Mereu mi-am dorit să scap de cele câteva kilograme în plus, pentru că mereu le-am avut. Mai multe, sau mai puține. Și mi-am făcut planuri alimentare, și am ținut diete de toate felurile, dar nu scoase din Google, asta nu…
Și, uneori planurile au mers până la a pierde 17 kg (yes!), alteori nu au funcționat deloc. Trăiesc într-un permanent yo-yo al greutății care, din fericire, nu are o cursă mare.
De când am intrat în acest joc al kilogramelor, mi-am dat seama de ceva, de fapt mi-am dat seama de exact același lucru de care țin și lucrul de acasă, și disciplina unei zile și multe altele: mi-am dat seama că lupta aceasta cu kilogramele este și a fost mereu, de fapt, lupta cu plăcerea. Cu reala și sincera plăcere a gustului, de exemplu, în cazul greutății…
Că lupta pentru disciplina zilnică e, de fapt, lupta cu plăcerea de a sta, că orice luptă sau așa zisă luptă pe care o porți cu ceva ce te domină, nemulțumește, sau obligă este, de fapt, lupta cu plăcerile pe care le-ai avea în lipsa efortului depus de tine.
Plăcerea este cultivată și asociată mereu cu fericirea, asta se spune peste tot, nu? Plăcerea este ceva ce ți se induce că ar fi benefică pentru tine, că ar fi răsplata ta supremă. Plăcerea ți se vinde peste tot, nu scapi de ea, nu scapi nicăieri, fiindcă peste tot ea este supraevaluată.
Așa cum fumam, de exemplu, pe vremuri… Că fumam din plăcere. Și ce plăcere! Scoteam țigara din pachet, o presam ușor între degete, o roteam și o aprindeam cu plăcerea primului fum și a sunetului acela unic scos de hârtia care ardea. O însoțeam cu plăcerea primei guri de cafea fierbinte și neagră, după care inspirația era gata și munca putea începe…
Plăcerea de a mânca, de a gusta, de a combina, plăcerea care mi se vinde la orice tarabă pe care o întâlnesc în cale, că e de patiserie, sau de cofetărie, că e vorba de pâinea crocantă din făină venită din Franța, sau paharul de vin alb și rece dintr-o seară de vară, că e înghețata de portocale cu busuioc, sau de nuci cu sirop de arțar, sau pastele din bob dur cu legume trase la tigaie… Plăcerea… Plăcerile…
Lupta mea cu mine însămi, nu a însemnat decât lupta cu plăcerile pe care mi le-am dublat, triplat în timp și cu fericirea asociată lor.
Cam scurtă fericire, mi-am dat eu seama. Ea ține exact cât ține și satisfacerea plăcerii și, pe undeva, m-am prins că nu e vorba despre asta în cazul fericirii adevărate. Că plăcerea și căutarea ei înseamnă altceva. Și, cum am mereu nevoie mai întâi să înțeleg, ca apoi să fac, abia când am înțeles toate astea, am putut să slăbesc, sau să muncesc eficient.
De fapt, cel mai greu mi s-a părut să vorbești cu tine, să lupți, dacă e nevoie, tot cu tine, să stabilești reguli cu tine și să le respecți și da, să-ți satisfaci plăceri, de ce nu, dar în mod conștient, nu impulsiv.
Slăbitul așadar nu este/a fost doar un proces alimentar, ci, mai degrabă o dietă a plăcerii.
Și o decență a ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Tranzitia catre noul TU se poate face mai usor cand beneficiezi de ajutor de specialitate, care nu cuprinde doar servirea unei diete (oricine poate sa isi faca un calcul alimentar), ci in primul rand evidentierea si rezolvarea deficientelor corpului tau (reliefate in urma analizelor medicale), precum si o asistenta psihologica (multi pacienti plang in timpul consultatiilor din cauza izolarii sociale, lipsei de atractie a sotului sau chiar comentariilor din partea propriilor copii, care ii spun "esti cea mai grasa" dintre mamele prietenilor meu, cu inocenta lor copilareasca, dar care totusi taie adanc).
Va invitam sa faceti o incercare si sa experimentati o alta abordare legata de nutritie: https://www.experimenteaza.ro/food-and-drinks/10328-consultatie-de-nutritie-online-cu-un-medic-nutritionist-experienta-ta-pentru-perioada-de-carantina.html
Nu cred ca m-am gandit vreodata ca o sa ajung sa traiesc zilele acestea ,in acest mod.
Apropo, am 51 ani, am trait si inainte de 89-aveam 20 ani,eram casatorita de un an si aveam un copil de 4 luni la Revolutia din 1989.vreau sa spun ca am cam trecut prin multe, dar oricate ai vedea, iti dai seama ca viata continua se te uimeasca.
Cred ca si atuncea m-am gandit ca sunt martora unor momente istorice-caderea comunismului, moartea Ceausestilor, si toata nebunia care a urmat, dar dat fiind faptul ca eram atat de tanara, nu cred ca m-au marcat atat de tare ca si evenimentele pe care le traim azi cu totii.
Ciudate, interesante,infricosatoare,sau poate doar vremuri care te imping mai mult ca niciodata la meditatie?
Nu stiu de ce tot mai des,imi vine in minte titlul romanului lui Gabriel Garcia Marquez-Dragoste in vremea holerei –in roman,cand Florentino afla ca Fermina se va casatori cu altcineva, simte ca viata lui s-a sfarsit.
Asa ma simt si eu cateodata,simt ca ne aflam la o cotitura, din care nu se stie cum vom iesi-mai buni, mai rai, vom trai ,vom muri,ne vom iubi mai mult unii pe altii,vom invata ceva din toate astea?
Astazi,mai mult ca niciodata,simt prezenta mortii si a efemeritatii vietii mai acut ca oricand.
Vezi statistici negre in fiecare zi, cati infectati, cati carantinati, cati morti,nu ai cum sa nu te cuprinda un soi de depresie ,de ajungi sa fugi de televizor mai abitir ca de virus.
Poate acest virus ne va face sa intelegem ca suntem egali in fata unei astfel de nenorociri si ca nu conteaza cati ani ai, cate bogatii sau functii ai adunat, poti sa te duci la fel de repede pe lumea ailalta ca orice muritor, ca de fapt realizezi ca esti muritor, si parca nu te mai intereseaza chiar asa de mult lucrurile marunte de zi cu zi,pe care altadata le considerai importante.
Ca acuma e momentul sa-I apreciezi si sa te ingrijesti mai mult ca oricand de cei dragi, si nu numai pe ei, e momentul sa stai de vorba cu tine insati si sa-ti faci asa,un bilant,sa te gandesti care sunt lucrurile care chiar conteaza, e momentul in care sa nu mai tii cont de diete si infometari ,ca astea chiar sunt fleacuri, sa te impaci cu tine insuti , cu angoasele si nemultumirile tale.
Si multe alte lucruri la care acuma avem timp sa ne gandim.
Al naibii virus.