Scriam în urmă cu câteva zile că Novak Djokovic are o problemă de integritate. Nu doar pentru că a avut reale dificultăți în a obține viza pentru Australia. Nu. Djokovic are o problemă de integritate la modul general. Știți cum e, integritatea e ca bunul simț: o ai sau nu. Nu apare și dispare. Nu poți spune că acum nu ai integritate iar peste 5 minute, ai.
Explicam atunci de ce campionul mondial la tenis se află în situația asta. Pentru că vine dintr-un sistem în care respectarea regulilor este opțională, în care un anumit statut social îți oferă privilegii inaccesibile simplilor muritori iar minciuna este doar un instrument acceptabil, prin care îți poți atinge obiectivele. Așa e în Serbia. Așa e în România. Așa e în Balcani. Scopul scuză mijloacele.
Mi-am atras, așa cum mă așteptam, o grămadă de reacții negative. Era normal să se întâmple așa. Mulți români îi țin partea lui Djokovic pentru că se recunosc în modelul ăsta de comportament. În balcanism. În eludarea legilor, a regulilor de conduită, a bunului simț, până la urmă. Așa au fost învățați de un sistem care promovează corupția, lipsa de disciplină, descurcăreala cu orice preț. În loc să ne dorim ca legea să fie respectată de absolut toată lumea, fără să conteze poziția socială, averea sau gradul de celebritate, tolerăm excepțiile. Ni se pare normal să închidem ochii sau să ne uităm în altă parte când o personalitate greșește.
Apoi, a venit ziua de luni, când un judecător australian a acceptat contestația avocaților lui Djokovic și i-a permis acestuia să-și păstreze viza. Corul susținătorilor lui Djokovic a explodat de entuziasm, acuzându-i pe toți cei care au subliniat, încă de la începutul scandalului, neregulile pe care jucătorul sârb le-ar fi comis (unele fără legătură cu sosirea în Australia), de rea voință. Nu a contat faptul că fondul problemei rămăsese în picioare, judecătorul decizând doar pe viciu de procedură.
Jurnaliștii și comentatorii din întreaga lume care și-au permis să scrie sau să vorbească despre problemele de integritate ale campionului au fost supuși unei presiuni imense de a ceda în fața valului de susținere populară. Familia tenismenului a contribuit și ea la valul de isterie. Tatăl sportivului a mers chiar până acolo încât să-și compare odrasla cu Spartacus ori cu Isus, într-un delir de o megalomanie extremă. Încă o dată, balcanismul a intrat în scenă cu o altă dominantă a sa: circul. Așa ne place nouă să facem, în partea asta de lume: să ne punem fustele în cap, să țipăm isteric ca din gură de șarpe, să acuzăm fără dovezi, să exagerăm până devenim complet ridicoli.
Am știut însă de la început că povestea asta care duhnea a minciună încă din primul moment nu se va termina așa. Erau prea multe lucruri neclare acolo, unele dintre ele neavând legătură cu Australian Open. De zile întregi, circulau informații despre faptul că Djokovic fusese depistat pozitiv cu Covid-19 la jumătatea lunii decembrie, însă, cu toate acestea, sportivul a continuat să participe la evenimente, ignorând pericolul la care îi expunea pe cei din jurul său.
Astăzi, într-o postare pe Instagram, el recunoaște, în sfârșit, că a mințit. Că a participat la un interviu cu jurnaliștii francezi de la L’Equipe a treia zi de la aflarea rezultatului testului PCR, deși știa că are Covid-19. Totuși, inclusiv în așa-zisa confesiune, Djokovic pare să spună doar jumătate de adevăr, afirmând că a doua zi după testare a mers la premierea tinerilor sportivi sârbi, deoarece știa că rezultatele a două teste anterioare erau negative.
Dar hai să citim ce spune omul: „Am fost la un meci de baschet, în Belgrad, pe 14 decembrie, după care am aflat că mai mulți oameni care au participat au fost testați pozitiv. Chiar dacă nu am avut simptome de COVID-19, am făcut un test rapid pe 16 decembrie, iar rezultatul a fost negativ. Pentru a fi sigur, am făcut și un test oficial și aprobat PCR în aceeași zi. În următoarea zi, am fost la un eveniment de tenis în Belgrad pentru a-i premia pe copii și am făcut un test rapid înainte, care a fost, la fel, negativ. Eram asimptomatic, mă simțeam bine, și încă nu primisem rezultatul pozitiv al testului PCR, pe care l-am primit seara. A doua zi, pe 18 decembrie, eram la centrul meu de tenis din Belgrad pentru a acorda un interviu publicației L'Equipe și a face o ședință foto, pe care le promisesem de mult timp. Am anulat toate celelalte evenimente, în afară de interviul pentru L'Equipe. M-am simțit obligat să merg la interviu, pentru că nu am vrut să-i dezamăgesc pe jurnaliști. Am respectat distanța socială și am purtat mască tot timpul, în afară de momentele în care am făcut poze. După interviu, m-am izolat. Acum, când mă gândesc, înțeleg că a fost o greșeală de judecată și sunt de acord că trebuia să reprogramez interviul”.
Deci, a făcut două teste rapide (deși este comun faptul că rezultatele acestor teste nu sunt, în general, relevante), a tras concluzia că nu este infectat iar între ele, un test PCR (singurul tip de test relevant în acest caz, după cum s-a și văzut). Nu a mai așteptat rezultatul testului PCR, a doua zi a participat la întâlnirea cu tinerii sportivi, seara a aflat că este pozitiv iar în ziua următoare, perfect conștient că încalcă legea și bunul simț, s-a prezentat la întâlnirea cu jurnaliștii de la L'Equipe. Pentru asta, riscă până la 3 ani de închisoare în Serbia. Vreți să vă spun ceva? Nu cred că va face o zi de pușcărie. Vor găsi avocații niște vicii de procedură să-l scape.
Îmi este foarte clar, așa cum mi-a fost încă de la început: Djokovic a încălcat legea, l-a durut în rachetă că-I infectează pe cei din jurul său, a nesocotit orice urmă de bun simț. Apoi, a început să mintă. Mai întâi o minciună, apoi încă una, și încă una. A crezut că o să scape. Ei bine, nu. Scandalul în care s-a băgat de unul singur a luat amploare iar până la urmă, i-a venit de hac. Ca să nu mai vorbim despre completarea greșită a formularului de intrare în Australia. Nici p-asta nu și-o asumă integral, dând vina pe staff-ul său, care ar fi completat formularul respectiv.
Și când vrea să pară sincer, Djokovic pare să spună doar jumătăți de adevăr. Chiar și așa, și-a prins gâtul în propriile minciuni, dovedind lumii întregi cine este, de fapt, în spatele campionului mondial la tenis: un om mic, care oricât de faimos și bogat ar fi, rămâne doar un balcanic get - beget, pentru care scopul scuză mijloacele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
După ce va ieși din viața sportivă, expunându-se vulnerabil și spășit într-un cadru plângăcios mercantil fastuos precum cel de la Oprah, își va pune cenușă-n cap și va primi clemența unanimă a societății. Iar noi, cei care-l acuzăm justificat astăzi de micime, josnicie, meschinărie, vom privi în urmă introspectiv acest moment și ne vom ascunde de rușine sub pietrele de cumpănă ale vremurilor căcăcioase la care suntem martori vinovați.
Baza a ceea ce reprezintă astăzi Djokovic, ca imagine generală a omului de succes, este cea umană, de caracter și educație. Peste care a construit, sunt convins cu talent și multă muncă, cariera în tenis. Însă nu poți privi separat cele două componente. Umană și sportivă. N-ar fi corect să le desparți. Ceea ce mă face să cred că "marele campion" balcanic, cel cu care ne identificăm și noi ca națiune, are, pe parcursul vieții sale, multe schelete ascunse în dulap.
Sunt convins că subiectul nu se va termina aici. E o luptă a moralității împotriva minciunii și ipocriziei. N-ar fi corect să se termine cu o amnezie colectivă.
Problema caracterului său, din nefericire, nu va strabate timpurile. Peste 10 ani, toti vor știi că a fost un mare campion, câți vor aminti de înșelătoria pe care a incercat-o. Si daca o vor face, o sa apara corul celor care denunta conspiratia mondială împotriva eroului sârb. Ar fi fost erou daca renunța la turneu si anunta public motivul. Mulți ar fi spus ca e fraier dar și mai mulți ar fi scos pălăria. Suntem suma alegerilor noastre, bune sau proaste.
-- Dar ,acest individ -vedeta , se pretinde ca;;
--Este Mare h ortodox ,,,orii ortodoxia este mare sora cu Minciuna ! In acest caz , avem raspuns la multe intrebari !
--Desigur cel mai inteligent lucru ar fi fost , sa renunte politicos si inteligent , din motive clare pentru toata lumea ,dar aici nu esate cazul deoarece el si familia lui ,,sunt marii ortodoxi !!
Un balcanic get-beget.
Cuvinte tari, care va plaseaza pe pozitia completului de judecata. Cine suntem noi si cine e Djokovic? Poate ca e, da, un om mic. Dar micimea sau maretia unui om se hotaraste asa de repede? Din pix, de la Bucuresti/Romania? Am pus noi sufletul si caracterul unui om pe cantar electronic si apoi decidem contabiliceste ca e “un om mic”? Ce noroc pe cei cu moralitate trainica, ce se pot erija in judecatori! Exupery se intreba (cred ca in Citadela): in ce masura un defect, ceea ce iti displace la un om, anuleaza toate calitatile lui? Munca lui Djokovic, firea sa deschisa, luminoasa, actele de caritate etc sunt toate sterse cu buretele.
Balcanic get-beget… Balcanic e Caragiale. Poate si Panait Istrati. Balcanic e si cneazul Lazar, regele Serbiei, care a luptat pe campia Kosovo impotriva turcilor si a cazut rapus acolo, cu floarea nobilimii. Balcanica e si Miorita. Ba si legenda animista, a mesterului Manole.
Poti aduce flori la mormintele stramosilor tai, la patrimoniul tau, sau poti scuipa pe el.
Nu de arta ori simțirea balcanică, simțire pe care o am și eu, evident.
Sunt sigură că știți numai că în căutare de argumente vă legați de orice.