Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Manifestul unui corporatist naționalist

În toamna anului trecut am fost oaspetele unui eveniment în Iași, la care au participat, pe lângă invitații români, și mulți străini, englezi și scoțieni cu precădere. A durat ceva timp până când gheața a fost spartă și lumea a ieșit la dans. Ringul a fost „rupt” în două momente: pe muzica rock și când pe scenă a apărut doamna Sofia Vicoveanca. 

Chit că nu simțeau ritmul horelor în care ne antrenase îndrăgita interpretă, britanicii au ieșit „la joc”, cu mic cu mare, și nu au plecat de acolo până la finalul recitalului. Am citit pe fețele oaspeților străini revelația în fața unei doze strașnice de românism autentic. Nu mai conteneau cu „Amazing!” și alte aprecieri similare. Și așa a și fost: doamna Vicoveanca, altminteri într-o formă de invidiat, a expus pe acea scena nu doar ritmuri și sunete, ci și energie, tradiție, bun-gust. Și bun-simț! Iar revelația nu au avut-o doar englezii și scoțienii, ci și noi. Inclusiv subsemnatul.

Adesea ignorăm cu ușurință ceea ce trecutul, așa cum o fi fost el, ne-a lăsat moștenire. Dacă tot discursul „naționalist” al prezentului s-ar duce către astfel de revelații, atunci aș fi cel mai înfocat suporter al acestui discurs. Spun asta pentru că aud destul de des în ultima vreme că „ne-au încălecat străinii” și că „ne-am vândut țara”. Iar apropo de aceste „amenințări”, o să stăruiesc pe alt discurs „drag” mie: „toxicitatea” multinaționalelor. 

Reacția anti-corporatistă renăscută odată cu manifestările din Piața Victoriei din iarna acestui an mi se pare ca nuca-n perete. Iar povestea cu scosul „corporatiștilor” cu forța în piață este caraghioasă, mai ales că o bună parte a acestora NU au fost corporatiști. Da, oi fi eu subiectiv, dar am motive să susțin că „multinaționalele” și „corporatiștii” care le populează dau substanță vieții sociale din țara asta. Iar dacă cineva, călare pe un „cal alb”, a descoperit subit contrariul, le-aș sugera să cugete în două direcții:

1. Nu ne oprește nimeni să stimulăm, de exemplu, antreprenoriatul local. Care există, are vigoare, dar care ar avea nevoie de pârghii și experiență pentru a căpăta masă critică. Mă refer la antreprenoriatul curat, neîntreținut de cumetria de partid, oricare ar fi acela.

2. Funcționăm într-o piață liberă. Iar dacă nu ne place, știm unde ne putem întoarce. Sau dacă există o altă direcție mai bună pentru neamul ăsta, alta decât cea occidentală... sunt ochi și urechi! 

De fapt, dincolo de latură doctrinară, pe care o înțeleg și o accept ca manifestare publică (chit că învârteala asta cu „stânga-dreapta” nu prea mai are noimă), intriga vremurilor pe care le trăim este una culturală. Surpinzător și paradoxal, sutele de mii de voci din acesta iarnă au invocat în piețele din toată țara un nou soi de spirit românesc. Care, pe lângă latura tradițională, a căpătat deschiderea culturală și nevoia de manifestare în propria țară. Această revendicare mie îmi sună a spirit național: câtă vreme îți dorești să trăiești, să te dezvolți, să îți crești copiii în România, mi se pare că atașamentul față de țară e rostit clar, cu subiect și predicat.

Elementul care pune un corporatist în altă lumină este expunerea lui la un mediu multicultural bine organizat, experimentat și de la care învață foarte multe lucruri. E elementul care te scoate din starea de supraviețuire și te orienteză către cea de aspirație. De aici a venit „comanda” pe care oamenii au urmat-o când s-au adunat în piețele din toată țara în plină iarnă. 

Sigur că putem fi cu toții victimele unui anumit tip de manipulare, însă a fi bun român nu poate fi alterat de faptul că ești angajatul unei multinaționale. Nu discut aici despre modul în care înțeleg unele dintre aceste companii să se comporte economic sau cât de responsabile social sunt; acesta e un alt subiect. Discut despre oamenii din interiorul lor. Elementul care pune un corporatist în altă lumină este expunerea lui la un mediu multicultural bine organizat, experimentat și de la care învață foarte multe lucruri. Profesional și nu numai. Și de aici tot arsenalul de valori personale care, după mine, se îmbogățește astfel. Pentru că această expunere culturală îi dă corporatistului șansa să discearnă, concomitent, două lucruri:

  • că nu e mai prejos decât alții (și nu e!);
  • că nu e mai grozav decât alții (și nu e!).

Ca să zicem așa, corporatistul este mai bine „ancorat în sinergia faptelor”. Mai realist și mai onest cu el însuși. Același lucru este valabil pentru cei care muncesc afară și revin, temporar sau definitiv, în țară. Aceeași poveste este și în cazul antreprenorilor români care au sau au avut de-a face cu mediul extern: întreprinzătorul român trecut prin multinaționale sau care are o expunere internațională, oricare ar fi ea, e mai agil, mai creativ, mai priceput, mai organizat, mai eficient, mai îndrăzneț. Mai de succes. Și aici pot susține cauza cu multe exemple.

Expunerea asta culturală este practic o formă de educație, care naște în cel mai sănătos mod nevoia de libertate socială și de autonomie personală. E elementul care te scoate din starea de supraviețuire și te orienteză către cea de aspirație. De aici a venit „comanda” pe care oamenii au urmat-o când s-au adunat în piețele din toată țara în plină iarnă. Nu multinaționalele scot oamenii în stradă, ci această nouă sub-cultură. Sunt de părere că un popor cu această mentalitate, extinsă la o scară mai largă, ar fi mai bogat, mai corect, mai viu și mai conștient de ce poate. Și, într-un final, mai așezat și mai puțin vulnerabil la orice soi de ”prosteală”, internă sau din exterior.

Aceasta este chichița care îi face de fapt pe oameni, români sau alte neamuri, să rupă ringul de dans și pe muzica celor de la Queen, și pe ritmurile horelor moldovenești, muntenești, oltenești, maramureșene, ardelenești, bănățene, sau dobrogene. Spiritul național înflorește mai cu spor atunci când este înconjurat de alte culturi. Atunci are șansa să fie admirat, dacă e pus într-o lumină cumsecade și cu dichis. Așa cum a fost admirată doamna Sofia Vicoveanca de o mână de britanici, într-o seară de noiembrie, în inima Moldovei.

E o opțiune pe care o avem la îndemână. Să vedem ce putem face cu ea dacă tot ne dorim un spirit național mai puternic.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Subscriu pe deplin acestei afirmații: Elementul care pune un corporatist în altă lumină este expunerea lui la un mediu multicultural bine organizat, experimentat și de la care învață foarte multe lucruri. E elementul care te scoate din starea de supraviețuire și te orienteză către cea de aspirație.

    Ca un comentariu și completare la acest articol valoros și profund alătur câteva reflecții personale:

    Contribuie multinaționalele numai FINANCIAR la bunăstarea României?

    O analiză a Ministerului Dezvoltării Regionale pentru regiunea de vest a României pentru ramurile „Automotive“ și „ITC“ (Information Technology and Communication) identifică ca un punct slab predominant faptul că în cadrul filialelor create de multinaționale majoritatea deciziilor strategice se iau la sediul firmelor mamă.
    Vă propun o abordare inedită, de percepție și de evaluare a multinaționalelor în societatea românească. Aș vrea să apelez aici la imaginea creșterii și maturizării unui copil de către părinți.
    Vom vedea că aportul multinaționalelor la bunăstarea filialelor românești dar și a angajaților acestora este unul prețios, cu bătaie lungă și cu efect transformațional positiv asupra întregii societăți românești.

    Creșterea și educarea unei filiale românești

    Independența
    Relația dintre o firmă mamă multinațională și o filială poate fi comparată cu relația dintre părinți și copil. Părinții nu vor permite unui copil să ia decizii proprii în ceea ce privește viața lui decât atunci când se va maturiza și va absolvi lecțiile necesare pentru independența lui. De aceea multe filiale românești nu pot lua încă decizii strategice pentru ele însele. De îndată însă ce starea de adult a fost atinsă, acestor filiale li se dă libertatea să ia decizii strategice care vor aduce plus valoare atât pentru firma mamă cât și pentru societatea românescă.

    Maturizarea angajaților și a filialei
    Un părinte dorește ca odrasla proprie să se maturizeze și să își dezvolte calitățile și talentele primite ca zestre. El pune la dispoziție resurse materiale, financiare și de timp. Dragostea reciprocă, respectul coagulează și extinde această relație. Așa și o multinațională dorește ca o filială românească să crească, să se dezvolte, să se maturizeze. Aceasta este contribuția nefinanciară, de cuantificat dar foarte prețioasă a multinaționalelor. De aceea vă încurajez să nu priviți doar din prisma finanțelor o firmă multinațională ci și din perspectiva acestui aport educațional, de dezvoltare și amaturizare a personalității angajaților ei din filialele românești.

    Demitizarea unei minciuni: multinaționalele ne fac sclavi!
    Există încă o minciună, că „străinii“ ne fac sclavi, ne plătesc ca atare, etc. Un om se simte în interiorul său sclav și se comportă ca atare dacă nu este sigur și stabil în identitatea lui. În acest caz un român se comportă ca un sclav și intr-o firmă autohtonă.
    Educația părintească este uneori nevoită să apeleze și la pedepse sau restricții. La nivelul filialelor românești aceste măsuri și condiții sunt considerate de anumiți conaționali ca fiind un tratament nedemn. Alții se sustrag acestor experiențe, uneori dureroase, și declară emfatic că nu vor să fie sclavi la străini.
    Întrucât în anumite societăți occidentale valorile familiei au fost trăite și date mai departe într-un mod mai consecvent decât în societatea românească, multinaționalele sunt pe alocuri „obligate“ să educe angajații români. De altfel capitalismul are la originea lui spirituală teologia creștină evanghelică. Valorile acesteia lipsesc în marea majoritate a societății românești, care a fost impregnată de-a lungul a câtorva secole de o biserică creștină ortodoxă care nu a pus accentul pe responsabilitatea personală în privința dezvoltării personale.

    Rezumat

    Vreau să rezum contribuția multinaționalelor pentru societatea românească:
    • Multinaționalele își cresc, educă și maturizează filialele din România. Ele nu pot fi profitabile dacă nu ajută la înlăturarea mentalității de sclav a angajaților români. Aceasta se întâmplă prin dezvolaterea personalității și întărirea identității angajatului.
    • Multinaționalele își aduc un aport important la dezvolatarea caracterului angajaților, a așa numitelor „soft skills“.
    • Unele calități ale mentalității firmei mame sunt preluate și interiorizate de angajații deschiși la schimbare.
    Cred că a sosit timpul să renunțăm la fricile din socieatate care descriu firmele multinaționale ca niște colonialiști lipsiți de inimă, care au ca scop înrobirea și sărăcirea noastră.
    Schimbarea de caracter, de mentalitate și libertatea pe care o aduc cu ele multinaționalele nu se măsoară în bani ci în oameni liberi, siguri de identitatea lor, conștienți de talentele lor.
    Societatea românească este impactată într-un mod avantajos de prezența și activitatea multinaționalelor. Aportul acestora la bunăstarea spirituală și materială este unul prețios, cu bătaie lungă și cu efect transformațional positiv asupra întregii societăți românești.
    Fiecare din noi poate să aprecieze ABIA la maturitate aportul, efortul, dragostea părinților în a crește în noi talente, valori și deprinderi care ne ajută în orice circumstanță a vieții, atât la serviciu cât și în viața privată. Cred că și societatea românească va realiza peste câțiva ani aportul multinaționalelor la dezvoltarea societății românești.
    • Like 0
  • Marea majoritate a celor care au fost sau sunt la proteste este formata din tineri nationalisti, daca nu ar fi dorit sa schimbe ceva ar fi stat acasa si ar fi emigrat cu prima ocazie pentru un salariu mai mare, doar cine mai crede ca aceasta tara are un viitor sau macar isi doreste ca aceasta tara sa aiba un viitor are si energia de lupta cu cei care vor sa ne cufunde in prostie si indiferenta.
    • Like 2
  • Frumos articol, dar nu stiu cati dintre "nationalistii" de parada de la noi l-ar intelege. Sincer cred ca in strafundul sufletului orice om are o doza de patriotism autentic. Si l-am vazut cel mai mult la oamenii cu expunere internationala, cei plecati temporar/definitiv din tara, cei care calatoresc mult, pe scurt cei care nu sunt limitati la spatial fizic al tarii.
    Dupa mine cei care striga "nu ne vindem tara" au alta problema decat nationalismul, si anume populismul. Adica se folosesc de incultura, lipsa de deschidere, fricile atavice a multor persoane din socitatea romaneasca pentru a-si atinge scopul politic. Aici nu stam mai rau ca altii (vezi Nigel Farage), problema sunt cei manipulati. Care sunt multi.
    Solutia e educarea acestora, lucru dificil, care trebuie sa tina cont si de factori economici, sociali, psihologici etc. E un cerc vicios, politicienii ii tin voit in saracie, dependenta, lipsa de educatie, cultura; in schimb le servesc discursuri "nationaliste"; iar acestia ii voteaza. Punct si de la capat.
    • Like 2
    • @ Vlad Popescu
      Apreciez mult comentariul dvs, la virgulă, aproape! (bemol pt. virgula dinaintea etc. care în română nu se recomandă...) Scuze pt intervenţie, dar comentariul dvs este prea frumos ca să rămână şi virgula aia!
      • Like 0
    • @ Lucian Constantinescu
      Multumesc, asa e, mi-a scapat virgula, dar acum nu mai am cum sa corectez.
      • Like 0
  • Nu stiu de unde vin reactiile astea anticorporatiste.N-are nimeni nimic cu ele.Dar ce au ele impotriva modificarii Codului Fiscal? Cum ar veni,sa plateasca 16 la suta pe dividente in loc de 5.Eu zic ca ar fi bine.Cica exista o investigatie in derulare care priveste OMV,cica ar fi eludat plata taxelor si impozitelor catre statul roman.Suma este de ordinul milioanelor de euro.Multe companii straine isi mascheaza profitul prin diverse metode si il scot frumusel din tara.Despre asta e vorba,despre mai multi bani la buget.In rest,povestea este frumoasa,sa fie bine ca sa nu fie rau,iar romanii sa se aiba bine cu toti straini,sa danseze la hore si sa se simta bine.
    • Like 1
    • @ Serban Maraciuc
      Of Doamne, e greu cu cauzalitatea! Corporatiile vin la noi si pentru ca au posibilitatea de a obtine profit mai mare. Daca nu ar obtine, nu ar veni, si am avea un somaj urias, exod de forta de munca, salarii mai mici, know-how mai putin, pe scurt dezvoltare zero.
      Si acum strict despre impozite: legea trebuie respectata, daca OMV sau altcineva a incalcat-o, exista organe de control care trebuie sa-si faca treaba. Iar legea in domeniu o schimbi cand iti perimiti, adica atunci cand esti suficient de competitiv fata de alte tari concurente. Ceea ce inca nu suntem.
      • Like 1
    • @ Vlad Popescu
      Logica ta este de necontestat.Eu sper ca aceste corporatii sa obtina un profit cat mai mare in Romania,fara numar daca se poate,apoi sa danseze hore si manele cu angajatii romani carora abia le da un salariu minim pe economie,dar si asta cu injuraturi la adresa acestei marsave masuri de a mari salariul minim.Eu zic ca-i corect.De multumiti ce sunt de salariile din tara,de aia pleaca romanii in strainatate.
      • Like 1
    • @ Vlad Popescu
      Logica ta este de necontestat.Eu sper ca aceste corporatii sa obtina un profit cat mai mare in Romania,fara numar daca se poate,apoi sa danseze hore si manele cu angajatii romani carora abia le da un salariu minim pe economie,dar si asta cu injuraturi la adresa acestei marsave masuri de a mari salariul minim.Eu zic ca-i corect.De multumiti ce sunt de salariile din tara,de aia pleaca romanii in strainatate.
      • Like 1
    • @ Serban Maraciuc
      Of si iar of, mama ei de logica economica!
      Poti sa fii sarcastic cat vrei, dar una e ce vrem, si alta ce se poate. Toti am vrea sa fie fantastic in Romania, din pacate nu este.
      Si acum sa coboram pe pamant. Unu la mana impozitul pe profit. Corporatiile isi stabilesc sediile (unde consolideaza profitul) in state cu maxima indulgenta fata de impozitare. De ex. o corporatie germana are de fapt sediul in Elvetia, Luxemburg, Cipru, acolo unde platesc mai putin impozit. Te-ar mira sa aflii cate dintre acestea nu au de fapt sediul in tarile declarate de provenienta.
      Doi, multi dintre romani nu au plecat din cauza salariilor mici, ci din cauza oportunitatilor infinit mai mari, a sigurantei zilei de maine, a unui trai civilizat.
      Si trei salariul minim e in sine un nonsens. Odata stabilit, fiecare companie va cauta sa plafoneze munca fara valoare adaugata mare la acest nivel. Mai clar, daca azi e 1400 RON, atunci un paznic de noapte va primi 1400 RON si atat. Chiar daca are sotie, 3 copii si parinti in varsta. Eu insami platesc munca necalificata cu salariul minim, ca asa e legea. Ia sa nu fie un salariu minim impus, si eu sa am nevoie de un paznic de noapte, ce ma fac? Negociez cu el si ajungem la salariul corect, sau dorm eu la firma?
      Ca un exercitiu de politici economice aplicate: Elvetia a respins prin referendum un salariu minim de 3000 EUR acum cativa ani. Oare de ce?
      • Like 0
    • @ Vlad Popescu
      Of,of ,am vazut ca-ti place mult aceasta exclamatie.te inscrii perfect in tonul articolului,la doina si hora.Of,of,mai,mai!La argumentul doi,deja te suspectez de geniu neinteles,deci romanii nu au plecat din cauza salariilor mici care,culmea,nu aduc nici oportunitati infinit mai mari,nici siguranta zilei de maine,nici un trai civilizat.Haa? Dar salariile mai mari de afara fac toate aceste lucruri,nu?.Ideea este foarte simpla,niste unii,romani sau straini,au profit foarte mare,nici nu-si platesc angajatii cum trebuie,nici nu platesc cat trebuie la buget.Stiu ca tu incerci sa faci lucrurile mai complicate de atat.Apropo,"eu insami" se scrie doar daca esti de genul feminin,in rest,se spune" eu insumi".
      • Like 0
    • @ Serban Maraciuc
      Ultima replica, caci altfel deviam de tot. Ce spuneam la doi e ca nu venitul mai mare a fost motivatia principala pentru multi dintre romani, ci alte lucruri.
      In ce priveste profitul, numai piata stabileste marja de profit si valoarea salariului. Cat timp respecta legea, oricine poate avea 100%, 500%, 1000% marja de profit, totul e ca cineva sa fie dispus sa plateasca acel bun/serviciu. Iar salariul se stabileste de comun acord intre parti, nimeni nu obliga pe nimeni. Doar nevoia reciproca.
      • Like 0
    • @ Vlad Popescu
      Omule,toate acele lucruri pe care mi le-ai enumerat ,se obtin in urma unui venit mai mare.Daca imi spuneai ca romanii au plecat in strainatate ca sa obtina nirvana,eram de acord cu tine,asta nu se obtine in urma unui venit mai mare.Salariul se stabileste de comun acord.Foarte adevarat.De multe ori,comunul acord se traduce in " mai asteapta 100 la poarta,daca nu-ti convine,asta e".Crezi ca aia care au plecat in strainatate,n-au batut mai intai pe la usi inchise?
      • Like 0
    • @ Serban Maraciuc
      Asta cu 100 la poarta deja e o veche legenda. Si tine de fapt de angajat, care sa demonstreze ca e mai bun decat ceilalti 100. Se aplica peste tot in lume. Judeci prea mult prin prisma venitului ca suma, sunt multi factori care determina venitul ala.
      In ce priveste pe cei care lucreaza prin strainatate, cunosc multi care, tragand linie castigau mai bine in Romania, si totusi au plecat.
      Oricum toate cele bune!
      • Like 0
    • @ Vlad Popescu
      Numai bine!
      • Like 0
    • @ Serban Maraciuc
      Iar bampirul multinațional, bre? Care suge sângele profitului național? Să o luăm încet cu apiță că de la atâta apă cursă de Dâmbovița istoriei, ne-a luat delirium tremens.

      Primo, imediat după 89 s-a plusat pe sentimentul de proprietate, rănit de colectivizare. Ca urmare, avem mulți proprietari mici, fără putere financiară și incapabili de a gestiona eficient suprafețele deținute. Colac peste pupăză, ne-am furat și căciula cu sistemele de irigații, făcându-le bucăți din același avânt democratic.

      Ca urmare avem un procent important de teren care nu mai este al nostru. Iar produsele de pe el nu mai ajung la noi pe masă. Tot bampirii or fi de vină, sau indolența și incompetența noastră și a Guvernelor/Parlamentelor?

      Am avut pe vremea lui Ceaușescu și industrie siderurgică. Dar am căpușat-o încet-încet cu ”firme de casă”, până a fost nevoie să le dăm aproape gratis altora. Tot bampirii de vină?

      Avem țărani care încearcă să-și are terenurile, să le cultive, să crească vaci/oi/capre și să le valorifice laptele. Cine îi susține? Nimeni. Sunt lăsați la mâna bampirilor locali și a celor străini.

      De ce ne mai mințim atunci că ”sigur” de la ”alții” ni se trage nivelul de trai?
      • Like 0
    • @ Tiberiu Szocs-Mihai
      Dar cine a zis ca de la altii ni se trage? De la noi se trage.Dar atunci cand incercam sa remediem cate ceva,cum ar fi o mai eficienta impozitare a firmelor straine,care ar fi baiul? Ce rost are intoarcerea in trecut? Toate astea au fost posibile din cauza coruptiei romanilor.Sunt multe masuri care ar trebui luate.In nici un caz nu m-am referit la firmele mici si mijloci.Ele abia supravietuiesc.Era vorba despre multinationale.
      • Like 0
    • @ Vlad Popescu
      In general multinationalele n-au in "cap" altceva decat banul. Balanta viata personala - program de lucru si alte politici si expresii de genul asta sunt de fatada. Departamentul de contabilitate are ca scop principal declararea la stat a unui profit cat mai mic pentru a plati un impozit..... minim :-). Daca nu-s face treaba cum trebuie, contabilul zboara din schema imediat si va fi inlocuit cu altul. Lucrurile astea sunt valabile in orice tara ar functiona o multinationala. Nimeni nu se va imbogati lucrand la o multinationala. Exceptie facand cei care acced in pozitii de management superior, etc. Daca te tii de treaba si devii profesionist in ceea ce faci tu, iti creezi contacte si, la un moment dat, iti creezi propria afacere devenind contractor la multinationalele mai sus mentionate. Suna groaznic de patronizator si necartezian insa, asta este.... :-).
      • Like 0
    • @ Bogdan Misaila
      Da, asa e; dar cine face ceva pe gratis???
      Sa ne intelegem, cand investesti o suma de bani, indiferent in ce anume, te astepti la un beneficiu, ca esti individ sau corporatie, ca iti cumperi un frigider sau investesti in Albania. Evident, oricine vrea beneficiu maxim cu investitie minima. Asta e o lege a firii, iar sa ne indignam despre asta mi se pare, hmm... cumva ciudat.
      • Like 0
    • @ Vlad Popescu
      Argumentul cu face cineva pe gratis este ieftin. Nu as fi raspuns daca nu ai fi pus trei semne de intrebare. Traim intr-o tara libera asa ca iti respect ideile. Ca pamplezir, da exista oameni care muncesc pe gratis. Se numesc voluntari. O zi buna.
      • Like 0
    • @ Bogdan Misaila
      Tot de pamplezir am sa-ti raspund: si voluntarii au un beneficiu de pe urma activitatii lor, ca e aer mai curat pentru copiii lor sau pur si simplu multumire sufleteasca (=endorfina, hormonul fericirii).
      Beneficiu sau chiar profit nu trebuie sa fie neaparat monetar.
      O zi buna si tie!
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult