Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu
Justiția, oarbă și cu balanța în mână, nu ține cont de pasiunile, emoțiile sau turpitudinile oamenilor. Sau nu ar trebui să țină cont de ele. Nici de interesele decidenților politici sau oamenilor cu potență economică și financiară: ea nu poate fi (sau nu ar trebui să fie) influențată de interesele acestora.
Pentru că ea este oarbă: justiția trebuie să fie imparțială indiferent de bogăția, puterea politică sau economică a intereselor sau părților aflate în conflict.
Și pentru că justiția se apleacă și decide asupra tuturor argumentelor și probelor prezentate de părți, adică folosește balanța în judecata pe care o aplică cauzelor concrete pe care le are de soluționat.
Așa trebuie să se fi comportat justiția în cauza „Roșia Montană” în care părți sunt statul român, pe de-o parte, și investitorul Gabriel Resources Ltd., pe de altă parte.
Până la acest moment nu avem niciun indiciu că ar fi fost altfel. De ce până la acest moment? Pentru că, nu-i așa?, justiția mai poate avea un cuvânt de spus dacă investitorul se decide să atace hotărârea dată de Tribunalul Arbitral de pe lângă ICSID (International Centre for Settlement of Investments Dispute).
Un element cu importanță aparte în dinamica procesuală arbitrală mai sus amintită, în condițiile în care încă hotărârea arbitrală nu este „definitivă” din moment ce ea poate fi atacată, este acela că judecătorul arbitral argentinian a formulat (și depus) opinie separată. Putem aprecia că opinia privește fondul cauzei (interpretarea tuturor faptelor și probelor de la dosar) pentru că obiecțiile procedurale invocate de statul român, privind admisibilitatea litigiului, precum și inadmisibilitatea despăgubirilor solicitate, au fost respinse în unanimitate de toți cei trei judecători.
Tonul și expresiile categorice din declarațiile reprezentanților investitorului par să indice că acesta înclină să atace hotărârea tribunalului, în funcție și de conținutul hotărârii ce i se va comunica.
În orice caz, pare că hotărârea tribunalului i-a năucit pe reprezentanții și apărătorii investitorului pentru că, ciudat, un comunicat oficial care să reia declarațiile reprezentanților date mass – media nu a fost publicat pe site-ul oficial al Gabriel Resources Ltd.
Surpriza nu a fost doar pentru guvernanții români, ci și pentru investitor. Ce ar putea însemna asta
Apare în schimb un comunicat din 07.03.2024, cu o zi înainte de pronunțarea tribunalului, în care, printre rânduri, pot fi observate speranțele investitorului că va câștiga din moment ce se spune cu încredere că „odată ce hotărârea (tribunalului arbitral – n.m.) va fi primită, Gabriel va notifica piața (de valori – n.m.)”.
Ca primă concluzie preliminară a istoriei litigiului: „surpriza” produsă de soluția dată de tribunalul arbitral nu a fost doar pentru guvernanții români, ci și pentru investitor. Ce spune acest lucru? Că, probabil, informațiile „scurse” că România va pierde litigiul și va avea de plătit o sumă imensă ca despăgubire investitorului a avut aceeași sursă atât pentru guvernanții români, cât și pentru reprezentanții investitorului.
Cu alte cuvinte, și unii și alții au fost păcăliți. Ori „sursa” nu a fost una credibilă sau, puțin probabil, judecătorii arbitrali s-au sucit în ultimul moment. Sau poate „sursa” a dorit să-și bată joc de părțile litigante.
Varianta ca această „sursă” să manipuleze piața de capital (motivul e simplu: jucătorii unei burse de capital știu foarte bine cum să profite de orice șansă, inclusiv prin mijloace perfide, în sensul de a potența pe termen scurt câștigul speculativ) nu este nici ea exclusă – dimpotrivă, pare o variantă plauzibilă mizând cu succes, poate, pe incapacitatea politicienilor români de a-și stăpâni verbiajul amețitor, dublată de incompetența acestora în a distinge ce anume politic, economic, fiscal poate fi spus și ce nu poate fi spus în marja unei soluții judecătorești, chiar dacă arbitrale, cu importanță majoră pentru buzunarul fiecărui român.
Dacă ultima variantă ar fi cea reală, da, jucătorilor veritabili la bursă le-a reușit manevra pe deplin mizând pe incompetența și narcisismul politicienilor români (cărora le place să se audă vorbind). Și am să și explic mai jos de ce le-a (sau le-ar fi) reușit.
Cât de stupid poți fi, politic vorbind, să spui public până în preziua în care tribunalul arbitral s-a pronunțat că adversarii politici sunt de vină pentru despăgubirile de 6,7 miliarde dolari ce vor fi plătite de statul român, ba mai mult să anunți un posibil referendum privind exploatarea aurului de la Roșia Montană?
În treacăt fie spus, ICSID este o instituție respectabilă, un organism destinat în a soluționa conflictele dintre, pe de-o parte, entități statale – semnatare ale acestui instrument sunt un număr de 153 de state –, și, pe de altă parte, naționali ai acestor entități. A fost constituită la mijlocul secolului trecut și este formată din cinci organisme financiare internaționale, cea mai cunoscută fiind Banca de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).
O simplă navigare pe site-ul oficial al ICSID relevă transparența acestei instituții, fiind publicate nu doar dispozitivele hotărârilor date, actele ce reglementează activitatea ICSID și tribunalelor arbitrale, dar și numele arbitrilor nominalizați din partea fiecărui stat membru. Transparența instituțională arată, dacă mai era nevoie, seriozitatea instituției.
Revenind la politicienii români, că despre ei este vorba: cât de stupid poți fi, politic vorbind, să spui public până în preziua în care tribunalul arbitral s-a pronunțat că adversarii politici sunt de vină pentru despăgubirile de 6,7 miliarde dolari ce vor fi plătite de statul român, ba mai mult să anunți un posibil referendum privind exploatarea aurului de la Roșia Montană? Ideea în sine a referendumului ar fi implicat consecințe sociale serioase pentru societatea românească, un lucru ce ar fi trebuit să-l anime pe politicanul care a emis această idee în public. Care societate numai de dezgroparea unor noi revolte sociale nu mai avea nevoie în condițiile economice dificile prin care trec azi românii.
Premierul care a jucat la bursa politică precum un ageamiu
Acum aflăm că cel care a lansat ideea politică a referendumului, premierul Ciolacu, s-a decis să renunțe la referendum. Acuzând, totodată, „pe cei care profită de scandalurile naționale pentru a juca la bursă”.
Nu, domnule prim ministru, dumneavoastră sunteți cel care ați jucat la „bursa politică”. Bursă politică pentru că ați dorit să acumulați capital politic aidoma cum jucătorii la bursa de capital au ca țintă creșterea profitului, a capitalului investit.
Ați jucat la bursa politică și ați făcut-o ca un ageamiu. Iar acum nu mai știți pe unde să scoateți cămașa. Și încercați să o dregeți tot ca un ageamiu în ale bursei. Bursei politice.
V-ați precipitat să faceți declarații belicoase până la momentul publicării deciziei arbitrale mizând pe informații pe care erați dator să le verificați înainte de a le debita. Pentru că tot ce faceți și ce spuneți ca prim ministru are consecințe pentru fiecare cetățean al României, dar nu numai. Inclusiv pentru cei care profită și manipulează exact piața de capital. Aia adevărată și nu „bursa politică” jalnică de la noi.
Ați crezut că este momentul dumneavoastră politic să folosiți năprasnice lovituri cu o măciucă politică, ca și cum ar fi un baston de milițian, lovind în tot ce vă este dușman (politic). Dar, vai, măciuca politică s-a transformat brusc într-un biet baston de plastilină odată cu aflarea deciziei tribunalului.
Acum, nu am cum să nu-mi pun și eu întrebarea: sunteți ditamai prim ministru. Adică aveți consilieri aleși pe sprânceană, mulți cu pregătire solidă juridică, probabil plătiți din fonduri publice sau de la partid și nu din buzunarul propriu. Niciunul nu v-a explicat că instanța are la îndemână mai multe soluții, potrivit legii, cele mai importante fiind de admitere sau respingere a unei cereri și că până la momentul pronunțării și comunicării deciziei date oricare dintre aceste soluții este posibilă?
Și asta, după cum spuneam la început, pentru că justiția este oarbă, respectiv imparțială, și nu ține cont de interesele politice sau economice ale părților litigante – adică judecă cu balanța în mână, pe baza faptelor și argumentelor părților litigante. E atât de simplu!
Totodată, niciun consilier de a-l dumneavoastră nu a pus la îndoială credibilitatea „sursei” și, mai ales, consecințele pe care ditai politicianul care sunteți le va declanșa în momentul în care va ieși cu măciuca politică la vânat dușmani în varianta în care, totuși, statul Român nu va fi obligat la despăgubiri de către instanța arbitrală?
Mă gândeam totuși că politica este o treabă complexă, serioasă. Că fiecare variantă de acțiune, fapte sau declarații, sunt atent cântărite înainte de a fi făptuite sau debitate. Că nu se joacă la cacialma sau nu se speculează un (posibil) eveniment fără o atentă analiză nu numai a evenimentului, dar și a consecințelor politice ale acestuia.
Mda, m-ați convins contrariul. Anume că politica e percepută ca o „bursă”, acolo, la temeliile puterii politice românești. Că speculația mai degrabă e un fel de bișniță într-o piață de-asta de vechituri sau de valută vândută la colțul străzii. Și că chiar și la nivelul ăsta de percepție pe care o am asupra politicii și politicienilor cu putere decizională, adică de bișniță cu mărunțișuri, primul ministru a fost tot un ageamiu. Ce pare mai degrabă că a fost tras pe sfoară de jucători din cu totul altă ligă.
Categoria gâgă: ministrul de Finanțe
La categoria gâgă l-aș include pe actualul ministru de Finanțe. Da, vă amintiți, cel cu militarizarea agenților fiscali. Mă rog, a inspectorilor antifraudă. În loc să se preocupe mai degrabă de pregătirea temeinică a inspectorilor antifraudă și în creșterea randamentului activității acestora nu doar în ce-i privește pe comercianții cu rulaj mic economic, ci împotriva peștilor mari, evazioniștii grei ai bugetului României, domnul ministru s-a gândit să lea dea un pistol. Măcar prim ministrul Ciolacu l-a pus la punct, pe de-o parte condescendent („mai face și domnul Boloș greșeli. Sunt omenești”), pe de altă parte în batjoc bucurându-se, parcă, că e altcineva mai vulnerabil în politică decât domnia sa („Nu o să aibă nimeni nici un pistol. Tragi după camioane, ești John Wayne?”) – trebuie să recunoaștem, o declarație a unui prim ministru responsabil care, după cum spuneam, își cântărește atent fiecare cuvințel.
De ce categoria gâgă pentru domnul ministru? Pentru verbiajul, abundența de idei și cuvinte, sporovăiala fără rost și sens, total nespecifică unui om al cifrelor economice/financiare/fiscale.
Cu atât mai mult cu cât un astfel de om are responsabilitatea gestionării unui buget național cu atât de multe probleme.
Or, un ministru de finanțe prin definiție trebuie să fie rezervat, reținut, uneori chiar parcimonios în declarații. Pentru că, la fel ca în cazul unui jucător la „bursa politică”, orice cuvânt, orice gest este interpretat de investitori, de actorii internaționali din domeniul economic și al finanțelor, de simplii cetățeni.
Și dacă tot am pomenit de bursă, nu, nu cred că ministrul finanțelor Boloș ar fi jucat la bursă. La aia adevărată, nu la asta de cacialmale politice de Dâmbovița. Nu pentru că nu ar fi în stare, ci pentru că ne-a spus public, cum altfel, că dumnealui este preot misionar Ortodox. Adică, cum ar veni, are frica Celui de Sus.
Dar condiția domniei sale bisericească exhibată public, dublată de cea cu responsabilitate ministerială mireană, întărește, din păcate, plasarea domniei sale în categoria de politicieni de care pomeneam (de gâgă). Cum să spui în fața jurnaliștilor, ca preot misionar, că soluția unei instanțe atât de pământene este o „minune”? Și asta cu un zâmbet larg afișat, cu o cruce de metal la piept. Poate Postul Paștilor l-a adâncit în reflectarea la minunile sfinte biblice, la care cu toți creștinii trebuie să ne gândim în vreme de post, și, vai, nu a mai ieșit de acolo.
Dată fiind condiția domniei sale bisericească și Postul Sfânt în care ne aflăm perioada asta, nu ai cum să nu asociezi „minunea” ocazionată de o hotărâre judecătorească cu supranaturalul specific religios.
Nu domnule ministru, așa cum spuneam și în cazul categoriei de ageamii în ale „bursei politice”, justiția asta pământească, precum și soluțiile date în litigiile atât de omenești nu sunt minuni.
Dacă ar fi așa, vă rog să vă gândiți, domnule ministru, ce insultă ați aduce judecătorilor arbitrali într-o astfel de interpretare. Nemaivorbind de diminuarea implicită, fără să o fi voit sunt convins de asta, a eforturilor excelentei echipe de avocați ce a reprezentat statul român la ICSID. E ca și cum judecătorii arbitrali, mă rog, cei doi ce au format opinia majoritară, ar fi fost conduși nu după probele și argumentele prezentate de părți, atât de specifice procedurilor justiției pământești, ci de o forță divină, supranaturală. Adică, judecătorii, și nu justiția, ar fi fost orbiți de forța divină și nu de imparțialitatea ce-i incumbă în treburile pământești.
Ageamiii din opoziție
Nici opoziția nu s-a lăsat mai prejos. Mă rog, unii dintre politicienii din opoziție. Pe care i-aș include la categoria ageamiilor în ale „bursei politice”. Cu emfază unii dintre ei, USR fiind în poll position prin președintele ei, au declarat că au sesizat instituția de reglementare a tranzacțiilor bursiere din Canada, punând la dispoziția publicului prin intermediul mass – media și sesizarea integrală, dar că va sesiza și DNA. Nu a ratat, același președinte de partid, să continue războiul cu DNA acuzându-l pe șeful acestuia că ar fi servitorul guvernului și că de fapt DNA ar trebui să se sesizeze din oficiu.
Da, vă amintiți, e vorba de același președinte de partid care a pus pavăză partidul și pe el ca președinte pentru un coleg de partid, fost ministru al sănătății, pentru că DNA a îndrăznit să declanșeze o anchetă penală pentru un pretins prejudiciu de circa 1 mld. de Euro.
Ieșirile acestea intempestive și pline de umori nu cred că fac bine în general politicii și, mai ales, societății românești dacă ele nu sunt însoțite și de o cântărită analiză a rolului unor instituții esențiale în stat, cum este și autoritatea judecătorească reprezentată în cazul de față de DNA, dublată de rolul responsabil pe care-l are un politician nu numai în protejarea prietenilor politici, dar și a ansamblului instituțiilor statului.
De ce spun că acest președinte al partidului de opoziție intră în aceeași categorie a ageamiilor jucători la „bursa politică”.
Pentru un lucru elementar, de altfel. Pe care un politician cu anvergură după cum își dorește și, ghiciți, care este președintele USR, ce are în jurul lui mulți juriști de valoare ce ar fi putut să-i explice cum stă treaba, ar fi trebuit să-l știe: hotărârea arbitrală încă nu este „definitivă”. Nici măcar nu au fost transmise părților litigante motivele opiniei majoritare și ale celei minoritare pentru ca părțile, în special investitorul Gabriel Resources Ltd., să se decidă dacă atacă sau nu hotărârea.
Nu, domnul președinte de partid bazându-se pe altă informație neîndestul verificată, dar și nerealizând că inclusiv în calea de atac tribunalul arbitral nou format pentru judecarea căii de atac la nivelul ICSID are mai multe opțiuni – fie să respingă calea de atac, fie să anuleze hotărârea dată de tribunalul „de primă instanță” –, a găsit cu cale să pluseze în aceeași logică de câștigare de capital politic la „bursa politică”, precum oponentul său politic din aceeași categorie de ageamii.
Hai să luăm ca ipoteză de lucru sesizarea făcută de președintele de partid la instituția de reglementare a tranzacțiilor bursiere din Canada. Credeți cumva că această din urmă instituție se va grăbi să declanșeze cercetări pentru faptele atât de sigur și cu emfază conturate de USR în sesizare? Sau, dimpotrivă, va fi mult mai înțeleaptă de atât să aștepte derularea până la capăt a procedurii arbitrale?
Înțeleg că un om politic se străduie să câștige simpatia electoratului. Dar, cred eu, nu ar trebui să o facă oricum, falsând sau plusând ca la o bișnițereală de cartier. După cum spuneam, umorile, nervii și strigătele nu ar trebui să caracterizeze un politican responsabil. Dimpotrivă, cântărirea tuturor consecințelor acțiunilor, faptelor sau declarațiilor trebuie să fie o caracteristică a oricărui politician dintr-un stat de drept, parte a Uniunii Europene, după cum îi place aceluiași partid să spună cu toate ocaziile.
Ca să mă explic ceva mai concret de ce am inclus acțiunile, declarațiile acestui președinte de partid în categoria ageamiilor în ale „bursei politice”. Într-un studiu destul de recent (2021), publicat de trei cercetători, dintre care unul la celebrul British Institute of International and Comparative Law (Yarik Kryvoi), autorii, bazându-se pe date statistice, au constatat că aproape jumătate dintre hotărârile tribunalului „de primă instanță” de pe lângă ICSID sunt atacate. Este adevărat că aceleași date indică că doar un procent de 12% din căile de atac exercitate au fost anulate de tribunalele arbitrale constituite în acest sens.
Pare o rată mică de admitere a căilor de atac. Dar ea există, nu poate fi negată. Și acest lucru ar fi trebuit să fie un semnal pentru unii lideri politici că reținerea în aceste momente este dovadă de înțelepciune politică, chiar dacă în discursul public aceiași politicieni ar putea să facă referire, însă cu prudență și temperanță, la unele elemente ce ar putea indica fapte grave, chiar de natură penală. Ce i-ar fi costat pe acești din urmă politicieni să fi adăugat, la final, că trebuie să așteptăm finalul procedurilor arbitrale? Lupta politică oarbă, boantă, limitele și slăbiciunile clasei politice românești îi împiedică pe politicieni să aibă o viziune pe termen mediu, mai ales într-o chestiune atât de sensibilă cum este Roșia Montană.
De altfel, pentru a fi mai sugestiv aș face o paralelă cu totalitatea recursurilor declarate la curțile de apel din România, în condițiile în care aceste instanțe sunt în special îndrituite cu soluționare unor astfel de căi de atac. În 2022 (am ales acest an pentru că analiza datelor pentru anul 2023 încă nu a fost finalizată la nivelul tuturor curților de apel, mai puțin materia penală) proporția a fost de 85,73%. din totalul cauzelor soluționate de curțile de apel Am ales recursul pentru că motivele indicate de Convenția ICSID pentru care pot fi atacate hotărârile tribunale de „primă instanță”, indicate la art. 52(1) din Convenția ICSID, prezintă similitudini cu motivele de recurs indicate de legiuitorul român (art. 488 Cod procedură civilă).
Procentul de admitere a recursurilor formulate în anul 2022, la curțile de apel, a fost de 13,44%. Adică sensibil apropiat de procentul statistic relevat de studiul celor trei cercetători mai sus amintiți în cazul tribunalelor arbitrale ISCID.
Orice avocat aflat chiar la început de carieră știe foarte bine că șansele câștigării unei cauze, pentru motivele specific indicate de legiuitor, pot exista și în cazul formulării unui recurs. Că nu există „minuni” în exercitarea și eventuala admitere a unei căi de atac, ci pur și simplu o dinamică precisă a instanței care trebuie să analizeze, și în calea de atac, cauza pe baza motivelor și argumentelor părților litigante indicate în calea de atac și a probelor (dacă este cazul). Așa că orice șansă, vă poate spune orice avocat, dacă sunt temeiuri în admiterea căii de atac trebuie încercată. Că soluția nu este încă definitivă.
Oare nu era mai înțelept din partea unor astfel de politicieni care au declanșat o „contraisterie”, după ce i-au acuzat de „isterie” pe oponenții lor politici, să se pronunțe cu rezerve asupra hotărârii arbitrale din 08.03.2024 dată de ISCID? Oare nu ar fi fost bine să ia în calcul, atunci când fac declarații publice „contraisterice”, și varianta în care este posibil ca noul tribunal arbitral ISCID constituit pentru judecarea căii de atac ordinare să anuleze prima hotărâre (dacă această cale de atac va fi exercitată, să ne înțelegem)?
Echipa de avocați care apără România mai are un efort de făcut
Îmi doresc sincer ca o posibilă cale de atac împotriva hotărârii arbitrale să nu fie admisă. Însă, după cum spuneam, justiția este oarbă și judecă cu balanța în mână. Așa încât până la momentul în care hotărârea dată în 08.03.2024 rămâne „definitivă”, fie că părțile litigante nu au atacat hotărârea sau, dacă a fosta atacată, nu s-a pronunțat noul tribunal arbitral, ar fi util ca cei care au un cuvânt greu de spus în spațiul public să evite să fie categorici, să dea impresia că ei „știu” deja soluția. Pentru că nu au cum să o știe. Altfel, iar intrăm în caruselul nebunesc al declarațiile și contradeclarațiilor date de ageamiii în ale „bursei politice”, care nu profită nimănui. Nici măcar ageamiilor. Și cu atât mai puțin simplilor cetățeni.
Cu atât mai mult cu cât aceste înțepături politice nu au cum să ajute echipa de avocați care și-au dedicat energiile pentru a apăra statul român: această echipă încă mai are un efort de făcut, argumente de adus și de combătut ale adversarilor litigioși.
În final, aș vrea să amintesc că reținerea, profesionalismul politic al clasei politice românești, în cheia a ceea ce am spus anterior, sunt datorate de politicieni zecilor de mii de români care au ieșit în stradă și s-au opus unui proiect de exploatare ce ar fi implicat poluarea masivă a unei zone extinse dintr-un loc istoric ancestral al locuitorilor din acest spațiu. Românii merită acest respect. Cel puțin cei care în mod activ au apărat valori imuabile, cum este și mediul înconjurător.
Nu în ultimul rând, datorăm un respect profund puținilor oameni ce aveau autoritate decizională în anii tumultuoși de după 2013 și care și-au asumat pe deplin funcția publică ce au ocupat-o cu cinste. Și unul dintre ei este, fără îndoială, fostul ministru al mediului Attila Korodi. Adevărat om politic, care nu s-a lăsat sedus de „ageamiii” politici de la acea vreme, și nici de presiunile care s-au făcut asupra lui riscând propria carieră și reputație politică. Felicitări, domnule Korodi! Și sper că exemplul și dedicația dumneavoastră, ca și verticalitatea dumneavoastră în gestionarea treburilor administrative și publice să fie urmat de alți politicieni numiți în funcții publice.
Așadar, ne place, nu ne place, mai avem de așteptat până când putem răsufla ușurați că ne-am salvat țara de la mutilare și că nu avem de plătit bani fiecare din buzunarul propriu pentru turpitudinea unor politicieni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.