Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Masacrul de la Sala Radio

Pentru a vedea nivelul de maturizare al unei societați, nivelul de civilizație, de educație și de bun-simț, nu trebuie să mergi pe stradă sau în piețe și să faci sondaje savante. Nu trebuie făcute sondaje de companii prestigioase de sondare a opiniei publice, care calculează cu multa acuratețe eșantioane reprezentative și care se încadrează în marje de eroare.

Pentru a vedea care este fața adevărată a unei societăți trebuie să faci un lucru extrem de simplu, să mergi la un concert într-una dintre sălile de concerte consacrate: Ateneu, Sala Radio, Sala Palatului. Cel puțin pentru București.

În ultimele luni am fost la câteva concerte la Sala Radio și la Sala Palatului. Fiecare concert începe cu un anunț: „Stimați spectatori, pe durata desfășurării spectacolului va rugăm să închideți telefoanele mobile. Fotografierea sau înregistrarea sunt interzise! Vă mulțumim!”. Crainicul este extrem de amabil! Ni se adreseză tuturor „Stimați spectatori” – asta înseamnă că ne stimează și ne apreciează, ne adresează rugămintea, cu multă politețe, să nu folosim telefoanele mobile, ba chiar, distinsul crainic ne și mulțumește pentru respectarea acestor reguli minime de comportament într-o sală de spectacole de o anumită ținută!

Nu pot să înțeleg în ruptul capului care dintre cuvintele de mai sus nu sunt înțelese de unii spectatori! Nu înțeleg, cu siguranță, cuvântul „interzis”, dar am senzația că nu înțeleg nici alte cuvinte simple din textul rostit de crainic, de exemplu „inchideți telefoanele mobile”, „fotografierea” sau „înregistrarea”.

Nu știu ce ar trebui făcut ca unii spectatori să înțeleagă sensul simplu al acestor termeni! Realmente nu știu, pentru că, în afară de anunțul crainicului, sunt afișe care indică fotografiatul interzis peste tot, chiar și pe ușile din interiorul sălii de spectacole!

După bătaia gongului, după stingerea luminilor și după începerea spectacolului, începe masacrul! Mulți dintre spectatori stau cu telefoanele mobile pregătite să înregistreze și chiar filmează. Unii dintre ei se chinuie să filmeze tot spectacolul, să nu piardă nicio secundă. Practic aceștia văd spectacolul pe ecranul telefonului mobil, nu se pot uita sau concentra la scenă, la spectacolul real. Alții fac poze și sunt foarte fericiți, parcă ar fi pe litoral! Unii fac poze folosind blitz-ul în timpul spectacolului sau chiar filmează cu blitz. În acest caz, ai șansa nesperată să vezi, în întunecimea sălii, un rând de cefe foarte bine luminate de la blitz. Unii se plictisesc și se uită la știri pe telefon sau pe facebook. Alții schimbă sms-uri. Am fost în urmă cu câteva săptămâni la un spectacol extrem de delicat, era nevoie de liniște, cum ar fi normal de altfel, ca să simți muzica, dar ce să mai simți când un cuplu a mormăit și chicotit aproape tot concertul. La un moment dat, păreau deranjați de muzică. La un spectacol de jazz, am văzut că cei din fața mea au studiat horoscopul sexual!

Săptămâna trecută, de plidă, o domișoară a făcut poze și a filmat cu tableta! A fost o situație hilară, penibilă chiar, când a început să facă selfie cu tableta! Nu a ratat niciun unghi, a făcut selfie având ca fundal scena, dar și sala. Evident, selfie fără un zâmbet forțat/calculat și fără duck-face nu există!

Unii spectatori nu se pot abține să nu încalce minimul bun-simț!

De ce fac acest masacru în instituțiile de înaltă cultură? Există răspunsuri diverse care încearcă să explice de ce spectatorul mic și anonim nu are pic de rușine și deranjează pe toată lumea. Unii dintre ei fac poze, proaste, ca să se laude cel mult o dată unde au fost, alții doresc să dea check-in pe facebook, poate chiar postează pe rețelele de socializare pentru câteva like-uri. Oricare dintre aceste răspunsuri nu justifică lipsa de bun-simț, de minimă decență!

Este interesantă și imobilitatea celor din jur, care acceptă fără nicio reacție astfel de comportamente. Am încercat de câteva ori să atrag atenția unor astfel de persoane, dar atitudinea lor a fost extrem de violentă, ce mă interesează pe mine ce fac ei, fac ce vor fără nicio discuție! Este atitudinea tipică a celui care greșește, dar dacă îndrăznești să îi atragi atenția, te înjură și devine violent, în loc să își ceară scuze.

Dacă în aceste instituții de cultură, unde vine elita, crema societății, intelectualitatea, oameni rafinați, cărora se presupune că le place muzica pe care doresc să o audă, pentru că acesta este motivul pentru care au venit, persoane rafinate, persoane care știu să aplaude la un concert de muzică clasică, se întâmplă câte un masacru cu ocazia fiecărui concert, atunci eu cred că nu ar trebui să avem nici o așteptare de la nimeni, nu ar trebui să ne enervăm în trafic, pe stradă, la cumpărături, în piață, nu trebuie să ne mai mire absolut nimic din ceea ce se întâmplă în România!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe moment ma gandesc doar La spaima lui Einstein in fáta unei generatíi de idióta.
    • Like 0
  • Pentru un articol de cultură, mi-ar fi plăcut ca autorul să fi pus și ceva context muzical (ce s-a cântat, de către cine, cum i s-a părut).
    Așa, sărind cu morala pe spectatori și deplângând truist "elite dispărute" etc. mă simt dezamăgit.
    E facil să faci morală publicului. Primii care se reped s-o facă sunt artiștii.
    Dar dacă nivelul de calitate al interpretărilor muzicale de la Ateneu, Sala Radio, Operă e jalnic (cum chiar e, de foarte multe ori)?
    Dacă lipsa de talent a unui muzician ajunge să fie resimțită ca o insultă de un meloman rafinat (a propos de elită)?
    Serios, comportamentul publicului e doar o mică parte din problemă.
    • Like 0
    • @ Alexandru Pătrașcu
      Mie nu mi s-a parut a fi un articol "de cultura", ci mai degraba, un articol despre incultura...
      • Like 0
  • Poate că e bine că și așa intră intr - o sală de concert; e acceptabilă o "democratizare " a muzicii clasice .
    La urma urmei inițial era destinată unei elite sociale ,nu culturale care nu se afiș în fața celor chemați să incânte / ofere divertisment .Atitudinea pios - catolică burgheză e exces de falsitate .
    Decât falși și pudibonzi ,mai bine naturali .
    Smartul a câștigat statutul de organ / sistem anatomic imposibil de amputat .
    Obs. conversații plăcute !
    • Like 0
    • @ Radu Urdea
      Nu e clar, ce dacă „smartul a câștigat statutul de organ / sistem anatomic imposibil de amputat”? În ce fel justifică asta folosirea lui într-o sală de concert, în timpul spectacolului? Ne folosim anatomia oricând și oricum, fără niciun discernământ?
      • Like 0
  • Cred ca este un "privilegiu" de capitala ... pt ca am observat pe la spectacolele pe care le-am "prins" eu si prin alte capitale ale Europei, asemenea comportamente, pe care in Iasi chiar nu le vad! Sa ne bucuram, totusi, ca oamenii merg si la concert si la teatru! Daca salile nu sint goale: e de bine!
    • Like 0
  • Gina Ene Gina Ene check icon
    Este eficienta metoda dnelor plasatoare de la Opera Romana. Au un fel de lanterne cu led si pun lumina pe cei ce isi deschid telefonul. Sa ii vedeti cum se uita deranjati de unde vine lumina :))))
    • Like 4
  • Mai aveati dubii?
    Despre ce elita vorbiti?
    • Like 1
  • 99% pura ''cultura'' in articol. 1% s-a dus de suflet cand ai scris cuvantul ''hilar''. Pana la urma nimeni nu-i perfect, nu?
    • Like 3
    • @ Cosmin Tudor
      Eu zic ca va "catoliciti" mai rau decat Papa... :) Pana la urma, "hilar" este acceptat oficial si in sensul dorit de autor.
      • Like 0
  • Dacă aceste persoane ar fi scoase din sală la prima abatere și ar mai plăti și o amendă usturatoare, cu siguranță atitudinea s-ar schimba mai repede decit s-ar crede.
    • Like 7
  • Romania prostului si a fudulului. La o piesa de teatru cu Maestrul Horațiu Mălăele, din rândul de “VIP-uri” (oameni intrați gratis cu invitații de la primărie sau consiliul local) suna tare un telefon. Si suna… Intr-un moment de mare spontaneitate, Maestrul Mălăele intra in dialog imaginar cu apelantul. Noua, restul spectatorilor ne-a venit sa intram in pământ de rușine, dar “doamna” in cauza nu părea prea afectata chiar “savura” momentul nesimtind ironia mușcătoare a marelui actor.
    Un moment similar am trait, tot in sala de teatru (Sala Reduta, Brașov – micuța si destul de intima) când in timpul piesei “Străini in noapte” cu Maestrul Florin Piersic si Medeea Marinescu, a sunat iar telefonul. Maestrul a oprit reprezentația si i-a cerut “doamnei” telefonul sa răspundă la el si sa-i explice apelatului ca tocmai a întrerupt o piesa de teatru si dacă poate el sa-i fie de vreun ajutor. Penibil!!!
    Daca in autobuze ești agasat de conversați pe care nu vrei sa te ascuți, pe strada te eschivezi de diverși inși si inse care nu pot sa-si scoate nasul din telefon, măcar in sala de spectacole sa fie altfel…dar nu este… . Cocalarul, prostul si fudulul pun stăpânire pe Romania. Bunul simt de mult a dispărut.
    • Like 6
  • Da. jenant! ! Eu sunt instrumentist. În timpul unui concert o doamnă spectatoare făcea de zor poze cu telefonul mobil folosind blitzul care pur și simplu ne orbea pe noi instrumentiștii, nu mai vedeam nici notele nici dirijorul, așa că decan de vârstă fiind mi-am permis în pauza dintre părțile piesei sa o atenționez pe respectiva doamna, poate ăsta ar trebui să facă și instrumentiștii orchestrale radio. Momentul a rămas în memoria spectatorilor și de atunci nu am mai văzut pe nimeni sa mai deranjeze cu astfel de manifestări!
    • Like 7


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult