Am aflat de simpatiile legionare ale lui Marian Munteanu dintr-un articol al lui Vlad Stoicescu și al Dianei Oncioiu scris pentru platforma de jurnalism independent Dela0. Într-o cercetare impecabilă, Stoicescu și Oncioiu documentează, cu detalii minuțioase, extrase din textele și publicațiile lui Marian Munteanu, atât din prima perioadă a lui de activist civic, după Revoluție, cât și de acum.
Concluzia textului de pe Dela0 este clară și dreaptă: Partidul Național Liberal concurează la Primăria Bucureștiului cu un antiliberal convins.
Expunerea adevărului este mereu de celebrat. E bine ca oamenii să știe pe cine votează sau cu cine au de-a face în spațiul public. Stoicescu si Oncioiu au și făcut-o într-un mod elegant și inteligent, ceea ce nu se întâmplă în majoritatea articolelor care-l denunță pe „legionarul Munteanu”.
Există o problemă a antisemitismului în România?
Singur paragraf cu care nu sunt de acord din articolul citat este cel referitor la opoziția lui Marian Munteanu la „legea antilegionară”. Deși nu știu motivele actuale pentru care Marian Munteanu este împotriva acestei legi, asta nu dovedește neapărat conexiunea cu declarația negaționistă de acum douăzeci de ani*. Eu, de pildă, nu sunt negaționist, dar sunt împotriva acestui fel de legi specifice, dedicate antisemitismului, antiromânismului, atitudinilor împotriva femeilor, albilor, negrilor, musulmanilor sau membrilor cultului Hare Krishna. Cred că legea trebuie să fie una pentru toți și că nu se poate da un grad de protejare specială nimănui.
Ca să continuu cu paragraful, eu cred că are dreptate Marian Munteanu când spune* că nu există antisemitism în România, ci cazuri izolate. Bineînțeles că sunt antisemiți, ca peste tot. Dar nu cred - așa aș formula-o eu - că există o problemă a antisemitismului în România.
Unul dintre autorii români pe care i-am citit înainte de a ajunge în România a fost Norman Manea. Din cărțile lui Manea îmi creasem ideea că România de astăzi e un iad pentru evreii. În Bucuresti și Focșani, m-am dus de mai multe ori la sinagogă. Am cunoscut evrei români și din alte părți ale lumi, care veneau în România să lucreze, să facă afaceri și chiar își cumpărau case și se mutau în țară. Situația nu mi s-a părut deloc tragică.
De asemenea, îmi aduc aminte de apocalipsa română dupa Herta Muller. România democratică de astăzi este încă, sub ochii lui Muller, o țară ostilă minorităților, controlată de securiști șovini și în care toată presa arată ca gazeta lui Vadim. Și iată că pe președintele României îl cheamă Klaus!
Toată această divagație mă duce inevitabil la cazul Oanei Stănciulescu. După ce a fost nominalizată pentru un post la conducerea TVR, Institutul pentru Studierea Holocaustului a protestat energic pentru că jurnalista și-a exprimat dezacordul cu legea antilegionară. Mai multe instituții și unii intelectuali s-au alăturat protestului, unii dintre ei acuzând-o pe Oana Stănciulescu de antisemitism și simpatii legionare.
Este foarte probabil ca jurnalista respectivă și mai mulți intelectuali români să aibă idei naționaliste apropiate de legionari, dar într-o societate în care libertatea de exprimare e un drept fundamental, nu putem să-i interzicem pe toți cei care au opinii diferite de a noastră. Problema ar fi dacă Stănciulescu ar veni la conducerea TVR cu un plan editorial care promovează idei fasciste la televiziunea națională. Gandhi este acuzat de rasism la adresa negrilor, dar nimeni nu-i neagă rolul lui benefic în lupta pentru eliberarea poporului indian. Mai mulți lideri israelieni și-au exprimat de mai multe ori opinii despre arabi, care ar putea foarte ușor fi calificate drept rasiste, dar cine le poate nega admirabila lor muncă în consolidarea miracolul statului sionist? Până și Nelson Mandela a avut, în niște momente din viața lui, atitudini condamnabile despre femei. Ar fi trebuit partidul lui să-l dea afară? Ar fi trebuit interzis în politică?
A pretinde oameni impecabili, care să respecte un tot mai ridicat standard de political correctness în toate opiniile lor și în toate domeniile vieții lor e o atitudine infantilă și periculoasă. Orice persoana are contradicții, afinități și aversiuni de multe ori iraționale, care nu se pot elimina prin legi. Mai mult, opiniile diverse ar trebui respectate când n-au consecințe concrete și nocive împotriva nimănui. Ar fi stupid să desemnăm un fanatic religios ca președinte al unei comisii despre legislația referitoare la avort. Ar fi regretabil să trimitem un rasist cunoscut să se ocupe de problema refugiaților. Dar trebuie sa ne privăm de romanele lui Eliade pentru că a flirtat cu naționalismul mistic al lui Zelea Codreanu? O să renunțăm la tradiția românească în gimnastică pentru că provine în mare parte de mentalitatea opresivă, dictatorială a comunismului?
Oamenii au motivații diferite, sunt atrași de lucruri și de ideologii diferite, iar lumea ar fi un loc insuportabil de sumbru dacă toți am citi ad-litteram și fără nuanțe marile texte care ne ordonează lumea, de la Biblie la Declarația Universala a Drepturilor Omului.
*Într-o emisiune de televiziune difuzată joi seara, 13 aprilie 2016, Marian Munteanu a declarat că nu există antisemitism în România, doar „cazuri izolate”, motiv pentru care celebra lege „antilegionară” nu şi-ar găsi rostul. În urmă cu peste douăzeci de ani, Munteanu scria în paginile „Mişcării”: „Statul român nu a fost niciodată fascist şi în România nu a existat niciun fel de holocaust antievreiesc. România a fost singurul stat din alianţa antiURSS care nu numai că nu a participat la uciderea evreilor, dar i-a ajutat cu generozitate să se salveze”. (Sursa: dela0)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Evreii din românia ajunsesera sa controleze o mare parte din finanțe, aveau o puternică influența politica si controlau teritorii, cele mai importante fiind Fischeriand, Mendelland, Gutmanland. Evreii nu au intrat in țara noastră cu o armată, ci s-au folosit de prostia țăranilor, de viciile boierilor si unor domnitori și au câștigat și mai mult teren atunci când rusia (aliați cu românia) a pierdut războiul impotriva porții otomane, și implicit românia a pierdut dreptul de a avea domni pământeni - perioada fanariotă.
Evreii pur și simplu au batut sistemul prin cămătărie, fals in acte, controlul cărciumilor, finanțelor, trusturi, publicații etc.
Eminescu și mai tarziu Zelea Condreanu au incercat din răsputeri să educe pe cât au putut poporul român să nu mai fie atât de prost, de relaxat, de leneș și naiv, dar nu poți educa un om făcându-l prost pentru ca nu va mai auzi nimic din ce spui sau nu va citi ce scrii, iar in acea perioadă nu exista feisbuc, DNA, etc etc.
Adevărul absolut este că evreii nu au nici o vină că au batut sistemul, dar legionarii au considerat că niste oameni total lipsiți de scrupule și lipsiți de orice empatie fața de poporul român pe care l-au supt până la sânge, nu ar trebui sa conducă românia.
România a fost intotdeauna a fost o pradă pentru năvălitori, imperiul roman, imperiul otoman, imperiul autro-ungar, evrei, ruși, comuniști, politicieni si orice interese străine si domestice pentru ca a fost una dintre cele mai bogate țari din lume in cea mai nefericită poziție geo-politică.
In concluzie cel mai mic rău pentru români au fost evreii, iar cel mai mare rău au fost românii, fie ei fanarioți, comuniști, monarhiști, decembriști și nu in ultimul rând cohortele de proști complici.
-Apărarea proprietăţii româneşti, a intereselor producătorilor şi întreprinzătorilor români, apărarea profesiunilor şi a muncii naţionale;
-Oprirea procesului de distrugere şi înstrăinare a avuţiei naţionale;
-Protecţia familiei, eliminarea focarelor de destrămare şi descompunere morală;
-Apărarea tradiţiilor religioase şi spirituale româneşti, ortodoxe, dar şi lupta împotriva sectelor şi agenţilor de influenţa care, susţineau adepţii Mişcării, năpădiseră România. " . Citind acestea si gândindu-ne la ceea ce s-a întamplat si se întamplă in România am putea face o dezbatere ...