Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mai mult decât un elev „bun la învățătură”: drumul lui Tudor, un elev din Sibiu, spre Harvard. Sfatul lui pentru tinerii care vor să trăiască „visul american”

Harvard - profimedia

foto Profimedia

Tudor a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, un liceu de prestigiu, unde a fost mereu printre elevii activi și implicați.

A participat la olimpiada de dezbatere.

A făcut parte din Interact și Consiliul Elevilor.

S-a implicat în activități de activism civic - un palmares care în mod clar denotă interes pentru implicarea socială și dezvoltarea personală.

Cu toate acestea, ca mulți elevi din România, Tudor a fost crescut într-un sistem educațional care pune accentul aproape exclusiv pe rezultate academice.

Notele, olimpiadele și diplomele păreau să fie singurul drum spre validare și succes.

Însă realitatea procesului de admitere în SUA i-a pus în față o provocare neașteptată: nu este suficient să fii „bun la învățătură”.

Trebuie să știi să te prezinți ca o persoană completă, autentică și capabilă să contribuie activ într-o comunitate academică.

Începutul unei redefiniri personale

Conștient de provocările care-l așteaptă, Tudor a ajuns la Upgrade Education.

A început cu un curs de Creative Writing, coordonat de un mentor care a avut un impact profund asupra modului în care Tudor se raporta la scris și la felul în care se exprimă.

„La școală, scrisul creativ nu este deloc încurajat - e un domeniu neglijat. Dar mentorul a știut să transforme fiecare întâlnire într-un exercițiu real de gândire, introspecție și exprimare. Nu era doar despre tehnică, ci despre cum să-ți găsești vocea. Am simțit de la o ședință la alta cum încep să scriu mai bine, mai clar și mai autentic.”

Această schimbare a fost una „striking”, după cum spune chiar el - o transformare vizibilă în modul în care își construia ideile și le transmitea mai departe.

Iar scrisul, în procesul de aplicare la universități de top din SUA, este un element definitoriu.

Extinderea pregătirii - între academic și mentorat personal

Pe lângă scris, Tudor a urmat cursuri de matematică și engleză - lucrând cu Meg, un mentor cu o abordare riguroasă și adaptată.

Aceste cursuri i-au oferit nu doar suport academic, ci și un cadru în care să exerseze gândirea critică și exprimarea fluentă în limba engleză, competențe esențiale pentru aplicațiile în SUA.

Însă partea cu adevărat revelatoare a fost implicarea în programul Coach Me, unde a lucrat cu Francesca - mentorul care l-a ghidat pas cu pas în procesul de construire a profilului pentru admitere. A fost o colaborare profundă, bazată pe încredere și dialog constant.

„Un mentor în SUA nu e doar cineva care îți explică niște pași. E o persoană care ajunge să te cunoască foarte bine - la nivel academic, personal și extracurricular. Cu Francesca am discutat tot: de la proiecte, la dileme personale, la cum mă raportez la lumea din jur.”

Cea mai mare provocare: nu rezultatele, ci cum îți spui povestea

Tudor recunoaște că cea mai grea parte a fost să își valorifice activitățile extracurriculare în eseuri.

Era obișnuit să pună accentul pe rezultate concrete, măsurabile.

Dar în eseuri, impactul personal, nuanțele, emoțiile și contextul erau esențiale.

„A fost o muncă enormă. Am reformulat paragrafe de zeci de ori, am analizat fiecare virgulă. A trebuit să învăț cum să mă prezint pe mine - nu ca un CV, ci ca o ființă autentică, cu povești și motivații clare.”

În tot acest proces, mentorii nu au fost simpli consilieri. Nu au oferit „răspunsuri corecte”, ci au fost ghizi, parteneri de reflecție, oameni care l-au ajutat să vadă ce contează cu adevărat.

„Informația există peste tot. Ce face diferența e cum o aplici. Un mentor bun nu îți spune doar ce să faci, ci te ajută să înțelegi de ce. Și, mai important, cum se aplică acel ‘ce’ în viața ta, nu în viața altcuiva.”

Interviul de la Harvard - emoție și autenticitate

Unul dintre cele mai intense momente ale procesului a fost interviul cu Harvard. L-a susținut cu un absolvent român, iar emoțiile au fost mari.

„A fost greu. Nu știam dacă merge bine, nu aveam repere clare. Dar, pentru că exersasem în simulări cu Francesca, am reușit să trec peste emoții. Pe finalul interviului, m-am simțit mai sigur, mai relaxat și am reușit să fiu eu, nu o versiune formală a mea.”

Un moment creativ: video-ul care a făcut diferența

Împreună cu mentorul său, Tudor a decis să trimită un material video în completarea aplicației.

Nu era un videoclip standard, ci o compilație de mărturii de la oameni din viața lui care povesteau despre modul în care el le-a influențat existența.

„Ofițerul de admitere mi-a spus că acel video l-a ajutat să mă țină minte. A fost una dintre deciziile cele mai inspirate - nu pentru că a fost inedit, ci pentru că era sincer.”

Un sfat pentru viitorii aplicanți: pasiune și echilibru

Când e întrebat ce sfat ar da elevilor care își doresc să studieze în SUA, Tudor este clar:

„Dacă vrei să aplici serios, urmează-ți pasiunea. Oricare ar fi ea - dacă o duci departe, se vede. Și, în același timp, nu ignora restul: școala, activitățile, timpul tău liber - toate contează. Time management-ul e cheia: cu disciplină, poți face tot.”

Ce-l entuziasmează la Harvard?

Acum, cu acceptarea în buzunar, Tudor privește spre viitor cu entuziasm. Ceea ce îl atrage cel mai mult este dinamica intelectuală și umană a mediului Harvard.

„Abia aștept să am discuții interesante, cu oameni din toate colțurile lumii, care gândesc diferit. Vreau să învăț, dar și să mă provoc. Să trăiesc, cu adevărat, acel vis american.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult