Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Minciuna pe care le-o spunem copiilor noștri

Una dintre prejudecățile actuale, reluate uneori cu naivitate de oameni cu cele mai bune intenții, este aceea că elevii de azi sunt altfel decât odinioară, altfel decât noi, adulții. Mai talentați, mai creativi, mai abili, mai spontani. Concluzia livrată firesc este aceea că ei nu mai trebuie să depună același efort în devenirea lor. Pur și simplu, prin această mutație genetică suferită, prin această infuzie de genialitate, copiii vor crește firesc, fără proptele care mai mult îi încurcă, fără sfaturi, fără o predare de ștafetă, de zestre cognitivă. Căci ei sunt altfel.

Putem fi de acord: copiii sunt altfel în prima cifră a CNP-ului (5 sau 6), altfel în vestimentație, altfel în accesul la tehnologie, altfel în hiturile pe care le fredonează, altfel în mitologia copilăriei (Spiderman, Batman, Zâna Măseluță). Dar elevii și copiii de azi nu sunt altfel în esență. Sunt pur și simplu oameni în formare. Cine are interesul să îi abrutizeze pe copiii noștri, să le umfle nefiresc orgoliile spunându-le că sunt diferiți, că ei pot suspenda recursul la efort, că învățătura se va „microcipa” și „downloada” magic în mintea lor? Cine le spune că viața le va da tot ce vor dori, fără muncă?

Cadoul nostru fals pentru copii: lumea ca varieteu

Poate între timp lumea asta a devenit o alee de trandafiri și noi am rămas ultimii care s-o aflăm. S-a schimbat și legea economică a resurselor limitate, concomitent cu dorințele nelimitate. Poate că brusc avem tot ce ne dorim, la un clic distanță. Trăim ca în reclame, după marile cuvinte rostite incantatoriu: confort, plăcere, simplu, ușor, rapid. La tot pasul, ni se oferă generos și facil câte ceva, fiind chemați prietenește: vino și tu, spune da, sună acum, încarcă-te cu energie, participă, zâmbește, strălucește. 

Și, desigur, să nu uităm sloganul publicitar ce redefinește condiția umană: scapă de durere. Dacă aceasta e lumea în care am fost teleportați, atunci putem reconfigura scopul școlii, putem dizolva învățătura ca desuetă, înlocuind-o cu o ofertă de varieteu, ritmată după aceleași criterii de eficiență: confort, plăcere, simplu, ușor, rapid. Numai că, stupoare! Lumea asta pentru care îi pregătim pe copii înfățișează de fapt una din cele mai concurențiale și mai instabile societăți din epoca modernă.

Dascălii „spontani”

Mentalitatea înfățișată mai sus, din fericire, nu am regăsit-o în clasă, unde majoritatea elevilor sunt dornici să cunoască, motivați, curioși. Dar ea se aude uneori printre adulți. Unele voci urmăresc reducerea volumului de cunoștințe, până aproape de pulverizare. E și punctul de vedere al unor profesori (din fericire, puțini). Recunosc, e mult mai ușor să mergi pe intuiție, să propui un joculeț, să proiectezi un soft educațional, decât să te documentezi și să fii pregătit temeinic. E mai ușor să ținem o lecție de comunicare, să propunem interpretare de imagine, decât să vorbim de literatură sau despre norme gramaticale. 

Când nu am fișe pregătite sau nu am revăzut o informație asupra căreia am dubii, amân acea lecție și toată ora e strict interactivă și intuitivă. Foarte bine, veți spune, sunt cele mai plăcute ore. Probabil, dar nu pot fi numai așa. Copiii nu trebuie doar să vehiculeze între ei propriile idei, căci apa, dacă nu e primenită cu sursă nouă, băltește. Ei nu pot să facă învățare exclusiv prin descoperire, ci au nevoie și de informații pe care nu le pot afla empiric. G. Călinescu afirma că e o dovadă de lipsă de respect să vii în fața auditoriului tău nepregătit, mizând doar pe spontaneitate. Și era G. Călinescu, un titan al creativității. La fel, ați fi surprinși, poate, să ascultați cursurile lui Mircea Cărtărescu: foarte structurate, foarte docte (dar presărate cu anecdote inteligente), solicitând multă concentrare prin turul de erudiție și de informație. Nu, nu propune scriere creativă postmodernistă, nu citează extatic din propriile cărți și nici nu anulează nonconformist distanța față de studenții lui, deși e cald și respectuos. E, la o adică, profesor.

E trist că unii profesori și unii părinți își sabotează propriii copii, neajutându-i să se dezvolte după adevăratele lor capacități (adesea mult mai mari decât credem noi). E și mai trist că acești părinți nu se informează cu adevărat și primesc opinii doar dintr-o direcție. În vremea în care ei transmit copiilor că școala e inutilă și grea, demotivându-i și amputându-le șanse reale la un viitor mai bun, alți elevi beneficiază de tot sprijinul familial în educație. 

Am întâlnit elevi pe care familia i-a susținut, dar care au ales să-și trădeze vocația și capacitățile cognitive, însă nu am întâlnit niciun copil care să fi reușit fără să aibă acest sprijin parental. De asemenea, am cunoscut unele familii foarte bogate și am aflat, cu surprindere, că cei mici nu aveau televizor în cameră, iar timpul de joacă pe calculator le era atent monitorizat. Familia nu le-a transmis nicio clipă ideea că succesul ei îl absolvă pe copil de un parcurs educațional punctat de voință și muncă. E interesant că însuși Steve Jobs, întrebat de Nick Bilton de la New York Times, dacă propriilor copii le place iPad-ul, a răspuns că nu l-au folosit: „They haven’t used it. We limit how much technology our kids use at home.”

În vreme ce mulți vestici au înțeles să le restituie copiilor dreptul la o copilărie reală, nu intermediată sau virtuală, nouă ne parvin, trunchiat, doar știri admirative despre cum finlandezii fac educație cu tableta. Mulți dintre copiii români, la veșnica (și, de acord, banala) compunerică „ce ați făcut în vacanță”, nu mai scriu ce au făcut, ci ce film au văzut sau ce joc pe calculator au jucat. Amintirile aproape că nu le mai aparțin, au devenit ale altora.

Aceasta este starea de fapt, din societate, pe care școala o înregistrează dureros. Ce poate face în această situație? Noi, profesorii, am dori o enclavă de normalitate, autenticitate, standarde, bună și dreaptă cuviință. Dacă elevii noștri stau șase ore în clasă, când orice alt decor ar fi mai plăcut, conform naturii umane și legii minimului efort, atunci măcar să stea cu folos. Dacă îi aducem în clasă ca, din nou!, să se uite la filme sau să urmărească trei slide-uri de powerpoint, așa cum ne recomandă unii, atunci e mai bine să fie altundeva. De acord, școala are nevoie și de metode ludice, relaxante, dar ele sunt echilibrarea firească a unui exercițiu susținut, pe care, de altfel, copiii nu îl refuză dacă noi, adulții, avem puțin tact. Rabindranath Tagore spunea că „odihna e a muncii precum pleoapa e a ochiului”. Fără muncă, nu simți gustul odihnei, ci ești veșnic plictisit și debusolat. 

Riscați: lăsați-vă copiii să iasă afară din c(l)asă

Soluția? În primul rând, să fim alături de copii, atât în educație, cât și restituindu-le dreptul la o copilărie autentică. Adesea, suntem mai liniștiți să îi știm în casă, cu tableta, decât afară, cu risc de îmbolnăvire sau rănire. Dar… să ne asumăm acest risc, pentru a face din ei oameni mai puternici și mai fericiți. Am inclus aici câteva fotografii din câteva excursii de anul acesta. Și noi, profesorii, vom continua să ne asumăm acest risc al deplasărilor, deși experiența ne arată că problemele apar (ultima emoție: un elev mușcat de albină în pădurea Comana. Din fericire, nu era alergic și nici nu s-a speriat).

În al doilea rând, să lăsăm școala să transmită cunoștințe, oferindu-i încredere pentru utilitatea acestora. Așa cum un sportiv se antrenează de mic, și vocațiile cognitive se urmează din copilărie. Nu putem dizolva doisprezece ani de studiu pentru a nu transmite de fapt nimic, sub îndoiala utilității directe în spațiul profesional. Adesea, vocația profesională e identificată din școală, iar un profil liceal, de exemplu, premerge o facultate specifică. Dar nu întotdeauna există această continuitate. Dacă elevul nostru va fi taximetrist, asta înseamnă că trebuie să învețe doar șoferie? Oare trebuie să îi luăm dreptul de a urmări, de exemplu, o emisiune radiofonică de cultură, sau de a înțelege anumite neologisme? Pe bordul unui microbuz am văzut recent Cutezătorii, de Alexandru Mitru, despre marii exploratori, și am intrat în dialog cu șoferul cititor. La ce-i servea șoferului aceluia să afle ceva despre Magellan sau despre Columb? Probabil exact la ce ne servește tuturor să știm că există undeva o deltă numită a Amazonului. Vom ajunge vreodată în ea? Cel mai probabil, nu. Ne ajută concret cu ceva, profesional vorbind, să ascultăm muzică, una pe care noi o considerăm bună? Cel mai probabil, nu. Dar toate astea ne definesc ca oameni, ca ființe reflexive, libere. Cine și de ce (ignoranță? interes?) vehiculează sloganuri de Ev Mediu întunecat? Măcar pe atunci oamenii nu aveau acces la școală pentru că era scumpă și rară, dar acum vrem să renunțăm de bunăvoie la ea? Circulă grafice amuzante cu teorema lui Pitagora, subtitrată de întrebarea „când ai avut ultima dată nevoie de ea?”. Circulă articole (!) despre inadvertența textelor lui Eminescu și Creangă la gusturile elevilor de azi (și vai, ce haz fac micuții de a cincea când citesc că Dănilă Prepeleac a dat o pereche de boi pe o pungă goală sau că Ivan a închis prin șiretlic moartea în sicriu!). De ce plecăm urechea uneori la toate acestea, dăunând copiilor noștri?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Nimeni nu are nimic cu o bună şi solidă cultură generală, bazată pe curiozitate şi pe apetitul cunoaşterii, însă între cultura GENERALĂ şi materia specializată, între a citi Eminescu şi a memora comentarii kilometrice scrise într-un limbaj mai dificil decât cel din cărţile de medicină e cale lungă. Să simţi o poezie de Eminescu e una, să memorezi că titlul e element paratextual (sau metatextual, nu mai ţin bine minte) e alta. Să tresari la vederea unor maci pictaţi de Luchian e una, să perorezi despre capacitatea impresivă a contrastului cantitativ e alta.

    Să nu confundăm CULTURA GENERALĂ cu SPECIALIZAREA. Nimeni nu vrea un Ev Mediu întunecat. Vrem cultură generală, dar să fie GENERALĂ. "General" nu e sinonim cu "aprofundat". Dacă cineva arde de nerăbdare să afle ce paratextualităţi - zic şi eu, că n-am priceput chestiile astea niciodată - are poezia lui Eminescu sau ce capacităţi impresive - conform teoriei culorii constructive - zac în picturile lui Grigorescu SĂ URMEZE UN MODUL SPECIALIZAT.

    Orice domeniu - fie că vorbim de matematică, literatură, chimie, fizică etc. - are 3 viteze mari şi late: a) începător; b) mediu şi c) avansat. Cultura generală înseamnă MEDIU. Asta nu se înţelege. Nu devenim toţi critici de artă, matematicieni sau mari chimişti.

    Cum definim cultura generală? Sigur, să nu cunoşti fracţiile e ruşinos, dar să rezolvi oribilele exerciţii cu matrici e absurd pentru cineva care n-are mari legături cu matematica. Învăţământul românesc e setat ca turaţie pe AVANSAT, şi e clar că MEDIA are de pierdut.
    • Like 0
  • primul raspuns ar fi - pentru ca traim in Romania................. dar lucrurile stau mault mai rau si este greu sa facem ceva pentru sistemul de invatamant si pentru sanatate si mai ales noi romanii am vrea sa facem multe si le numim reforme dar vrem sa facem fara bani........... si ne intoarcem la salariile din romania si apoi venim iar la taxele platite din salarii si ne-am blocat...........vreau doar sa relatez putin despre reactia antrenorului echipei de fotbal Astra dupa ce au invins o echipa de prima liga in Anglia...... printre altele zicea el cu amaraciune ca s-a nascut in Romania si nu in Anglia unde au avut norocul sa se nasca altii................ cam asa este la multe capitole din tara noastra............
    • Like 2
  • Mulțumim pentru articol! Am regăsit, enunțate, o parte dintre lucrurile în care cred. A fost o bucurie pentru mine să citesc aceste lucruri adevărate dar, în mod sigur, inconfortabile pentru multă lume.Discutam cu o doamnă profesoară, mai în vârstă, și îmi spunea (culmea!) că programa școlară de acum este simplificată față de cea studiată de dumneai. Și noi vrem, așa cum bine spuneai, educație la un click distanță, simplu, ușor și rapid :))))
    • Like 4
  • < < Dragi copii,
    Sa nu cumva sa indrazniti
    sa spuneti ADEVARUL!
    Sa nu cumva!

    Aceasta lume minunata
    Sa nu cumva sa indrazniti
    S-atingeti;
    Cu-n strop de ADEVAR
    Sa n-alterati!

    Sa nu se clatine,
    Sa nu se miste...

    Sa nu cumva sa indrazniti
    Sa-i spuneti ADEVARUL!

    Aceasta-s eu,
    (Acesta si aceasta esti si tu)
    Intr-ADEVAR! > >
    :)
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Din nou nu trebuie să inventăm roata. Le ce foloseşte educaţia într-o societate? Nu cumva la optimizearea societăţii? Ce înţelegem prin educaţie? Învăţământ superior sau şi o şcoală profesională? Un bucătar învaţă meserie la fel ca un expert contabil? Putem vorbi de o artă gastronomică şi o educaţie în domeniu? Un expert contabil intră la acest capitol sau doar un filolog? Educaţia are ca scop construirea unei societăţi şi STRATEGIA EDUCAŢIONALĂ trebuie să aibă în vedere toate palierele, de la experţi contabili la bucătari. Altfel n-ai o societate, n-ai o ţară. Nimeni nu stă într-o ţară care habar n-are să-şi plombeze ţevile din baie. Până la urmă şi un filolog va alege o ţară în care apartamentele n-au igrasie.
    • Like 2
    • @ Valentin
      "Problema" se rezolva simplu: NU TOATA LUMEA trebuie SA FIE CU STUDII... Zau, nu inteleg, daca un om NU VREA (!!!) de ce sa-l obligi "sa termine N clase" ??? LASA-L !!! Lasa-l sa faca atat CAT POATE / CAT ARE CHEF! Restul oamenilor, care au terminat 8, 10, 12 clase sa le fi terminat PE DREPT (!!!) si NU "pe ochi frumosi" sau pentru "ca trebuie"! Daca ai 12 clase si vorbesti si scri agramat..., zau ca NU VAD ROSTUL. Nivelul unei societati NU creste astfel! Ne furam singuri caciula/plapuma!!! NOTELE sa fie date PE DREPT!!! Si NU pentru ca NU mai avem elevi in invatamantul universitar... Iar numarul claselor absolvite sa fie conform cu cunostintele omului! COMUNISMUL a DISTRUS TOTUL prin MINCIUNA, prin lipsa de respect a VALORILOR. Dar, ma uit la ceea ce a venit (!) si dinspre capitalism - mai exact din aceeasi "incredere in puterea omului" datorata ATEISMului (ateism care a fost si la BAZA comunismului) - exacerbarea sexualitatii si a libertinajului, care cu toatele au dus la IMORALA/lipsa de respect...
      • Like 2
  • Mărturisesc că am început să citesc articolul ăsta din oboseală. Cînd vreau să-mi odihnesc creierul, mă uit pe ce se mai scrie pe republica.ro. După primele paragrafe, m-a captivat. E atît de diferit de modul în care se scrie de obicei pe acest site, adică într-un stil simplu, uneori atît de simplu încît devine simplist. Să le dăm cititorilor idei simple în cuvinte simple și texte scurte, că doar sîntem în era internetului, adică era oamenilor care nu vor să se străduiască prea mult să înțeleagă un text scris, o idee, un conglomerat de idei. Așadar, ușor și scurt, cît mai scurt dacă se poate! Articolul ăsta e mai lung decît altele de aici, dar uite că, fiind scris atît de bine, te captivează. Sau pur și simplu MĂ captivează. Și asta cel mai probabil fiindcă am aceeași formație ca autoarea. Am terminat tot Litere și tot în 2005, deci teoretic ar trebui să ne cunoaștem, mai ales că am fost în aceeași serie, adică prima (dacă autoarea nu și-a schimbat între timp numele de familie). Am găsit atît de multe idei cu care sînt de acord - și expuse atît de convingător. De exemplu, că școala nu trebuie să dea numai informații utile, de genul celor care te pot ajuta mai tîrziu la un job. Nu că acest ultim menționat tip de informație nu ar fi binevenit în sistemul de învățămînt, doar că nu trebuie să fie singurul. Informația care hrănește curiozitatea elevului este cea mai importantă pentru că îl ajută să-și definească și să-și șlefuiască cea mai importantă trăsătură: umanitatea. Să nu uităm că sîntem oameni, nu roboți gata programați și scoși din laborator ca să ne integrăm într-o lume robotizată, lipsită de umanitate. Educația utilului naște monștri. Am stat cîțiva ani în Suedia și am fost șocată să văd că studenții pe care i-am întîlnit acolo - din diferite părți ale Europei - habar nu au de niște chestii foarte importante. De exemplu, i-am cerut unui catalunez să-mi spună de ce urăște Spania și nu am putut să scot de la el mai mult decît "Ne omoară cultura!". Cînd am încercat să înțeleg în ce fel le omoară cultura, cînd am încercat să obțin argumente de la el, a fost imposibil. Fiindcă am insistat, am scos ceva despre Napoleon, care nu mai știu ce făcuse în opinia persoanei respective, dar cert e că trăise acum 50 de ani. M-a șocat chestia asta. Să crezi că Napoleon a trăit acum 50 de ani înseamnă să nu ai habar despre al II-lea război mondial, evenimentul care a modelat lumea în care trăim azi. Înseamnă să nu știi nimic nici măcar despre nazism, plaga ideologică și poltică a vestului, nu mai zic de comunism, care fiind plaga estului nici nu contează. E adevărat că studenții pe care i-am înțîlnit eu acolo studiau materii de real, dar asta nu e o scuză. Există un set de cunoștințe care țin de istoria continentului, de literatura și arta lui pe care orice absolvent european nu de facultate, ci de liceu ar trebui să le aibă. Fiindcă cei care nu le au nu știu cine sînt. Istoria, în sens larg, îți dă identitate. Am vorbit tot acolo cu un brazilian care venise la studii la Stockholm - fizica studia - care avea cunoștințe temeinice despre istorai Europei. Bizar, nu? Un tip dintr-un continent mult mai puțin dezvoltat decît cel european, care nu era direct interesat de cultura europeană, o cunoștea mult mai bine decît europenii. M-am întrebat de ce. Mi-am răspuns că există un interes al liderilor europeni de a modela un sistem de învățămînt care sa nu pună accent pe identitate. Poate greșesc.
    • Like 3
    • @ Diana Daniela
      Rucs Rucs check icon
      :) multumesc de comentariu, e încurajator. Da, seria 1:). Manolescu, Filipas, Papadima, Mihai Zamfir, Mihăilescu, Gană și Tănăsescu - Dumnezeu să-i ierte. etc etc. Plus cei de la lingvistică. La seria 2 erau alte nume grele - de ex Eugen Negrici (de-a dreptul sclipitor profesorul acesta, l-am audiat ulterior). Mulțumesc pt mica transportare în studenție :). Foarte interesante observațiile tale. Dar aș mai adăuga ceva - sunt foarte multe școli în Occident unde se face carte. Doar că de obicei acelea costă. Am vizitat, de ex, trei școli în Portugalia, printr-un proiect. Foarte bine cotată era una în parteneriat public-privat. În Franța avem școli foarte bune (ex, prestigiosul Henri IV), iar altele ce arată ca niște școli corecționale. Nu o știu doar din cutremurătorul film En classe, sau din bloguri, ci de la un bun prieten, profesor de mate la Grasse (iar in N e și mai rău). Cam acesta e semnalul ce ni se transmite dinspre Vest: cine vrea carte, ajunge să plătească serios pentru ea...
      Cele bune! :)
      • Like 2
    • @ Diana Daniela
      Rucs Rucs check icon
      totuși, as preciza ceva despre republica.ro. De ex, este opțiunea autorilor ce lungime sau stil dau articolelor proprii. În al doilea rând, este extraordinar că publică autori cu vederi contrarii - e chiar amuzant și democratic (sau republican?)
      • Like 2
    • @ Rucs
      Studenții pe care i-am întîlnit eu în nord știau carte, numai că exclusiv pe partea de real. Erau studenți care veniseră prin Erasmus din țările lor și bănuiesc că nu e atît de simplu să obții o bursă de genul ăsta. În orice caz, am observat că pe lîngă știință de carte îți trebuie bani, dacă ești sărac nu o să poți avea niciodată o bursă Erasmus, din simplul motiv că nu o să-ți poți permite să-ți plăstești chiria și mîncarea în țara în care te duci. Totuși nu mi se pare normal ca un student de la real să nu știe cînd a trăit Napoleon (aproximativ, nu cu ani exacți). E adevărat că nici noi, cei de la uman, nu știm multe chestii de la matematică și fizică, dar un minimum de cunoștințe tot avem. Și apoi mai cred că ce te învață umanul e mai folositor în viață, în ciuda a ceea ce se credea în generația noastră (de ce dai la Litere, că e numai de tocit și după ce termini mori de foame?!). Cum ai spus și tu în altă parte, literatura te face mai uman. După părerea mea, umanitatea cam începe să se uite.
      • Like 2
    • @ Rucs
      Nu am vrut să critic republica.ro, înțeleg foarte bine de ce aleg unii autori să scrie simplu și scurt. Asta se cere, nu? Articolele sînt făcute să fie citite de un număr onorabil de oameni, și ăștia sînt oamenii care le citesc. Astea sînt vremurile. Și atunci mi se pare extraordinar că sînt texte scrise altfel, mai complexe ca idei și mai lungi, dar care pot totuși suscita interesul. Nu e ușor să faci asta cînd publicul vrea texte cît mai ușoare și cît mai scurte. Felicită
      • Like 1
    • @ Rucs
      Nu am vrut să critic republica.ro, înțeleg foarte bine de ce aleg unii autori să scrie simplu și scurt. Asta se cere, nu? Articolele sînt făcute să fie citite de un număr onorabil de oameni, și ăștia sînt oamenii care le citesc. Astea sînt vremurile. Și atunci mi se pare extraordinar că sînt texte scrise altfel, mai complexe ca idei și mai lungi, dar care pot totuși suscita interesul. Nu e ușor să faci asta cînd publicul vrea texte cît mai ușoare și cît mai scurte. Felicitări!
      • Like 1
    • @ Rucs
      Plăcerea a fost de partea mea. Îmi place să vorbesc despre universitate. Nu l-am audiat niciodată pe Eugen Negrici și după ce am terminat facultatea nu m-am mai întors acolo. Mi se face dor uneori. Dar numai uneori, nu întotdeauna :).
      • Like 2
    • @ Diana Daniela
      Valentin check icon
      Din câte înţeleg, Republica e un spaţiu, e agora. Fiecare e liber să-şi exprime opiniile.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Nu exprimarea opiniilor am contestat, ci modul în care sînt ele exprimate. Exact așa cum fiecare e liber să aibă ce opinii dorește (atît timp cît nu lezează grav sensibilitățile unor grupuri de oameni sau ale unor oameni separați) și să și le exprime în ce mod dorește, și eu am dreptul să am o opinie personală despre opiniile altora și/sau despre modul în care și le exprimă. De asemenea, am mai precizat că nu criticam site-ul republica.ro, ci așa-numita cultură a internetului, în care ușor și scurt sînt termenii de bază. Înțeleg că autorii trebuie să se conformeze într-o anumită măsură acestor cerințe dacă vor să fie citiți. Lecturați cu mai multă atenție,vă rog!
      • Like 3
    • @ Diana Daniela
      Venom check icon
      A scrie cât mai scurt și a respecta anumite reguli de redactare și chiar de așezare în pagină ține de suportul pe care oferiți mesajul. A scrie articole de presă presupune să înțelegi niște reguli generale, apoi să le adaptezi mediului în care scrii. Pe internet, scopul este să fie cât mai ușor de citit inclusiv pe ecranele de smartphone și tablete. Omul are limite de atenție și oboseală biologice. Dacă obosesc citind, înseamnă că toată filosofia mea pe care am asezat-o cum cred eu că ar fi bine la finalul celor 20 pagini A4, nu mai e gustată de cititori fiindcă nu rezistă maratonului. Mor pe la a treia pagină. Spargerea în paragrafe, cu intertitluri, mai odihnește și structurează articolul, fiind obligatorie la textele mai lungi. În presa pe hârtie, nu ideea că untenmenșănii care cumpără fițuica mizeră nu pot citi și înțelege enunțuri mai mari de o știre a dat tonul, ci spațiul finit din pagină. De aceea este important să scrii în trei rânduri pentru printu ce a-i scrie pe blog în 30. De regulă asta se negociază în redacție și dacă e prea lung textul, se taie de la final. În fine nu mai intru în detalii, ai într-adevăr și un profil al cititorului, într-un fel scrii la Dilema, altfel la Click, dar cititorii obosesc și abandonează la fel. De aceea, autorii din presă trebuie să știe CUM să scrie și să învețe. Iar oferta de cărți e nelimitată pe acest subiect. Până la urmă, e un minim gest de politețe profesională.
      • Like 1
    • @ Venom
      Am înțeles foarte clar că oamenii de presă trebuie să învețe CUM să scrie, cred că e clară treaba asta din mesajele mele anterioare. După părerea mea, unii oameni de presă (vorbind la modul general despre presă, nu neapărat despre acest site pe care de altfel l-am citit de cînd a apărut, deci m-a interesat), sacrifică prea mult din ce ar fi de oferit într-un articol de site de dragul de a-l face (prea) ușor și (prea) scurt. Eu înțeleg că oamenii din era internetului obosesc cînd citesc ceva mai complex și mai lung (nu foarte complex și nu foarte lung, că doar nimeni nu scrie pe site articole de reviste cotate academic sau tomuri), dar eu una nu sînt dispusă să cedez acestui tip de compromis. Nu vreau ceva prea simplu și prea scurt, chiar dacă citesc pe tabletă sau pe telefon, fiindcă îmi simt insultată inteligența. Aceasta fiind desigur opinia mea pe care mi-o voi mențina chiar dacă merg în contra curentului de azi. În rest nu mai am ce să comentez pe acest subiect, consider că în mesajele mele de pînă acum am spus clar ce era de spus. Facultatea pe care am absolvit-o m-a învățat să citesc cu atenție un text, nu să mă grăbesc să trag concluzii. Dacă și alții ar face la fel, lumea ar fi un loc mai bun.
      • Like 3
    • @ Diana Daniela
      "Umanitatea" s-a uitat pentru ca a fost scoasa din scoli, in comunism, religia.
      Ceea ce se face acuma este CHIAR RELIGIA, din pacate.
      Inainte se facea STUDIU BIBLIC cred, sau de nu - chiar daca era tot RELIGIA - asta ar trebui sa se faca si acuma: studiul BIBLIEI (eroi, evenimente istorice, legislatie, alimentatie, etica, vestimentatie-maniere..., creatie si Creator)! Avem ce invata! Si am redeveni umani, ceea ce nu mai suntem, sau poate chiar un popor sfant.
      • Like 0
    • @ Diana Daniela
      Am aflat lucruri interesante si utile din comentariile ce le-ati facut cu aceasta ocazie, chiar daca - exact cum se intampla de obicei, pe internet - s-a deviat putin de la subiectul articolului, eu va multumesc! A fost totul cat se poate de folositor :)
      • Like 2
    • @ Irina Radulescu
      Eu cred că umanitatea se învață prin literatură și artele vizuale. Identitatea prin istorie (în sens larg). Mulțumesc.
      • Like 3
    • @ Diana Daniela
      "Literatura te face mai uman" daca nu ne face mai ingamfati :) Daca nu ne face sa ne uitam "de sus", asa-i? De obicei cei care se cred "mai bogati" in ceva, se cred si superiori, din nefericire! Vai, cat de mult avem nevoie de cei amarati, de cei "saraci"..., cu dizabilitati !!! Cata nevoie avem de "lipsuri"..., noi insine! Incredibil!? Altfel am fi niste fiare... Ii multumesc lui Dumnezeu pentru TOT.
      • Like 0
    • @ Diana Daniela
      Monica check icon
      Eu fiind de la profil real gandesc lucrurile altfel. Pe mine nu ma intereseaza cand a trait Napoleon ci ce a facut pentru omenire, cum a ajutat la dezvoltarea noastra. Eu nu consider ca profilul real este mai bun decat cel uman, dar nici vice versa. Fiecare se dezvolta pe partea catre care are inclinatii.
      • Like 0
  • Adevărurile dureroase cer mult curaj pentru a fi spuse şi autoarea merită toate felicitările! Oricît de dotată ar fi noua generaţie, va trebui să împingă carul istoriei. Vor avea în dotare instrumentele necesare? Răspunderea nu e a tinerei generaţii, ci a celor care o pregătesc.
    • Like 3
  • Valentin check icon
    Am aflat de la cineva plecat in Anglia cum arata sistemul de invatamant britanic. Exista un nucleu de baza al unor materii importante, un jurul caruia graviteaza materii pe care elevii le pot alege. Alegerea se face in functie de facultatea pe care vrei sa o urmezi. Sistemul e bazat pe practic, pe proiecte. 'Copiatul' de pe net e complet interzis si risti exmatricularea. Profesorii sunt binevoitori si amabili, dar nu este admis tonul zeflemitor care se intalneste de obicei pe la noi. In mare sistemul este mai aerat si invatamantul competitional e separat. Olimpicii, copii supradotati urmeaza un regim special care nu incurca restul. Fiecare merge in ritmul lui si fiecare e liber sa aleaga. 'Vrem un invatamant ca afara' incepe sa devina o lozinca foarte raspandita.
    • Like 3
    • @ Valentin
      Un învățămînt foarte bun.
      • Like 0
    • @ Valentin
      V-ati gandit sa veniti cu propuneri de solutii la
      www.romaniaeducata.eu?
      M-as bucura nespus ca sa ajungem sa avem un invatamant corect structurat si sa i se acorde importanta necesara!
      Iata ca avem o ocazie 2016-2017 sa inaintam propunerile noastre, de orice fel, urmand a se realiza un proiect in anul imediat urmator, si astfel dupa 2 ani sa se poata implementa.
      Eu consider ca cele ce definesc un om sunt educatia si dragostea. Acestea insa necesita un fundament de care depinde intreaga viata a omului, si care fundament - Cuvantul lui Dumnezeu, BIBLIA - este unicul care nu va fi niciodata zdruncinat! De aceea doresc sa propun "BIBLIA in scoli, NU Religia".
      • Like 0
  • Deci, copiii învață puțin deoarece tehnologie. Deci, ca să formăm oameni de excepție trebuie să punem copiii să facă 2 chestii: Să joace mingea și să tocească.
    Nu pot vorbi pe bază de statistici, nu pot să anticipez evoluția culturii noastre, dar pot vorbi din experiență.
    Elevi olimpici la Română, zeciști pe linie, care în cele 10 minute pe zi când nu scriu stau pe Facebook sau joacă Candy-Crush.
    Eu, ITst din tată în fiu, sunt fie aici, fie vizionând un debate despre brexit (sau alte subiecte politice actuale), fie citind o carte. Nu o carte autohtonă, nu Viața la Țară, ci 1984, Brave New World, Game of Thrones,Witcher, toate în engleză (fiindcă traducerile în română sunt deseori slabe).
    Conservatorii nostalgici demonizează jocurile pe calculator. Asta este o privire ignorantă și învechită. Pentru toți scepticii care rezumă gaming-ul la "Joacă fi-miu League of Legends și pierde vremea", le recomand să afle despre Metro2033, S.T.A.L.K.E.R și altele. Cele două menționate au fost intrarea mea în cinematografia rusească, respectiv Tarkovski, și literatura lor, adică Dmitry Glukovski.
    Nu zic că tehnologia nu are defectele ei. Ceea ce pățim acum este partea rea a digitalizării. Occidentalii au rezolvat-o. Noi suntem prea needucați să o facem. Care e diferența dintre un copil tembel care stă toată ziua pe tabletă și un copil tembel care stă toată ziua la fotbal în spatele blocului? Diferența e că fotbalul trezește nostalgie în părinți, și brusc nu mai e așa de rău, pe când gamingul nu. De ce nu-i așa la occidentali? Pentru că, cât timp ei stăteau pe NES, nouă ne îngheța apa în cană pe masă pe vremea lu Ceașcă.
    Adăugați la ceea ce am spus eu ceea ce a spus Jeanne Paula. Sunt pe deplin de acord cu comentariul ei.
    • Like 5
  • Sunt doar partial de acord. 70% din materia de liceu chiar e inutila. La 15 ani, in loc sa citesc Ion de Rebreanu, citeam Minunata lume noua a lui Huxley. Fiindca in anii 30, in timp ce Rebreanu scria despre tarani care isi dau unul altuia cu sapa in cap pentru o mana de pamant, Huxley intuia ceea ce avea sa fie peste cateva decenii genetica. Gramatica mi se pare o pierdere sinistra de vreme, atata timp cat un tanar roman nu poate comunica elocvent. Mi se pare o gaselnita ca sa manance si gramaticienii o paine, ca tot se schimba regulile o data la cativa ani. Si in liceu, in loc sa stau intre patru pereti si sa invat pana m/am ingalbenit ca sa/mi satisfac parintii pe cat de exigenti pe atat de nerealisti, as fi preferat sa ma joc pe calculator, ca alti copii la varsta aceea. Lumea din jocurile pe calculator e fascinanta, aproape la fel de fascinanta precum literatura. Am iubit literatura, am urat programa scolara, si iubesc si jocurile pe calculator. Eminescu iarasi e supraestimat. A scris o mana de poezii de calitate, cu substrat filozofic, fiindca a avut oportunitatea sa studieze ceva cosmologie pe la Viena. Insa foarte multe dintre poeziile lui dezbatute in programa scolara sunt slabe. Doinas stapaneste mult mai frumos cuvantul si aluziile sale mitologice sunt superbe. Orice roman de Rebreanu e mai bun decat mizeia de Ion: Padurea Spanzuratilor, despre drama soldatului ce ajunge sa indrepte pusca spre proprii compatrioti, Adam si Eva, despre cautarea aceleiasi iubiri in vieti reincarnate, Ciuleandra, care nu mai stiu despre ce era dar e o carte buna, ceva despre dementa. Camil Petrescu e literatura de valoare, dar Morometii e alta mizerie sinistra care idealizeaza taranul, in timp ce in Europa se inventa automatizarea. Decat mizeria aia, de o suta de ori mai mine Ciresarii. Ei, Ciresarii nu e in programa. Decat literatura de duzina, mai bine un joc bun pe calculator.
    • Like 6
    • @ Johanna Rad
      Calitatea unui roman nu este dată de subiectul ei. Dacă Rebreanu scria în anii '20 despre țărani, asta în timp ce Huxley intuia știința geneticii - romanul e despre altceva, dar în fine - asta nu înseamnă că Rebreanu a scris un roman prost și Huxley unul bun. Din cîte îmi amintesc, romanul lui Rebreanu e bun înspre foarte bun. Și nici mie nu-mi place subiectul, și nici eu nu mă regăsesc în lumea satului. Cel al lui Huxley, tot din cîte îmi amintesc, e mediu înspre mediocru. "The Eyless in Gaza" și "Point Counter Point" sînt cu totul altceva. "Moromeții' nu este o mizerie, e un roman bun, iar în primul volum chiar foarte bun. Și nu, nu idealizează absolut deloc țăranul român. E prezentată acolo o viață foarte dură, nu e nimic idealizat. Faptul că nouă nu ne place că eram - și într-o mare măsură încă mai sîntem - o țară de țărani nu înseamnă că "Ion" și "Moromeții" sînt romane proaste.
      • Like 5
    • @ Diana Daniela
      Calitatea unui roman este data inclusiv de subiectul lui. De aceea, tragediile grecilor antici, oricat de bine scrise, devin o serie sterila de povesti despre matricide paricide fratricide si incesturi. Original a fost primul scriitor care si-a facut opera o oglinda a societatii, o satira amaruie sau comica. Al doilea, al treilea, al patrulea, al cinspelea vor intampina deja greutati in a scrie proaspat pe acelasi subiect.
      Similar, daca tu, ca scriitor, in romania interbelica, te uiti in jurul tau si esti in stare sa vezi numai tarani oportunisti, asta deja tine de limitarile tale. Ok, Rebreanu a tratat si alte subiecte, mai bune, dar faptul ca programa scolara are un fetis exclusiv pentru acest gen de subiecte, si facem o marge gargara de faptul ca pre- Rebreanu taranul se idealiza, si odata cu Rebreanu taranul nu se mai idealizeaza, si de aia se numeste traditionalismul modernist, vezi fra ce gaselnita. Singurul aspect care face Ion sa fie un roman "bun" este modul de descriere naturalist. Nu te poti astepta de la un copil de 15 ani sa aprecieze naturalismul cand nici macar nu mai apreciaza literatura. Ar putea insista mai mult pe Camil Petrescu. Sau, decat sa ne vaitam ca vezi Doamne tinerii nu mai au valori in ziua de azi si sunt vulgari, poate ar trebui sa le inoculam alt fel de literatura. Am vazut plozi ranjind depravat la sexul cu Ana pe cuptor sau la violul Nadinei de catre Petre Petre, fiindca atata au retinut, dar dupa Ciresarii, am vazut copii care se interesau de geologie, invatau codul Morse, citeau Infernul lui Dante si vorbeau despre prietenie adevarata.
      De asemenea, last time i checked, Minunata Lume Noua era pe liste de o suta de carti de citit intr-o viata si constituie un contrapunct excelent de dezbatere in raport cu 1984 a lui Orwell. De Ion n-am auzit sa ajunga prea departe.
      • Like 1
    • @ Johanna Rad
      Dragă doamnă, calitatea unui roman nu este dată niciodată de subiectul lui, ci de modul în care este scris. Asta strict literar vorbind. Vedeți dumneavoastră, cînd spuneți că după ce au citit "Cireșarii" copiii s-au dus și au învățat nu știu ce, chestie pe care o receptați pozitiv și pe care o percepeți ca ridicînd nivelul romanului, aplicați criterii non-estetice în judecarea lui. Cam așa este și cu cărțilea alea din listele cu 1000 și una cele mai bune cărți. "Brave New World" și "1984" sînt cărți slabe literar vorbind. Că sînt influential, importante din alt punct de vedere, mai ales ultima, e altă treabă. Mi se pare normal ca subiectele rurale să fi apărut în România interbelică, dragă doamnă, pentru că 80% din populație trăia la țară. Și 50% din întreaga populație, adică din țărani și orășeni, era analfabetă. Asta că tot vorbeați de roman ca oglindă a societății.
      • Like 3
    • @ Johanna Rad
      La școală se face "Ion" nu pentru că școala are un fetiș pentru subiecte cu țărani, ci pentru că literar vorbind "Ion" e cel mai bun roman al lui Rebreanu, primul nostru roman cu adevărat realist, chiar cu accente naturaliste. Școala folosește criteriul estetic în selectarea operelor pe care le predă copiilor, nu alte criterii. Și să știți că nu numai la chestii din cărțile lui Rebreanu se pot hlizi copiii, ci și la chestii din cărțile lui Camil Petrescu. De exemplu, în "Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război", avem un cuplu disfuncțional, cu el care o înșală pe ea și ea care îl înșală pe el. Ștefan și Ela erau la un moment dat la o petrecere, el a vrut să plece acasă, ea nu. El, ca să-i arate cît de mascul e, și-a luat o prostituată de pe stradă și a dus-o acasă, ca să-l găsească nevastă-sa în pat cu ea și să se simtă pedepsită că nu a vrut să vină acasă de la petrecere. "Așa ți-a trebuit, dacă umbli teleleică", îi spune prostituata Elei. În "Patul lui Procust", Fred Vasilescu o plătește pe Emilia să facă sex cu el și-i citește scrisorile către și de la George Demetru Ladima. Tipul ăsta, Gedemul, înșelat în dragoste de Emilia, își zboară creierii în cele din urmă. Cînd Nae Gheorghidiu se duce la Emilia pentru sex, își pune un șervet pe pantaloni ca să nu și-i murdărească. Era un sex scurt, nu voia să se dezbrace omul. Niște exemple, bineînțeles. Se mai pot da și altele.
      • Like 1
    • @ Johanna Rad
      Intentia mea nu era sa enumeram scenele porcoase din diferite romane pe care le-am citit. Tin sa amintesc ca tot in Patul lui Procust, in anexele de la final, sunt pagini scrise superb, si pe subiecte semnificative precum evolutia speciilor, arbitraritatea si accidentalitatea aparitiei vietii in univers ca simpla reactie chimica, efemeritatea artei. Acesta e un subiect, si face ca romanul lui Camil Petrescu sa nu fie o simpla literatura de consum.
      Again, aici nu suntem la facultatea de litere, cu snobismul si elitismul ei specific - fiecare bransa il are - ci vorbim despre subiecte relevante de a fi predate la elevi de liceu. Insistenta unilaterala pe Ion Morometii si Moara cu Noroc (care or fi avand meritele lor obscure pentru un critic literar al operei romanesti interbelice, desi Moara cu Noroc e Woyzeck rehashed) nu au nimic sa-i spuna elevului, si asta se vede la bac.
      • Like 1
    • @ Johanna Rad
      Vai, vai, vai! Prost profesor de literatură universală ați avut (dacă ați avut!) dacă atâta ați înțeles din tragedia greacă. Trist !
      • Like 3
    • @ Ileana Mihaila
      N-am avut profesor de literatura universala, am citit de placere, sunt arhitect si am treminat un liceu de profil mate-info. Vreo problema? N-am voie sa am o alta parere decat cele din cartile consacrate de comentarii? Sunt obligata sa ridic in slavi toata literatura clasica consacrata? O sa-mi sariti in gat daca spun ca Infernul lui Dante e supraevaluat si copiat aproape 1 la 1 dupa Evangheliile Apocrife? Probabil ca da. Probabil de aceea nu mai citesc tinerii, fiindca nu sunt incurajati sa aiba pareri personale. Fereasca Sfantul sa te atingi de Sofocle si Euripide. Pana si Aristotel si Platon s-au contestat la poli opusi. Dar noi inca suntem in apoca de admiratie nediscriminatorie deoarece "marii clasici".
      • Like 3
    • @ Ileana Mihaila
      Probabil e o crima la adresa literaturiii si faptul ca indraznesc sa spun ca Mitologia greaca precum si literatura ei clasica ilustreaza zei si oameni inrobiti fara exceptie de trei forte: orgoliu personal, destin implacabil si obsesii carnale. Si ca la un moment dat devine neoriginal sa nu mai scrii despre altceva, Probabil am comis acuma un hibris cu asta, in spiritul clasic.
      • Like 2
    • @ Johanna Rad
      Si devine neoriginal sa scrii sau sa apreciezi doar operele scrise pe temele astea, cand Grecia Antica are o filozofie prolifica, de la atomi la abstracta "lume a ideilor", la conceptille geocentrice ale lui Aristotel, care a clasificat tot ce se putea clasifica. Interesant e ca Platon, desi mult mai idealist, a intuit corect ca pamantul se invarte in jurul soarelui. Mi se pare o saracie literara sa nu transpara nimic sau infim din eforturile astea de a descifra natura in literatura lor, ci doar matricidele si incesturile, si criticii literari sa si insiste exclusiv pe temele astea, acum, la 2,5 milenii sau cat de la fapt. Stiinta noastra de azi, astrofizica, fitica cuantica se ocupa exact de intrebarile astea. In fine, probabil nu stiti despre ce vorbesc aici.
      • Like 0
    • @ Johanna Rad
      Dacă nu a fost intenția dumneavoastră să enumerați scenele porcoase din romanele lui Rebreanu e nasol. Nu de alta, dar asta v-a ieșit. Înseamnă că nu știți să vă controlați discursul. Nu aveți cunoștințele necesare să stabiliți ce e aceea literatură de consum. Nu mai zic că din cum v-ați formulat ideile, se înțelege că ce considerați dumneavoastră literatură de consum, adică în genere cea cu țărani, e tot în opinia dumneavoastră receptată ca valabilă de facultatea de litere ca urmare a snobismulului și elitismului facultății. Snobii și elitiștii n-o să considere niciodată literatura de consum valabilă. A, și să nu uit. "Moara cu noroc" nu este operă interbelică, ci din perioada marilor clasici. Încercați să vă informați înainte de a emite judecăți de valoare despre ce calități, obscure sau nu, găsesc criticii literari în ea. Pentru mine, discuția asta se oprește aici.
      • Like 1
    • @ Johanna Rad
      Nu, nu știe. Numai dumneavoastră ați citit filosofie.
      • Like 1
    • @ Diana Daniela
      Discutia este despre relevanta predarii a nu unul, ci 3 sau 4 romane despre tarani care incearca sa se ajunga (unul era arhisuficient) , la tineri de 15 ani care nu stiu nici sa comunice, si care probabil tocmai din cauza insistentei asupra cartilor insipide precum Baltagul, Ion etc. nu mai simt absolut nicio tragere de inima spre literatura. Daca vreti sa purtati o discutie de specialitate despre meritele obscure ale acestei literaturi, mutati-o pe saitul facultatii de litere, impreuna cu altii care le-au buchisit ca pe niste manuale fiindca asta constituie pregatirea si profesia lor. Ca nici eu nu ma apuc sa scriu aici condescendent despre teoria unificarii campurilor, desi cred ca ar fi mai utila unui elev in formare decat sa stie sa identifice elementele moderniste si naturaliste din Ion. In contextul educatiei liceale, lupta asta a fost pierduta de mult si asta reiese din rezultatele de la bac. Nu ma refer la mine, eu am luat 9,54 si am dat un bac din analiza matematica, informatica si tot pe atata literatura germana cat cea romana, cand filo nu trebuie sa stie sa extraga un radical. In generatia mea, elevii mai citeau romanele astea in sila si se amuzau la fazele mai sus descrise, fiindca atata se lipea de ei. Si e graitor ca doar asta se lipste, de aceea le-am si mentionat. Oricum, nu-i ca si cum un roman ca Ion te invata nu stiu ce valori. (Si nu, n-am nevoie de un recount al dialogului din Camil Petrescu sau sa mi se explice cine e Gedemul, ca la romana am luat 9,20 fara sa fac vreun efort si fara sa-mi fac din ea obiectul studiului superior). Acuma, elevii nici macar nu se mai obosesc sa le citeasca. Si rezultatele vort fi la fel de slabe cat timp cei care construiesc programa scolara insista sa vare pe gat operele astea cu oarece merite literare doar pentru cei ce merg mai departe la facultatea de litere, sectia romana, probabil pentru a le preda la randul lor. Intr-un fel si inteleg de ce se tin de ele.
      • Like 2
    • @ Diana Daniela
      wow, Slavici e clasici, si inca nu oricare, ci cei mari. Asta imi schimba cu adevarat viata.
      • Like 1
    • @ Ileana Mihaila
      Sunt de acord cu dvs., si ma intreb, pentru a n-a oara, de ce facem - unii dintre noi - anumite alegeri in viata, respectiv alegem sa studiem la o anumita facultate, la o anumita universitate, cand... am putea foarte bine sa nu o facem de loc! Ar fi un dram de intelepciune! EU, de exemplu, am facut inginerie pentru ca sa fac ceva - orice, caci ceea ce-mi placea... - deoarece, in comunism, daca nu erai cu studii superioare intrai "sub opinca" celor "mai mari", iar barbatii faceau mullt mai multa armata. Cam asta este..., o presiune sociala. Astazi, normal mi se pare sa se studieze CE ITI PLACE; caci oportunitati si sanse sunt chiar prea multe! De aceea, as sugera, din nou, sa se studieze exact atat cat doreste fiecare (ca numar de ani!) si de abia atunci cand "se coace" omul, si intelege deci mai bine rosturile lui pe acest pamant, sa isi continue educatia dupa cum ii place si are nevoie. Altfel il va costa MAI SCUMP! Prima facultate este gratis, dar a doua, ba! Primul masterat e gratis, dar al doilea, ba! Scoala NU este (sau NU ar trebui sa fie) obligatorie pentru ca este gratuita. Fiecare sa studieze, daca vrea! Daca NU, sa ramana analfabet, caci orisicum, cu diploma de bacalaureat sau fara, observ ca oamenii to nu stiu... Atunci, revin cu intrebarea: "Care-i rostul?" Profesorii trebuiesc PLATITI pentru ca sunt pedagogi necesari societatii, necesari acelora care vor sa invete, sa se lase invatati, sa fie stimulati spre a se dezvolta. Profesorii NU trebuiesc platiti pentru cate "Kg de elevi" au iesit de pe bancile liceului/scolii. A se observa ca NU ITI mai GASESTI DE LUCRU cu prea multe studii, si apoi tot prost vei fi platit (inca!) - aceasta-i piata de munca in Romania :( Pentru ca inca nu s-a aranjat/structurat societatea pe niste baze "adevarate". MINCIUNA e inca la putere...Cat timp omul isi va renega Creatorul, tot atat se va renega pe sine... :( Cultura "umana" porneste dintr-o etica care lipsindu-ne, sau schimbandu-se dupa niste interese, va da rezultat tot niste putregaiuri. Doar Unul este drept, neschimbator, oricat au incercat - tot oamenii - sa-i schimbe Cuvantul :( Fiecare religie si/sau societate are regulile ei, dar BIBLIA este una, aceeasi, aceeasi Lege si singura istorie care NU se poate schimba, caci - de ar fi asa - "pietrele vor stiga" (geologia si arheologia tot scot la iveala dovezi de necontestat, iar cele contrare Bibliei - precum cele pro evolutioniste - s-a dovedit ca au fost alte si alte minciuni UMANE)!
      • Like 0
    • @ Johanna Rad
      Eu nu vad NIMIC RAU in tot ce s-a scris si in tot ce se scrie, in literatura, atata timp cat NU sunt minciuni! Cat timp sunt lucruri ADEVARATE, si chiar IMAGINATIVE, sunt perfecte :) DAR, sa nu (ne) spunem ca albul e negru si viceversa :) Sa nu (ne) mintim! Cat priveste ceea ce ne place sa citim, "de gustibus..." Si, chiar daca ma repet, scoala este pentru studiu, asa cum viata este pentru munca, nici una nu sunt de placere! Nici sa dai nastere nu este o placere..., dar cu totii NE BUCURAM :) Sa fim sanatosi, d-na Paula, sa ne bucuram de roadele pe care ni le dorim :) ...numai de bine!
      • Like 0
    • @ Johanna Rad
      Monica check icon
      Sunt de acord. Eu in clasa a 10-a uram literatura doar din simplul fapt ca nu puteam sa-mi exprim eu propriile opinii. Trebuia sa iau ca axioma tot ce spuneau Manolescu, Ibraileanu si alti "mari critici literari". Si desi aveam o inclinatie pentru literatura, am renuntat la ea asa cum programa renunta la opiniile si dorintele elevilor.
      • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult