Ministrul Educației, Liviu Pop, a anunțat că pregătește o nouă lege a educației. „Prin programul de guvernare, anul viitor, în septembrie, vom înainta Parlamentului un nou proiect de lege a educaţiei naţionale, o lege aplicabilă şi dezbătută în Parlament. Actuala lege a educaţiei naţionale a fost angajată prin răspundere şi vedem că deja a fost modificată în peste o treime din corpul ei”, a declarat acesta la RFI.
Foto: Alexandru Bușcă/Inquam Photos
Acesta a declarat că noua lege a educației își propune reducerea abandonului şcolar și corelarea şcolii cu piaţa muncii, „în aşa fel încât un absolvent de şcoală în învăţământ liceal sau universitar să-şi găsească foarte repede loc de muncă pe piaţă şi în acelaşi timp să aibă capacitatea şi competenţele necesare adaptării noilor locuri de muncă pe care evident economia le-ar avea”.
Întrebat de ce ar trebui să aibă încredere elevii şi părinţii în vorbele sale, Liviu Pop a răspuns: “Pentru că unii erau cu vorbele, eu sunt cu faptele. Chiar dacă nu am vorbele la mine întotdeauna, am faptele la mine, iar cei peste 30 de ani pe care pot să spun că i-am petrecut în şcoala românească, alături de funcţiile pe care le-am ocupat vremelnic mă fac şi mă determină, alături de echipa PSD-ALDE, să venim cu soluţii concrete pentru sistemul de învăţământ preuniversitar şi universitar”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce-i drept, trebuie sa recunoastem si sa apreciem inocenta cu care isi recunoaste inconsecventa in discurs. Stiu ca este imposibil, dar astept sa aflu cand va recunoaste si latura constanta a lipsei de inteligenta. As adauga si recunoasterea incompetentei, insa l-as contrazice pe maestrul Plesu, care spunea: "În general, hoţul ştie că e hoţ, iar incompetentul ştie, pînă la un punct, că e incompetent. Cînd începe să creadă că e competent, trece în categoria smintiţilor sau a proştilor. Prostul însă, spre deosebire de insul corupt sau de cel incompetent, nu ştie că e prost. Ba din contra: se crede foarte deştept, foarte abil, mereu capabil să-i prostească pe ceilalţi (care, de fapt, sunt socotiţi, din plecare, proşti)”.