirii, a împărțirii – fiindcă obiectele non-rivale se distribuie cel mai simplu astfel.
Firește, în lumea de poimâine vor exista și comunități care vor rămâne fidele schimburilor economice așa cum sunt ele practicate de la apariția capitalismului și până azi. Dar ele vor fi marginale și privite mai degrabă drept curiozități antropologice, așa cum privim astăzi triburile de vânători-culegători care mai există printre noi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În lumea de ieri visai cu greu să ajungi ziarist. Trebuia să intri sub aripa unui ziar, dacă erai cuminte ţi se dădea oleacă de spaţiu prin gazetă etc. Astăzi, un simplu blog sau un canal de Youtube adună o populaţie de trei ori mai mare ca Finlandei sau Belgiei.
Lucrurile se schimbă cu o viteză uimitoare.