Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mai mult decât un elev „bun la învățătură”: drumul lui Tudor, un elev din Sibiu, spre Harvard. Sfatul lui pentru tinerii care vor să trăiască „visul american”

Harvard - profimedia

foto Profimedia

Tudor a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, un liceu de prestigiu, unde a fost mereu printre elevii activi și implicați.

A participat la olimpiada de dezbatere.

A făcut parte din Interact și Consiliul Elevilor.

S-a implicat în activități de activism civic - un palmares care în mod clar denotă interes pentru implicarea socială și dezvoltarea personală.

Cu toate acestea, ca mulți elevi din România, Tudor a fost crescut într-un sistem educațional care pune accentul aproape exclusiv pe rezultate academice.

Notele, olimpiadele și diplomele păreau să fie singurul drum spre validare și succes.

Însă realitatea procesului de admitere în SUA i-a pus în față o provocare neașteptată: nu este suficient să fii „bun la învățătură”.

Trebuie să știi să te prezinți ca o persoană completă, autentică și capabilă să contribuie activ într-o comunitate academică.

Începutul unei redefiniri personale

Conștient de provocările care-l așteaptă, Tudor a ajuns la Upgrade Education.

A început cu un curs de Creative Writing, coordonat de un mentor care a avut un impact profund asupra modului în care Tudor se raporta la scris și la felul în care se exprimă.

„La școală, scrisul creativ nu este deloc încurajat - e un domeniu neglijat. Dar mentorul a știut să transforme fiecare întâlnire într-un exercițiu real de gândire, introspecție și exprimare. Nu era doar despre tehnică, ci despre cum să-ți găsești vocea. Am simțit de la o ședință la alta cum încep să scriu mai bine, mai clar și mai autentic.”

Această schimbare a fost una „striking”, după cum spune chiar el - o transformare vizibilă în modul în care își construia ideile și le transmitea mai departe.

Iar scrisul, în procesul de aplicare la universități de top din SUA, este un element definitoriu.

Extinderea pregătirii - între academic și mentorat personal

Pe lângă scris, Tudor a urmat cursuri de matematică și engleză - lucrând cu Meg, un mentor cu o abordare riguroasă și adaptată.

Aceste cursuri i-au oferit nu doar suport academic, ci și un cadru în care să exerseze gândirea critică și exprimarea fluentă în limba engleză, competențe esențiale pentru aplicațiile în SUA.

Însă partea cu adevărat revelatoare a fost implicarea în programul Coach Me, unde a lucrat cu Francesca - mentorul care l-a ghidat pas cu pas în procesul de construire a profilului pentru admitere. A fost o colaborare profundă, bazată pe încredere și dialog constant.

„Un mentor în SUA nu e doar cineva care îți explică niște pași. E o persoană care ajunge să te cunoască foarte bine - la nivel academic, personal și extracurricular. Cu Francesca am discutat tot: de la proiecte, la dileme personale, la cum mă raportez la lumea din jur.”

Cea mai mare provocare: nu rezultatele, ci cum îți spui povestea

Tudor recunoaște că cea mai grea parte a fost să își valorifice activitățile extracurriculare în eseuri.

Era obișnuit să pună accentul pe rezultate concrete, măsurabile.

Dar în eseuri, impactul personal, nuanțele, emoțiile și contextul erau esențiale.

„A fost o muncă enormă. Am reformulat paragrafe de zeci de ori, am analizat fiecare virgulă. A trebuit să învăț cum să mă prezint pe mine - nu ca un CV, ci ca o ființă autentică, cu povești și motivații clare.”

În tot acest proces, mentorii nu au fost simpli consilieri. Nu au oferit „răspunsuri corecte”, ci au fost ghizi, parteneri de reflecție, oameni care l-au ajutat să vadă ce contează cu adevărat.

„Informația există peste tot. Ce face diferența e cum o aplici. Un mentor bun nu îți spune doar ce să faci, ci te ajută să înțelegi de ce. Și, mai important, cum se aplică acel ‘ce’ în viața ta, nu în viața altcuiva.”

Interviul de la Harvard - emoție și autenticitate

Unul dintre cele mai intense momente ale procesului a fost interviul cu Harvard. L-a susținut cu un absolvent român, iar emoțiile au fost mari.

„A fost greu. Nu știam dacă merge bine, nu aveam repere clare. Dar, pentru că exersasem în simulări cu Francesca, am reușit să trec peste emoții. Pe finalul interviului, m-am simțit mai sigur, mai relaxat și am reușit să fiu eu, nu o versiune formală a mea.”

Un moment creativ: video-ul care a făcut diferența

Împreună cu mentorul său, Tudor a decis să trimită un material video în completarea aplicației.

Nu era un videoclip standard, ci o compilație de mărturii de la oameni din viața lui care povesteau despre modul în care el le-a influențat existența.

„Ofițerul de admitere mi-a spus că acel video l-a ajutat să mă țină minte. A fost una dintre deciziile cele mai inspirate - nu pentru că a fost inedit, ci pentru că era sincer.”

Un sfat pentru viitorii aplicanți: pasiune și echilibru

Când e întrebat ce sfat ar da elevilor care își doresc să studieze în SUA, Tudor este clar:

„Dacă vrei să aplici serios, urmează-ți pasiunea. Oricare ar fi ea - dacă o duci departe, se vede. Și, în același timp, nu ignora restul: școala, activitățile, timpul tău liber - toate contează. Time management-ul e cheia: cu disciplină, poți face tot.”

Ce-l entuziasmează la Harvard?

Acum, cu acceptarea în buzunar, Tudor privește spre viitor cu entuziasm. Ceea ce îl atrage cel mai mult este dinamica intelectuală și umană a mediului Harvard.

„Abia aștept să am discuții interesante, cu oameni din toate colțurile lumii, care gândesc diferit. Vreau să învăț, dar și să mă provoc. Să trăiesc, cu adevărat, acel vis american.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Psihologii trag un semnal de alarmă cu privire la proiectul de redefinire a profesiei lor: „Dacă un șofer lucrează într-un sat unde oamenii nu au bani, statul i-ar spune că el nu a condus niciun kilometru în acel an, deși a salvat vieți în fiecare zi!”

În prag de sărbători, pe sub radarul opiniei publice, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă (B708/2025) care promite să „organizeze” profesia de psiholog. În realitate, analiza documentelor și vocile experților din domeniu conturează un scenariu alarmant: un amestec de birocrație sufocantă, bariere financiare absurde și o centralizare a puterii care transformă Colegiul Psihologilor într-un „stat în stat”. sursa foto: Profimedia

Citește mai mult

sursa foto: Profimedia

Discuția despre legalizarea prostituției în România revine periodic, dar de fiecare dată ne împotmolim în aceleași prejudecăți. Ne place să moralizăm, să arătăm cu degetul, să ne prefacem că fenomenul nu există chiar dacă el este super-prezent și la vedere. Și în ciuda faptului că nu vorbim de ea, și că nu o legalizăm, România este, de vreo 30 de ani, în topul țărilor din UE care exportă lucrători sexuali.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon străzi in Bucuresti - iarnă 2026

„Poliția rutieră e ca și cum nu ar exista în România, nu are cine să aplice legile. E un fel de Mad Max pe străzi, sub blânda oblăduire a autorităților. Deficitul de infrastructură este și el important, însă vine pe planul 2.” (Circulație în condiții de iarnă în București, ianuarie 2026/ Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult