Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Simulare la Bacalaureat 2016: cu aceste subiecte, căutăm să prindem elevul pe picior greșit sau să îl evaluăm?

În această săptămână s-a desfășurat simularea probelor de bacalaureat 2016, șirul disciplinelor deschizându-se luni, prin română. Subiectele ne pot furniza mai multe informații despre cum se predă și se evaluează azi cunoștințele la română. Mai întâi, e de admirat modul în care s-a căutat (urmând și direcția de predare) un echilibru între subiectele care actualizează coordonata muncă și cele care se bazează pe inspirație, argumentație personală, talent. Este absolut necesar un echilibru între cele două. Sunt persoane care afirmă că ponderea cerințelor bazate pe inspirație și talent trebuie să crească, deoarece, altfel, există riscul să îi transformăm pe elevi în mașini de memorat. 

Desigur, o oră de română defectuos organizată, cu lungi momente de dictare și memorare a unor eseuri redactate de alții, poate declanșa un sentiment de respingere persistent și după încheierea școlarității. Totuși, ca orice disciplină, și româna are sistemul ei terminologic și de informație care trebuie însușit, nu prin memorarea unor comentarii indigeste (adesea slabe, însă redactate pompos), dar prin minimul recurs la un aparat critic consacrat. Nu totul poate fi aflat empiric și nu totul se poate baza pe inspirația de moment. 

De-a lungul celor zece ani de când predau, am întâlnit sute și sute de elevi cu talent literar (la unii absolut de excepție), dar am putut observa că acesta este total irosit dacă nu se dublează și prin efortul de a înțelege și de afla mai mult: noțiuni de teorie specifică, aspecte de istorie și critică literară, informații biografice etc. Este ca și cum ai avea o voce superbă, dar nu ți-o lucrezi absolut deloc. 

Încep de regulă colaborarea mea cu un colectiv de elevi prin a le povesti fabula „Iepurele și broasca țestoasă” și a-i avertiza că o persoană mai puțin talentată, dar perseverentă și muncitoare, poate avea rezultate mai bune decât aceea care se culcă, arogant, pe urechea înzestrării sale native. Ideal este, desigur, să le îmbini fericit pe amândouă. Dar a propune subiecte care evaluează preponderent abilitățile de creație literară, asta poate fi extrem de nedrept și de neprofesionist. Există mulți elevi cu vocație spre științele exacte care, deși înțeleg mecanismele unui text și îi văd limpede componenta de conținut și stilistică, efectiv nu pot scrie un comentariu sau o compunere care să sară de nota 8,00 (ceea ce te scoate în afara concurenței pentru un liceu foarte bun). În special băieții pot aduce observații de mare finețe, dar modul lor de redactare este foarte scurt (spre eliptic), ceea ce este grav în condițiile în care există o limită minimă de cuvinte cerute. Așadar, poate fi foarte inechitabil să propui, de exemplu, un subiect la clasa a VIII-a care să reducă drastic ponderea teoriei literare și a gramaticii în favoarea compunerilor libere. În felul acesta închizi un drum pentru un copil foarte inteligent și muncitor, dar care nu are talent la literatură.

Există mulți elevi cu vocație spre științele exacte ce efectiv nu pot scrie un comentariu sau o compunere care să sară de nota 8,00.

Experții care întocmesc subiectele la evaluările naționale au o responsabilitate considerabilă. Regulat, munca lor este adusă în atenția societății și se găsesc voci care să critice subiectele propuse la examene. Voi aduce și eu o critică, deși, în linii mari, consider subiectele de la simulare inspirat și foarte profesionist alcătuite. Mai întâi, trebuie precizat că bacul la română are trei cerințe mari, dintre care două evaluează noțiunile dobândite, iar una se bazează pe argumentație personală, posibilă chiar și în absența unei pregătiri specifice. Este vorba de textul argumentativ. Astfel, elevii au fost solicitați să scrie opinia lor despre: importanța dezbaterilor publice în vederea adoptării unei legi (XII, real), utilitatea telefoanelor mobile (XI, real), rolul internetului în promovarea unei cărți (XII, uman), rolul bibliotecilor publice (XI, uman). La textele argumentative, corectorul nu urmărește justețea opiniei asumate, ci calitatea argumentației, prin exprimare și coerență. Orice opinie (fie deci ea și una negativă, împotriva moralei curente) poate fi notată cu punctajul maxim dacă este exprimată într-o română corectă și dacă există un fir logic al redactării. Această cerință caută încurajarea gândirii critice, argumentate, elevii fiind invitați să treacă faptele de viață prin rațiunea proprie, evitând ideile de-a gata, preluate mimetic de la alții.

Care ar fi acum critica ce se poate aduce subiectelor de limba română? Autorii au o justă tendință de a diferenția subiectele între profilul filologie și cel real-tehnologic, prin sporirea dificultății în primul caz. Programa școlară este aproape identică, în sensul că atât la un profil, cât și la celălalt se studiază aceleași opere (cu două-trei excepții), doar că la uman crește numărul de ore pe săptămână, deci se pot aprofunda anumite aspecte. În consecință, studiindu-se aceleași lucruri, se încearcă atunci diferențierea gradului de dificultate pe chestiuni oarecum secundare, de amănunt. De pildă, dacă pe o aceeași operă literară la real se solicită de regulă caracterizarea protagonistului, la uman, în schimb, se cere reliefarea relației dintre două personaje. Problema apare atunci când crești la uman dificultatea subiectelor până la a uita plaja largă de elevi cărora te adresezi. Nu toți absolvenții de filologie vor fi studenții de mâine de la Litere. Și liceele teoretice unde se intră cu note sub cinci au profil filologie. În plus, o analiză reală din teren ne poate reaminti faptul că astăzi, adesea, un profil nu este întotdeauna o alegere liberă, ci un hazard al notei obținute și al admiterii computerizate. Alteori, profilul uman e preferat nu pentru valoarea lui în sine, ci pentru că unii elevi vor să scape de matematică.

În momentul în care există cerințe pe care elevul nici măcar nu le înțelege, darămite să le rezolve, atunci, desigur, avem o problemă.

Deoarece bacalaureatul nu e un examen de licență sau o teză de doctorat, ar fi just ca subiectele să fie concepute astfel încât nota cinci să fie ușor de luat pentru oricine a arătat o minimă seriozitate în pregătire. Dar în momentul în care există cerințe pe care nici măcar nu le înțelegi, darămite să le rezolvi, atunci, desigur, avem o problemă. De exemplu, ar trebui evitate subiectele de bac care, în loc să verifice lectura primară și abia apoi considerațiile filologice, urmăresc exclusiv noțiunile de teorie literară. Ar trebui să se pună accent pe opere care să poată fi analizate din punct de vedere denotativ, al unei receptări minimale, iar elevii care doresc o notă mai mare de 5 să insiste pe considerațiile conotative, pe subtext și aspecte de teorie literară. Există cititori care nu pot depăși un nivel primar de lectură, cititori care se identifică mereu cu un personaj și care sunt interesați doar de desfășurarea acțiunii. Consideră că Ion era un tip rău care și-a bătut joc de-o fată și care nu voia decât să pună mâna pe pământ. Să le cerem acestora să vorbească despre stilul anticalofil și contrapunct, despre simetria incipit-final și despre reacția la idilismul sămănătoriștilor? Nu e normal să așteptăm asta de la un elev pentru a-i da acea notă 5 de promovare. Dar e normal să așteptăm ca el să muncească, să deschidă o carte și să fie capabil să îi prezinte conținutul, să îi știe tema, numele autorului, ce a mai scris acesta și cu cine a fost contemporan.

Totuși, cronologia examenelor postdecembriste inventariază prea des subiecte în fața cărora elevul efectiv nu înțelege ce i se cere. Când iese din sala de examen, află, siderat, că a scris trei pagini degeaba, căci nu asta se aștepta de la el. Concret. Iată care a fost subiectul al treilea de anul acesta la clasa a XII-a uman:

Redactează un eseu de 600 – 900 de cuvinte în care să prezinţi relaţia dintre două personaje dintr-un roman psihologic sau dintr-un roman al experienței studiat.

Aceasta este o cerință care solicită, pentru decodificarea ei, cunoașterea unei informații de teorie literară. Astfel, trebuie să știi deja ce romane se încadrează în această clasificare: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” sau „Maitreyi”. Dacă ai formulat astfel subiectul, aproape i-ai anulat șansa de a lua cinciul unui elev care a citit cartea, știe desfășurarea epică, dar are un mod simplist de a vedea și a scrie. Acel elev care a intrat la profilul filologie cu media șase, de exemplu, și care nu vede mecanismele din spatele unui text, dar căruia îi place să citească, se va regăsi pe lista picaților, pentru că nu a știut ce e acela un roman al experienței. În plus, aceste clasificări sunt variabile, putând urma fie cronologia, fie curentul, fie tematica, ba chiar și tipul de personaje! De exemplu, „Ultima noapte” poate fi prezentat simultan ca roman interbelic, subiectiv, psihologic, al experienței, modern, realist, citadin, proustian! De asemenea, sintagma „roman al experienței” nu este una consolidată, ci e susceptibilă de exprimări echivalente. Ce te faci dacă la clasă profesorul nu a optat pentru ea, ci a dat sinonime: roman al autenticității, roman trăirist? Cine face decontul, pe seama cui poate fi pus eșecul la acest examen? Este de vină elevul? Este de vină profesorul care, deși poate e specialist pe interbelic, nu a rostit sintagma magică? 

Corectorul trebuie să urmărească achizițiile elevului după patru ani de română: scrie el corect? Se exprimă satisfăcător? A ajuns să îi placă măcar puțin să citească, astfel încât probabil va mai avea o carte pe noptieră, chiar și dacă va fi muncitor necalificat? Are cunoștințe satisfăcătoare din literatura națională, măcar de lectură primară? Asta trebuie să urmărească un corector la examen, nu să își frece mâinile de bucurie că l-a prins pe elev cu garda jos, anulându-i din start trei pagini.

În concluzie, fie că vorbim de profil real, fie de uman, subiectele trebuie concepute de așa natură, încât ele să ofere posibilitatea de promovare tuturor elevilor, indiferent că vin din colegii naționale sau din grupuri școlare, dacă ei acordă seriozitate pregătirii. Asta nu înseamnă să scădem exigențele până la a pulveriza cantitatea de informație cerută de la copii sau până la a anula învățatul. Dar ar fi corect ca formularea subiectului să nu implice deja recursul la o anumită informație, restrictivă, din materie. Cerința trebuie să fie formulată la modul larg, astfel încât să permită evaluarea acelui copil. Corectorul trebuie să urmărească achizițiile elevului după patru ani de română: scrie el corect? Se exprimă satisfăcător? A ajuns să îi placă măcar puțin să citească, astfel încât probabil va mai avea o carte pe noptieră, chiar și dacă va fi muncitor necalificat? Are cunoștințe satisfăcătoare din literatura națională, măcar de lectură primară? Asta trebuie să urmărească un corector la examen, nu să își frece mâinile de bucurie că l-a prins pe elev cu garda jos, anulându-i din start trei pagini. 

De exemplu, nu puține au fost situațiile în anii trecuți când se întâlneau lucrări de șase – șapte pagini, din care trei, ale eseului, primeau punctaj zero, deoarece elevul greșise încadrarea operei! Și asta în condițiile în care opțiunea lui avea un oarecare fundament! De pildă, în anul în care s-a cerut caracterizarea unui personaj tip al intelectualului, mulți elevi l-au ales pe Ilie Moromete, pe care exegeții l-au prezentat sub sintagme ca „țăranul-filosof”, atent la spectacolul lumii, spirit reflexiv și contemplativ. Pornind de la confuzia asta, s-a ajuns ca elevii să îl considere intelectual și să scrie absolut degeaba o caracterizare pe care evaluatorul nici măcar nu o mai citea, fiind total irelevantă, conform baremului.

Așadar, ar trebui să schimbăm puțin optica: nu să creăm subiecte-capcană, redactate pe principiul de a prinde elevul pe picior greșit, ci subiecte care să permită copilului să arate ce știe.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din ce citesc, in ultimul timp, prin presa, inteleg ca avem mai mult de reprosat profesorilor decit elevilor. Cam asa este: "bacalaureatii" nu prea stiu sa scrie corect, au un vocabular restrins iar cu lecturile stau si mai prost. Dincolo de aceasta situatie, avem copii care reusesc sa doboare bariere incredibile - cistiga olimpiade internationale, sint admisi in universitati de prestigiu, la care, in tinerete nici nu (aveam dreptul sa) visam. Se pare ca, in aceste situatii, functioneaza binomul profesori - parinti cu maximum de randament. Problema statului roman e reprezentata de marea masa de copii care nu are parte de profesori de top si, in multe cazuri nici de parinti care sa stie sa-i indrume. Pentru acesti copii trebuie sa gasim solutii. Sa acceptam ca ultimile 2 decenii reprezinta o bilbiiala absurda a sistemului de invatamint, pentru a scoate pe banda rulanta semianalfabeti, multi dintre ei si cu diplome universitare. Pare un atentat la siguranta nationala. Situatia critica vine nu atit din enuntul subiectelor de bacalaureat, ci de cit de pregatiti sint tinerii ca sa infrunte un astfel de examen. Exista o vorba veche de peste 2000 de ani care merita aprofundata: “nu exista probleme, exista numai solutii!” (au tot spus-o inteleptii lumii – de la personajele biblice, pina la … John Lennon …). Noi - tot aratam cu degetul!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Ori nu intelegem, ori ne facem ca nu intelegem. LECTURA si CRITICA LITERARA (adica anliza de text) sunt doua lucruri diferite. Din contra, cel mai potrivit mod de a ucide dragostea de lectura este sa cazi pe capul cititorului cu critica literara. Imaginati-va ca va aflati la o expozitie de arta plastica si cineva va peroreaza in ureche: "cromatica absconsa metaxtual contemplativa etc. etc." Problema e ca in loc sa se cultive dragostea de lectura si chiar de scris - cum se face in afara, unde elevul este pus sa compuna efectiv o povestire, o nuvela sau o poezie - la noi se merge pe memorarea unei critici literare la nivel inalt, intr-o pasareasca tehnica specifica. Sigur ca a diferentia un roman de o nuvela e important, dar de aici si pana la zona avansata de critica literara care se baga in capul bietilor elevi e o cale lunga. Cui ii foloseste critica literara de performanta? Ajungi in viata reala sa vorbesti despre 'metatextul psiho-literaro-textualo-para-meta-gugu-lirico-estetic?" Asta este cea mai buna metoda sa dezvolti dragostea de lectura, verificand daca elevul e in stare sa o rupa pe pasareasca de specialitate? Ii dezvolti drgostea de lectura fortandu-l sa descifreze pagini intregi de critica literara de avanasati? Pai daca vrea, daca ii place, daca nu mai poate respira fara critica literara - ca exista si cazuri - faci o grupa separata, optionala, si ii dai critica literara la greu. Dar nu fortat, obligat, ci optional.
    • Like 0
  • Da, jucam teatru. Haideți să facem altfel, nu neapărat pt a da bine. La 18- 20 de ani ( si mult mai mult, dacă vbim de seral) te pregătești să intri în viață. Dacă ai facut liceul, nu vrei să fii un robotel, ci vrei să ai o atitudine despre viața si să o si prezinți. Dar, cum faci asta, dacă nu ai deschis în viața ta de până la Bac, o carte? Cum poți crede că ai o părere proprie despre ceva ce Nu cunosti. Iar textul dvs ajută copiii de genul acesta si părinții lor să creadă că asa este bine. Prin urmare, nu îi imbatati cu apă rece, ci militati pt reintroducerea examenelor: de liceu, de facultate. Altfel, discutăm discuții.
    • Like 1
  • Felicitări autoarei! O viziune corectă asupra a ceea ce trebuie să evalueze examenul de bacalaureat ca examen de maturitate, viziunea unui om de școală, care își cunoaște bine rolul și rostul.
    • Like 0
    • @ Gheorghe Moldoveanu
      halal viziune, daca sustineti ca un absolvent de liceu nu trebuie sa stie din ce categorie face parte un roman pe care l-a citit...
      • Like 2
    • @ Eugen Otava
      Valentin check icon
      Oare un absolvent de liceu ar trebui sa stie in ce categorie se incadreaza o pictura de Grigorescu? Nu cred. Poate ca ar trebui sa stie, poate nu. In orice caz, cred ca va recunoaste un roman politist. Ca nu toti citim doar Tolstoi si ascultam Mozart la greu. Ba pun pariu ca multi asculta Mozart foarte rar. Un absolvent de liceu din afara nu doar ca recunoaste categoria unui roman, dar poate sa si compune o povestire sau o nuvela onorabila. Dar mai mult nu stie. Pentru ca e invatat bazele, si pe urma e pus sa le experimenteze. La noi se depasesc bazele si se ajunge la critica literara avansata, cu tot felul de piruete gen 'taranul-filosof'. 90% teorie, 10% 'faceti o compunere despre'. Cati invata sa scrie o nuvela? Cati au ca proiect compunerea unei nuvele? Cate nuvele a scris un elev de liceu? Nu ca arta, ci ca hobby daca vreti. Sa priceapa mai bine mecansimul. Nu, elevul autohton e asasinat cu critica literara. Putini stiu ca mintea omeneasca are un mecanism de aparare numit... UITARE. Si-a pus cineva problema daca basculanta de critica literara ramane? Exista si un stiudiu psihologic a ce se preda, cum se preda si cat se preda, cum intalnim in afara? Nu. Baga-i, frate, cu pompa, ca o retine el ceva! Asta e invatamantul romanesc. Da, nu e ok ca un elev sa nu incadreze corect un roman, dar asta nu se face cu pompa. Se face dandu-i elevului 1+1=2, nu subtilitati de critica literara. Invata-l ca la scoala: ala e roman, aia e nuvela. Scurt pe doi. Daca vrea el sa avanseze, sa pantrunda in maruntaiele literaturii, in virtuozitatile si culmile inalte ale criticii literare atunci FACI UN CURS OPTIONAL. Dar la scoala e cu 1 si cu 1 fac 2. Romanul X = psihologi, Y = Z, A=B. S.a.m.d. E scoala, nu e aprofundare literara. Aia se face separat, optional. Nu-i dai la bac teste de critic literar.
      • Like 1
    • @ Eugen Otava
      Valentin check icon
      Problema e CUM faci chestia asta. Ce spuneti dvs. e un 10% din teoria literara. Cum facem atunci? Sunt doua metode: 1) ii dai un 100% si speri sa ramana cu un 10% si 2) inlaturi 90% si ii dai fix acel 10% care trebuie sa ramana. Daca e talentat, daca ii place, daca vrea mai mult, faci un curs separat pentru acel 90%, dar nu il dai la bac. Ati vazut cum arata un comentariu de bac? Zici ca e in limba malgasa! Credeti ca se cere doar o simpla clasificare? E dementa, e critica literara de nivel inalt! Poate ca n-ati citit niciodata un asemenea comentariu. Una e sa faci clasificari si alta e sa te exprimi ca un critic literar. Cui ii foloeste? In niciun caz elevului, care uita si ce a invatat. De ce sa nu dam acel 10% si restul sa incurajam scrisul creativ si lectura? Nu ca sa devina un mare scriitor, ci pur si simplu sa se formeze ca om. Si daca se viseaza un mare scriitor, atunci se inscrie la un curs separat. Dar nu chinuim toti elevii ca vrem sa scoatem scriitori din ei.
      • Like 1
    • @ Valentin
      ????? Critica literară si estetica face diferența între a-ți alege un soț care te bate vs unul care te susține.
      • Like 0
  • parerea mea este ca daca nu sti incadra un roman, daca este psihologic sau nu, atunci degeaba l-ai citit... presupunand ca l-ai citit...
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Vai, dar de ce n-ar trebui ca elevul sa incadreze corect si o pictura de Grigorescu de exemplu, pe care nici macar un profesor de limba romana n-o incadreaza corect? Ok, inteleg sa cunosti gramatica, sa te exprimi corect, dar sa incadrezi corect un roman???? What for? Cand asculti Mozart il incadrezi corect? Dar pe Enescu, tot corect il incadrezi? Chiar nimeni nu vede penibilul situatiei? Literatura e o arta, ca muzica sau pictura. O faci daca vrei. Chiar nu inteleg! Adica nu ne sinchism sa-l incadram pe Enescu, dar daca cineva nu-l incadreaza corect pe Camil Petrescu ne ofuscam. Pai, fratilor, care e rostul sa faci lucrurile pe jumatate? Pai sa dam la bac si muzicologie si critica plastica! Chiar atat de absurda a ajuns societatea in care traim? Alo, planeta Pamant! Literatura e arta. O faci daca vrei. Poti sa citesti si fara sa incadrezi. Poti asculta muzica si fara s-o incadrezi. Poti vedea o expozitie si fara s-o incadrezi. E clar ca ne ducem de rapa!
    • Like 1
    • @ Valentin
      mie imi este clar ca nu faci distinctie intre mere si pere si sunteti o persoana prapastioasa care habar nu are istoria literaturii
      • Like 2
    • @ Eugen Otava
      Valentin check icon
      Am habar despre istoria literaturii cum aveti dvs. despre istoria artei sau istoria muzicii. Faceti diferenta dintre cubismul analitic si cubismul sintetic? Daca faceti, putem discuta mai aplicat, sa vad pana unde se intind cunstintele dvs. in domeniul istoriei artei. Sigur, e rusinos sa n-ai habar de istoria literaturii, dar cu istoria artei sau a muziciii cum ramane? Cine a decis ca literatura e mai importanta decat muzica sau pictura? Pai daca e sa ne mobilam creierul cu istoria literaturii si critica literara la nivel inalt, de ce sa nu facem acelasi lucru si cu restul artelor, cum ar fi muzica sau pictura? Sau chiar filmul. Si filmul e o arta. Exista si critica de film. De ce doar literatura? Aaa, X nu cunoste istoria literaturii si critica literara? Dar despre Grigorescu ne poate spune cineva ceva? Altceva decat 'e frumooooos'? De ce doar literatura? E singura arta de pe planeta?
      • Like 1
    • @ Valentin
      dar totusi, din cate stiu doar Literatura Rom este materie obligatorie la BAC... nu inteleg ce legatura au artele?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Valentin check icon
      Din cate stiu, cultura generala e cu ce ramai din ce ai invatat. Sistemul romanesc de invatamant reuseste performanta sa-i faca pe elevi sa uite ce au invatat imediat ce ies din sala de examen. Cat despre clasificarile de tot felul - critica literara, plastica sau muzicala - ele se pot rezolva repede cautand pe net si comparand sursele. Daca tot ne aflam la capitolul carti, imi amintesc de una pe care am citit-o cu multi ani in urma. Se numea SOCUL VIITORULUI (Alvin Toffel). O teorie pe care mi-a ramas intiparita spunea ca oamenii viitorului nu vor mai memora date si cifre, pentru ca vor avea posibilitatea sa le acceseze oricand, la orice ora din zi si din noapte. Teoria se numea parca OMUL MODULAR. Desigur, a rememora anumite date nu te transforma automat in critic literara, dar cati critici literari sunt pe planeta si cati citesc de placere? Orice domeniu are trei stadii: inceptator, mediu, avansat si profesionist. Un cititor de rand poate ramane incepator sau poate ramane toata viata undeva intre mediu si avansat (mai rar). Elevilor li se cere insa critica literara PROFESIONISTA. Ala e necazul. Si dupa ce invata toata polologhia aferenta nu mai ajung nici macar incepatori.
      • Like 1
    • @ Valentin
      va respect punctul de vedere, dar nu il impartasesc....
      daca la terminarea liceului nu esti in stare sa zici daca o carte este sau nu roman psihologic, istoric, fantastic, autobiografic, politist, existentialist etc, dupa mine ai citit degeaba cartea aia, si legat de nota, da, nu meriti nici macar 4 la romana .... parerea mea de inginer
      • Like 2
    • @ Eugen Otava
      Valentin check icon
      Si eu sunt de aceeasi parere, dar problema e CUM sa faci acest lucru. Si acest lucru se face dupa metoda din afara: 10% teorie, 90% practica. In afara se fac proiecte, se scriu nuvele (nu geniale), poezii, romane. Sigur ca exista si un pic de teorie, dar aberatia romaneasca de critica literara AVANSATA in scoli e total ilogica. Culmea e ca un elev din afara retine de zece ori mult decat unul de la noi? De ce? Pentru ca la noi se merge pe ideea ca ii zobesc capul cu informatie, din care mai ramane peste ani cu macar 20%. In afara se considera ca, din moment ce nu poti controla ce uiti, ii dai direct acei 20% si restul il implici practic, in proiecte. Daca vrea mai mult de 20% faci un curs SEPARAT. Avansati adica, versati in ale literaturii si criticii literare. Asa ca metoda romaneasca e proasta oricum o dam. E proasta pentru ca nu e practica, nu are un scop si nu are o logica. E 'sa invatam de dragul de a invata'.
      • Like 1
    • @ Eugen Otava
      Valentin check icon
      Aici cred ca dvs. nu intelegeti. Literatura, pictura si muzica sunt ARTE. Faptul ca literatura e obligatori la bac nu o scoate din randul artelor. In afara literatura e seaparata, OPTIONALA. De baza sunt gramatica, exprimarea si comunicarea. Din pacate literatura romana este obligatorie la bac, dar nimeni nu prea vede aberatia. Sa te exprimi corect e una, dar sa analizezi 'pasunismul' si 'semanatorismul' si 'dadaismul' e cu totul atlceva. Nu intereseaza pe nimeni nu contabil, un medic sau un avocat care analizeaza semanatorismul. A, daca respectivul se exprima cu 'este multi' e o problema, dar asta nu tine obligatoriu nici de istoria literaturii si nici de critica literara. Te poti exprima decent fara sa analizezi dadaismul. E un fapt. Sigur, esti mai bogat sufleteste, dar bogatia sufleteasca se obtine prin LIBERUL ARBITRU. Vrei sa devii mai bogat sufleteste, nu te obliga scoala. Literatura ar trebui sa fie o materie optionala. La bac ar trebui sa se dea strict limba romana, pentru ca elevul pe care il pregatesti are o viata de trait, trebuie sa se angajeze, sa-si intretina familia. Nu o intretine cu eseuri despre dadaism. O intretine totusi daca formuleaza corect un CV, daca nu face dezacorduri, daca se exprima fluid, dar nu in limbajul lui Creanga ('nu stiu altii cum sunt, dar io, cand auzii de compania domniilor voastre..'). Oamenii traiesc in viata reala, nu in literatura, si scoala trebuie sa te pregateasca in primul rand pentru viata reala. Daca vrei sa te imbogatesti cu pictura, muzica sau literatura o faci SEPARAT.
      • Like 1
    • @ Valentin
      DAR NU SE EXCLUD! CULTURA NU ÎSI EXCLUDE, RECIPROC, ELEMENTELE!
      • Like 0
    • @ Valentin
      Au trecut cinci ani de cand am dat "examenul maturitatii" si in continuare as putea sa raspund la celebrul si temutul subiect 3- eseul... In momentul in care am citit articolul si am vazut exemplul de subiect am stiut automat ce opere se incadreaza la cerinta...
      In liceu inveti anumite definitii ale stilurilor, curentelor si tipurilor de opere literare- nu cred ca e atat de greu sa iti dai seama care opera e un basm din moment ce ai invatat ca basmul/nuvela/romanul psihologic/etc au caracteristicile: a, b, c, d.... Dar pentru asta trebuie sa si inveti ceva...
      Cat despre faptul ca unii elevi nu sansa sa ia 5- pentru ce mama naibii sunt primele 2 subiecte care sunt extrem simple, gen explica rolul virgulei sau cratimei sau exprima-ti parerea despre?
      Daca in 2016 e prea mult sa-i ceri unui elev sa stie sa isi exprime parerea pe structura unui text argumentativ sau sa stie de ce e importanta o virgula- cred ca avem o grava problema....
      Nu avem nicio problema in a urmari si comenta "relatia dintre doua personaje prezentate la can-can tv, Nicolae Guta si nu-stiu-cum-o-cheama-pe-pseudoamanta si conexiunile relatiei amoroase", dar "e grele" de inteles ce este un bildungsroman cand primesti o definitie clara si anumite aspecte caracteristice acestuia?
      • Like 0
  • Încadrarea corectă a unui roman nu ar trebui sâ fie criteriul eliminator la un examen atât de important. Poate că Bac-ul ar trebui înlocuit cu SAT, pe care copilul să-l poată repeta la 3-4 luni.
    • Like 2
    • @ Octavian Ungureanu
      clasificarea unui roman este o chestiune banala, pentru cineva care este atent la ora de romana...daca nu stii nici macar atat, sa numesti un roman de un anumit tip, atunci inseamna ca ai mers degeaba la liceu.... vorbim de liceu nu de scoala generala, totusi... parerea mea
      • Like 2
    • @ Eugen Otava
      Aşa este. Dar e ca la examenul auto. Dacă nu te prefăceai că-ţi aranjezi scaunul şi oglinzile, picai. La ex. auto poţi să-l dai din nou după o lună. Copiii ăştia sunt educaţi de profesori de seama mea, dintre care mulţi învăţau pe de rost comentarii şi sintagme ca aia cu "ţăranul-filozof". Poate că dacă ar avea 2-3 eseuri scurte + o grilă, ar fi mai ok. Eu am avut 2 subiecte, cred că erau 80%-20%. Cel cu 80% putea fi ratat cu o formulare capcană. Probabil că mulţi dintre cei care pică- de aici şi-o iau..
      • Like 0
    • @ Octavian Ungureanu
      Valentin check icon
      Eu nu inteleg de ce nu aplicam metoda din afara. La noi proportia este de 90% teoretic si 10% practic. In afara se face SCRIERE CREATIVA, adica ai 10% teoretic si 90% practic. Sigur ca trebuie sa faca diferenta dintre un roman si o nuvela (multi nu o fac, si e o realitate), dar nu-l omori cu critica literara de avansati. Daca vrea mai mult, faci un curs separat si il bagi la subtilitati. Dar in scoala? E absurd!
      • Like 0
    • @ Eugen Otava
      Valentin check icon
      @Octavian Ungureanu "clasificarea unui roman este o chestiune banala". Aveti impresia ca acestor elevi li se da doar o simpla clasificare? Ati citit vreodata in ce pasareasca de critica literara sunt obligati sa reproduca acesti copii? Cine vorbeste asa in viata reala, cu 'metafizicul-metafizicesc-al-eului-liric-metatextual contempativ bla, bla". Credeti ca e un simplu 'a, roman psihologic, gata!'? E critica literara de avansati ce se cere la bac, e scrantit mintea pe comentarii pe care numai un critic literar le intelege corect. Ce rost are sa-l transformi in critic literar? Dai doua-trei caracterizari si pa si la revedere! Dar nu enormitatile pe care le inghit acesti copii cu pretul sanatatii lor.
      • Like 0
    • @ Octavian Ungureanu
      Ar trebui sa fie inlocuit BAC-ul cu examenul auto?
      • Like 0
  • Încadrarea corectă a unui roman nu ar trebui sâ fie criteriul eliminator la un examen atât de important. Poate că Bac-ul ar trebui înlocuit cu SAT, pe care copilul să-l poată repeta la 3-4 luni.
    • Like 0
  • Încadrarea corectă a unui roman nu ar trebui sâ fie criteriul eliminator la un examen atât de important. Poate că Bac-ul ar trebui înlocuit cu SAT, pe care copilul să-l poată repeta la 3-4 luni.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    'Moromete, taranul-filosof'! Uau! Conform DEX, filosof este o persoana care se ocupa cu studiul sistematic al filosofiei, care are meseria de filosof. Ceea ce Moromete clar nu era! Probabil ca domnii critici literari - probabil atinsi si de anumite versuri scrise de Eminescu (Criticilor mei) - simt nevoia unor virtuozitati de text asemanatoare cu cele ale unui violonist. Adica brodeaza pe o tema data. Foarte frumos, dar in scoala inveti ca unu si cu unu fac doi. Virtuozitatile nu se fac pe elevi de liceu (si pe parintii lor). Virtuozitatile sunt destinate specialistilor. In afara acestui cerc restrans pot genera confuzii si DRAME. Da, pot genera DRAME, cum genereaza invatamantul nostru de ani de zile, pe sufletul si pe nervii elevilor si parintilor. Vrem subtilitati? Pai sa facem un cerc de literatura OPTIONAL in care sa invatam si despre Moromete ca 'taran-filosof'. La AVANSATI cum s-ar zice. Pana acolo sa incadram corect niste texte si sa-i tragem un pospai de argumentatie, daca tot suntem obligati sa ingurgitam critica literara. Adica ni se baga pe gat critica literara, dar ni se baga la nivel de subtilitati. Ce se va cere de maine? Sa alergam la sport ca un campion olimpic? E absurd si nimeni nu observa.
    • Like 0
    • @ Valentin
      daca si la LEGI, conteaza spiritul afirmatiei, nu litera, de ce la literatura/comentarii literare trebuie sa fie mai strict...???? deci nu trebuie luat ad-literam... daca punea ghilimele era mai bine? se vede ca nu aveti inclinatie spre literatura...
      • Like 0
    • @ Eugen Otava
      Valentin check icon
      Cititi cu atentie comenteriul meu. Veti vedea ca s-ar putea sa fi inteles totusi.. Dar vreau - de dragul discutiei - sa fie cum spuneti dvs: n-am inteles absolut nimic si n-am inclinatie catre literatura. Ce inseamna inclinatie spre literatura? Am citit mult, dar am citit de placere. Stiu un pospai de critica literara. La fel cum alti vad un tablou si spun 'e frumooooooos', asa spun si eu despre un roman sau despre o nuvela: 'e frumoasa'! Nu ma intereseaza mecanismul ascuns. E greu de inteles, dar omul s-a nascut cu LIBERUL ARBITRU. Sa te exprimi corect gramatical e o necesitate, sa deprinzi tainele literaturii e o optiune. Exista o diferenta imensa intre necesitate si optiune. Milioane de oameni admira un Van Gogh cunoscand vag despre culorile complementare, mecanismul cromatic, cromatii etc. Asta nu-i impiedica sa le placa un tablou de Van Gogh. Sigur, nu-l incadreaza nimeni pe Van Gogh la Renastere, dar asta nu inseamna ca cei care nu fac confuzia sunt mari critici plastici sau doctoranzi in istoria artei. Oamenii cunosct CATE CEVA, iar acest CATE CEVA nu se face indopand elevul cu critica literara avansata, cu capcane gen 'taranul-filosof'. Ii dai elevului A, B si C, adica epic, liric, dramatic. Subtilitatile 'filosofice' (pun si eu ghilimelele) si 'virtuoziatile' de critica literara sunt pentru AVANSATI. Se fac OPTIONAL. Faci un curs de literatura avansata si copii se inscriu. Sau nu. La clasa si la examene dai bazele, PE INTELESUL COPIILOR. Nu se fac piruete literare la clasa, pentru ca pericolul e mare. Se distrug vieti.
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult