Merită să mai rămânem în această țară? Ghid de supraviețuire în România: Don't look up!

Foto: Getty Images

Nu știu cum sunt alții, dar mie unuia expresia „nu ne mai facem bine” nu îmi inspiră motive de optimism, privind direcția în care se îndreaptă România.

În ultimii ani, în România au fost îngropate competența, știința de carte, decența, bunul simț, iar de curând, rezultatul votului a fost ignorat, politicienii dând leapșa electoratului prin construirea unei cumetrii în contradicție cu votul exprimat. Toate acestea au dus la acumularea de către unii dintre conaționalii noștri (mă includ și eu aici) a unei bocceluțe de dezamăgiri și frustrări.

După unele statistici, circa cinci milioane de români au ales calea străinătății. Problema (da, este o problemă, chiar o mare problemă) care se pune este dacă aceste plecări se vor opri sau vor continua. Probabil sunt încă mulți conaționali care nu vor să rămână captivi într-o țară jecmănită de o clasă politică având un pospai de cultură, îmburghezită din bani publici. Dacă România ar fi o aplicație informatică, ar fi plină de bug-uri.

În fața acestor realități triste, oamenii caută soluții individuale, nu-i mai interesează nimic, vor să meargă într-un loc cu un stat puternic, necaricatural, care să nu-i tragă în jos.

Dar de unde apărut acest text?

Din dorința de a încerca să sintetizez, conform metodei SWOT, câteva puncte tari, oportunități, puncte slabe și amenințări care să contureze un răspuns la întrebarea „Merită să mai stăm în România?”.

Îmi asum în totalitate brutalitatea problemei (a părăsi țara) pe care o abordez, deoarece este reală si actuală.

România ne oferă des întâmplări greu de digerat, care îți iau zenul zilnic. Dăncilă la BNR, Stănescu la ANRE, Grindeanu vicepremier, magistrați care și-au construit diguri constituționale (zic ei) care să le protejeze aberantele venituri și pensii speciale.

E dificil să convingi, în acest context, un tânăr să rămână în țară și să vrea să facă aici carieră. Dar, cred, și mai greu este să aduci un harvardist în țară. Ce să-i promiți? Este ca și cum l-ai invita cu rolele pe patinoar.

Puncte tari

• „România se află în cea mai bună situație din ultimii 500 de ani” (H.R.Patapievici)
• România este membră a celui mai select club economic din lume (UE)
• România este membră a celei mai puternice alianțe militare din lume (NATO)
• dorința de a rămâne alături de familie și de prieteni
• cost de trai relativ scăzut, în comparație cu celelalte țări din UE
• taxe universitare reduse
• viteza foarte mare a internetului
• scutiri de taxe fiscale pentru anumite categorii
• medicina stomatologică ieftină 
• peisaje minunate, forme de relief armonioase
• sentimentul apartenenței la un grup
• atracția locurilor natale
• mândria de a fi român

Puncte slabe

• politicienii au sufocat România - ca și cum ai ține o pernă pe fața cuiva
• incapacitatea de retenție a oamenilor valoroși
• campania „brain-regain”– un eșec
• fofilarea de la stat, manelismul de la stat
• speranța de viață cu șase ani mai mică decât în UE
• Occidentul este mai atractiv din punct de vedere al infrastructurii sociale
• sistem medical mengelizat (dezumanizat) și shogunizat (profesorul decide tot)
• a rămâne captiv într-o Românie prăduită
• lipsa de reactie din partea Academiei Române la problemele țării
• birocrația ajunsă la cote inimaginabile - și Kafka ar fi invidios 
• clasa politică lipsită de curaj politic și de asumare, posesoare de „certificate verzi” pentru jefuirea banului public
• cetățenii care suferă de inadecvare sunt gata să plece
• intelectualii au preferat bowling alone
• lipsa perspectivei, învățământul fiind de slabă calitate, nu mai sunt speranțe
• hahalerizarea și „golanizarea” administrației publice
• România a fost furată până la os, în ultimii 30 de ani
• instituțiilor publice le-au ieșit bubele pe față, cel mai recent fiind cazul Poliției
• politicienii se situează pe centurile decizionale, doar populism ieftin
• existenta unui mix de pesimism: economic, politic, social
• românii nu mai cred în schimbare, există o depresie la nivel național
• campaniile electorale sunt festivaluri de păcăleli și țepe
• clasa politică, administrația publică, instituțiile de forță au ochii plini de bârne
• viața oamenilor stă în pixul unor decidenți nanodocți, cei fără de carte domină actul decizional, cu diplome de doi lei ocupă funcții mari în ierarhia statului
• cine a putut să plece din țară, a plecat
• incapacitatea instituțiilor statului de a se pune în slujba cetățeanului

Oportunități

• implementarea PNRR care va genera un eveniment zece sigma, un eveniment astral pentru o țară în agonie
• PNRR este un Plan Marshall pentru economie
• pogorârea banilor de la UE
• venirea celor plecați afară, care vor aduce o boare de schimbări pozitive în societatea românească
• speranța că viitorul nu este o extensie a prezentului
• perspectiva de a adera la Spațiul Schengen
• depășirea eternei scuze „doar suntem în România” și a sloganului „fiecare țară are guvernarea pe care o merită”
• speranța că se va instala normalitatea și meritocrația la toate nivelurile
• Brain-regain, emigrația de revenire în România
• o tresărire în ceasul al doisprezecelea despre hăul în care ne aflăm
• dorința de a se schimba ceva în bine să cuprindă o masă critică de doritori
• reducerea economiei neobservate (subterane)
• să crească numărul celor „bolnavi de România”, adică celor care le pasă de România
• replicarea unor firme românești de mare succes (ex.unicornul UiPath)
• creșterea spectaculoasă a PIB-ului, conform trendului din perioada postdecembristă

Amenințări

• părăsirea țării din cauza unui mix de nemulțumiri
• starea de spirit -„nimic bun nu se mai poate întâmpla în România”
• România se comportă ca și cum ne vrea pe toți afară
• cancerul contraselecției care distruge instituțiile statului
• revenirea în formă ironică la sloganul anterior anul 1989 „uteciștii de azi, refegiștii de mâine”
• după alegeri câștigătorii primesc „franșiza” pentru prăduirea bugetului, acesta din urmă având rolul de stimul pavlovian, bugetul devine ready meals
• forța de seducție a Occidentului rămâne la cote ridicate
• melancolia socială românească, spiritul de demisie, resemnarea mioritică
• permanentizarea strengăriilor și a șmecheriilor din politica românească
• adoptarea sintagmei „nu ne mai facem bine” ca mod de viață
• menținerea clasei politice la nivelul superior al lanțului trofic, de unde devorează tot precum haplea
• diluarea efortului de a vrea să avem o țară ca afară
• escaladarea dacomaniei ca sursă de consolare pentru eșecurile înregistrate
• orgia salariilor mari de la stat
• problemele bugetare ne vor duce spre junk
• succesiunea apostolică în instituții
• comoditatea resemnată a cetățenilor, societatea civila melancolică
• dezechilibrele macroeconomice actuale vor ateriza, până la urmă, în viața oamenilor, de unde, cu greu vor pleca
• după alegeri partidele câștigătoare se instalează ca o armată de ocupație
• creșterea puterii combinatorii a banului public, bugetul privit ca o pradă de război
• consolidarea potecilor de aranjamente cu unică destinație, sinecura

Și până la urmă ce-i de făcut? De 32 de ani construim, ca la Sagrada Familia, si nu se vede mai nimic. Nu știu ce ar trebui să facem pentru a ieși din acestă stare contraproductivă pentru țară. Probabil ar trebui să ne schimbăm toți comportamentul de zi cu zi.

Dar. România nu poate fi lăsată default la cheremul celor porecliți politicieni, secretari de stat, miniștri, sau a celor veșnic mufați la bani publici. Sau la cheremul descurcăreților pentru care coada dă din câine. România nu poate fi lăsată pe mâna analfabeților care cică organizează conferințe de presă unde vorbesc cu gramatica din dotare.

România nu poate fi abandonată în brațele celor care organizează gherile digitale pentru a-și promova interese partinice.

Înainte de a da enter, având îndoieli că ne vom face bine, fac o recomandare pentru cei care vor să supraviețuiască în acest context: „Don’t Look Up”, căci tot e la modă filmul cu același nume.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp