Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Lumea politică ne îngroapă viitorul. Brexitul ar putea fi o șansă, dar ne lipsesc marii oameni de stat

Într-o săptămână dominată de Brexit și de oribilul atac terorist de pe aeroportul Ataturk din Istanbul, alegerile prezidențiale americane au trecut pe un plan secund în atenția mediei și a publicului larg.

Amândouă evenimentele au fost percepute cu o mare încărcătură emoțională, foarte de înțeles în cazul crimei cu multiple victime inocente din Turcia, dar posibil exagerată în cazul referendumului britanic.

Într-o foarte lucidă analiză a alegerii cetățenilor din Marea Britanie, care a reverberat în întreaga lume cu o intensitate mai mare decât a fost anticipată și pe care majoritatea comentatorilor s-au grăbit să o califice drept o tragedie, sau măcar o mare greșeală, fostul ministru de externe al Statelor Unite și legendarul patriarh al diplomației internaționale, Henry Kissinger, a numit evenimentul poreclit Brexit un exemplu clasic de eroare a liderilor englezi, urmată de consecințe neintenționate. Pentru Kissinger însă, separarea Marii Britanii de Uniunea Europeană poate fi transformată într-o oportunitate, dacă ea e abordată de politicienii contemporani de pe o poziție cu statura adevăraților oameni de stat.

În optica lui Kissinger, atât Uniunea Europeană, cât și Statele Unite trebuie să abandoneze ideea de a privi Marea Britanie ca pe un evadat dintr-o închisoare care trebuie pedepsit și să înlocuiască supărarea îmbufnată cu o atitudine pozitivă și conștientă de necesitatea păstrării și consolidării colaborării anglo-europene și a celei transatlantice.

Dar evenimentele care au urmat a doua zi după referendum nu sunt deloc conforme cu o astfel de înțelepciune: președintele Obama a declarat că de aici înainte Marea Britanie trebuie să se așeze la sfârșitul cozii de așteptare pentru acorduri comerciale cu USA, iar mai mulți șefi de stat europeni s-au grăbit să ceară accelerarea procedurilor de separare de britanici, ca un fel de pedeapsă.

Tot critică față de liderii politici contemporani este și părerea editorialistei Peggy Noonan, care face afirmația că ...în situația în care vedem ordinea de 70 de ani a lumii înlăturată, conducătorii politici de pretutindeni ne apar pierduți.

După Noonan, lumii i-ar trebui imediat acea fericită combinație de mari oameni de stat cum au fost Părinții Fondatori în 1776, echipa Roosevelt-Churchill-De Gaule în anii '40, sau fabuloasa prezență Ioan Paul II-Reagan-Thatcher-Vaclav Havel-Lech Walensa în 1989. Dar de unde să-i luăm astăzi?

Ce e nou pe frontul de Vest

În ultimele zile, superioritatea campaniei lui Hillary Clinton s-a accentuat. Ea constă, mai mult ca orice, într-o organizare superioară a aparatului electoral din teren, din majoritatea statelor, cu mult peste dimensiunea și efectivele campaniei lui Trump. Și din punct de vedere financiar, campania Clinton este cu mult înainte. Numai în luna iunie, echipa fostei secretare de stat a colectat 40 de milioane de dolari. Parlamentarii democrați și conducerea partidului sunt de partea candidatei la titlul de prima femeie președintă și singurul grup care i se opune, cu excepția alegătorilor lui Trump, sunt susținătorii senatorului Sanders.

Hillary conduce în media sondajelor actualizată de realclearpolitics (44,6% vs 39,8%), în majoritatea sondajelor naționale (FoxNews, Reuters, Quinnipiac, NBC, ABC) și în cele mai multe dintre statele de bătălie (Pennsylvania, New Hampshire, Florida, Virginia, Ohio) cu diferențe de 3-6%.

Un singur sondaj de opinie, cel efectuat de compania Rassmussen în perioada 28-29 iunie, îl dă învingător pe Trump (43% vs 39%).

Pe harta electorilor, Hillary poate conta pe 210 și Trump pe 164, ceilalți 164, care fac diferența până la totalul de 538 de electori, sunt în state care vor începe alegerile generale fără ca rezultatul să fie cunoscut dinainte, așa-zisele state de bătălie.

Campania Trump are mai puțini voluntari și angajați, mai puțini bani și mai mulți oponenți: majoritatea votanților democrați, mulți votanți republicani și independenți, cea mai mare parte a mediei și elita partidului republican, inclusiv majoritatea senatorilor și deputaților din același partid.

Din perspectiva acestor zile, o victorie Trump nu se poate materializa decât prin intervenția a doi noi factori: un rezultat foarte prost al mai multor anchete politice și judiciare care o implică pe Hillary Clinton și un suport masiv din partea creștinilor evanghelici. Niciunul dintre acești factori nu s-a materializat până în această fază înaintată a campaniei.

Investigația comisiei senatoriale a evenimentelor din orașul Ben Ghazi, Libia, unde teroriștii au atacat consulatul american și au ucis pe ambasador și trei agenți de securitate, s-a încheiat cu un raport care este critic pentru felul în care s-a comportat departamentul de stat și mai ales pentru faptul că nu s-a acordat ajutor militar personalului diplomatic asediat, dar nu a indicat ca principală vinovată pe doamna Clinton.

În ziua de sâmbătă 2 iulie, agenți FBI s-au deplasat la reședința familiei Clinton și au chestionat-o pe Hillary timp de trei ore și jumătate, în ceea ce este privit ca ultimul act al anchetei pe tema e-mail-urilor ilegale. Cei care au condus interogatoriul au fost opt agenți ai FBI și ai departamentului de justiție, iar doamna Clinton a fost secondată de cinci avocați.

În scurt timp, șeful FBI James B. Comey va trebui să facă publice recomandările lui adresate departamentului de justiție. Cu aceasta, agenția federală de investigații își va încheia rolul și rămâne ca procurorii departamentului de justiție să decidă fie închiderea anchetei, fie punerea sub acuzație a candidatei prezidențiale. Din acest moment, investigația server-ului personal secret al fostei șefe a diplomației americane și a e-mail-urilor, dintre care unele au avut conținut de secret de stat, începe să semene din ce în ce mai mult cu faimoasa anchetă cunoscută sub numele de afacerea Watergate, care s-a sfârșit cu demisia președintelui Richard Nixon.

Dar în hotărârea departamentului de justiție, cuvântul hotărâtor va fi cel al ministrului de justiție Loretta Lynch și al șefului guvernului, Barack Obama.

În fine, după ce un judecător federal a extins anchetarea familiei Clinton în subiectul fundației lor, pentru care doamna Clinton ar fi făcut intervenții ilegale din poziția de ministru, înaintează și, din unele informații confidențiale, se pare că un număr mare de donații de la cetățeni și guverne străine ar putea fi implicate.

(Foto: Guliver/Getty Images)

Dar, așa cum spun mai mulți comentatori sceptici, oricare ar fi rezultatul anchetelor judiciare și oricare ar fi sancțiunile pentru doamna Clinton, dacă vor fi sancțiuni, alegătorii ei vor vota pentru ea.

Dacă niciuna dintre aceste investigații nu va aduce evidența unei ilegalități comise de Hillary Clinton, drumul ei spre președenție pare liber.

Dar apare evident că și această campanie, ca și cele mai multe din acțiunile cuplului Clinton în lunga lor carieră de funcționari publici de nivel înalt, se însoțește de suspiciune, scandal și acte contestabile.

În majoritatea statelor de bătălie, sondajele legate de onestitate și încredere sunt foarte defavorabile ambilor candidați, dar în mai mare măsură lui Hillary. Procentele ei la cinste și încredere sunt la limita dezastrului, spune autorul de sondaje Tim Malloy, de la universitatea Quinnipiac.

Există un mare interes pentru selecția celor doi candidați la postul de vicepreședinte și speculațiile abundă. Tocmai de aceea, fostul guvernator Huckabee a spus că cei care emit ipoteze și citează nume în această fază sunt ori foarte neinformați, ori mint.

Tot la câteva zile sondajele își actualizează procentele. De mai bine de o lună, majoritatea sondajelor o au pe Hillary Clinton înaintea lui Trump, e drept la o diferență care s-a mai subțiat. Ai crede că în tabăra democrată este prezent un optimism care nu se teme de ce se va întâmpla în lunile următoare. Dar nu este așa: democrații au temeri legate de câțiva factori care pot schimba mersul opiniei electorale.

Una dintre aceste frici sperietoare este cea legată de voturile ascunse. Câte sunt, în ce state predomină și care este dinamica lor?

Votanții despre care nu se știu multe sunt cei din localități mici, din America rurală, sau din state mai puțin populate. Ei nu citesc multă literatură politică și nu răspund la chestionarele de sondaje. În mai multe alegeri, de toate nivelele, deținătorii de voturi ascunse au apărut din senin și numărul lor a influențat rezultatele. Prin votul lor se poate defini direcția în care vor merge rezultatele în statele de bătălie, care decid, de cele mai multe ori, alegerile prezidențiale. Dar nimeni nu știe mare lucru despre ei, până în ziua alegerilor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Battleground states" nu sunt chiar state de bătălie ci mai degrabă state contestate, unde diferențele de intenție de vot sunt atât de mici încât nimeni nu le trece, încă, ca solid republicane sau democrate
    • Like 0
  • Draga Martinel, din fotografia de sub titlu, pentru ca acesta sa aiba noima, te atentionez ca lipsesc Hilary si Donald ( e drept ca in corpus ai pus o poza cu Hilary!). In ceea ce priveste continutul, ei bine despre el nu e ceva de spus, nu am talentul lui Seinfeld sa pot scrie ceva despre " nimic " ! :)))
    • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult