Mesajul unui „milenial răsfățat”, care are totul „pe tavă”, pentru părinții crescuți în comunism: „Milenialii sunt pregătiți să schimbe Romania în bine, trebuie doar lasați să o facă”

Foto: Guliver/ Getty Images

Făcând parte din generația milenialilor, am simțit de multe ori presiunea din partea generației anterioare cu privire la “reușitele în viață”. Dacă părinții noștri până la vârsta de 25-30 de ani aveau studiile terminate, locul de muncă stabil plus locuință, cei ca mine sunt obișnuiți să stea în chirie pe timp nedeterminat, să împartă apartamentul cu alți oameni, să schimbe job-ul destul de des, să lucreze pe cont propriu, să aibă copii mult mai tărziu. 

De multe ori, se speculează că aceste “neîmpliniri” vin din faptul că am fost răsfățați, că nu știm ce este greul, că nu suntem hotărâți și că- în general- nu avem un scop în viață.

Am să expun aici câteva probleme cu care ne confruntăm, pentru a neutraliza puțin părerile vehemente și pentru a realiza că orice generație are greutățile ei și mentalitățile ei influențate și de ce se întâmplă pe plan economic.

Cei de dinaintea noastră, știm, au trăit greu. Comunismul i-a ținut fară libertate de exprimare, fară electricitate și alimente și lista poate continua. Apoi a venit tranziția.

Când se fac aceste comparații, în majoritatea cazurilor se pun în balanță dezavantajele din trecut și avantajele din prezent - libertate de exprimare, digitalizare, liberă circulație. Ce nu se spune despre noi este că am fost deja loviți de o criză economică la sfârșitul lui 2007, exact când mulți dintre noi tocmai intrau pe piață muncii, urmată de pandemia de anul acesta, care a venit peste mulți antreprenori și afaceri deschise după revenirea din criză. 

Până în 2025, milenialii vor reprezenta majoritatea forței de muncă, suportând toate costurile economice care vor veni după pandemie.

Un alt dezavantaj trăit de cei din generația mea este creșterea prețurilor locuințelor. Dacă părinții noștri au reușit să își achiziționeze locuințele în care locuiau imediat după căderea comunismului pentru o sumă destul de mică, să iei astăzi o proprietate reprezintă un angajament de plată pe zeci de ani. Sistemul pur capitalist își arată limitele și asta nu se întâmplă numai la noi în țară.

Prețurile locuințelor peste tot în Europa de Vest și America au crescut mai repede decât inflația, iar fară niște măsuri de reglementare a piețelor din partea guvernelor este imposibil pentru mulți dintre noi să avem propria casă, fără a plăti jumătate din viață pentru ea. Mentalitatea în această privință- a închiria pe timp nedeterminat- este dată și de situația economică a multora dintre noi sau de flexibilitatea pe care o manifestăm pe acest subiect.

Odată cu apariția universităților particulare după 1989, mult mai mulți oameni au diplome, iar asta aduce concurentă pe piața muncii, ceea ce i-a determinat pe mulți să își continuie studiile după licență sau să aleagă să studieze în străinătate. Acest lucru adaugă câțiva ani de chin financiar pentru unii dintre noi, care am ales să lucram part-time sau să luăm job-uri flexibile până la terminarea cursurilor.

Suntem o generație care a început să exprime ce simte, iar asta se vede și în alegerile pe care le facem. Pentru mulți dintre noi, un loc de muncă nu mai este doar o sursă de venit, ci vrem să fie ceva ce ne place să facem și pentru care suntem sau credem că suntem buni. De aceea, mulți preferăm să începem o afacere pe cont propriu, să lucrăm ca freelanceri sau să schimbăm joburile când nu există perspectivă de avansare sau un mediu propice de dezvoltare profesională și personală. 

“Scopul în viață” pentru mulți dintre noi a devenit calitatea însăși a vieții, nu o traiectorie prestabilită de urmat pentru a câștiga respectul cunoscuților. Aspirăm la o societate echitabilă și fără stigmate.

Exprimarea a ceea ce simțim se vede și modul cum generația noastră alege să își crească copiii- unde tații devin mai apropiați de copii și mamele, confidente. Inteligența emoțională începe să fie apreciată și chiar utilă și pentru afaceri, unde marketingul este important. Mentalitatea în ceea ce privește creșterea unui copil s-a schimbat și ea, copiii venind tot mai tărziu, atunci când situația financiara o permite și nu neapărat imediat după căsătorie, terminarea studiilor sau împlinirea vârstei de 20 de ani.

În ultimele decenii, guvernele și legislativul au fost întotdeauna dominate de generațiile anterioare, generației majoritare pe piața muncii. Și poate că a venit timpul ca acest lucru să se schimbe.

Milenialii sunt pregătiți să schimbe Romania în bine, trebuie doar lasați să o facă.

Articol publicat pe blogul autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp