Foto: Virgil Simionescu/ Inquam Photos
Nu îi ştiu numele. Ştiu doar că avea 49 de ani şi a murit în urma infecţiei cu coronavirus după ce a fost trimis acasă de la spital de trei ori, fără a fi testat. Dar am să îl numesc domnul Lăzărescu.
În dată de 20 martie, domnul Lăzărescu s-a prezentat la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Timişoara. Se simţea rău de câteva zile, iar starea nu i se ameliora. Medicul care l-a văzut a bănuit că este vorba de pneumonie, dar a cerut şi consult radiologic. În urma acestui consult, precum şi a consultului clinic, a decis că domnul Lăzărescu avea, într-adevăr, pneumonie. În contextul pandemiei de coronavirus, medicul de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Timişoara i-a recomandat un consult de specialitate la Spitalul de Boli Infecţioase din acelaşi oraş.
Conştiincios, domnul Lăzărescu s-a prezentat a doua zi la Spitalul de Boli Infecţioase. Suntem în 21 martie, iar acest om nu ştia că mai are cinci zile de trăit. A ajuns acolo cu diagnosticul de pneumonie acută de la Spitalul Judeţean de Urgenţă. La Spitalul de Boli Infecţioase au confirmat diagnosticul, dar nu au considerat că este necesar să îl testeze. I-au prescris antibiotice şi l-au trimis acasă.
În continuare având încredere în sistemul medical, domnul Lăzărescu a făcut ce i s-a spus. A plecat acasă, şi-a luat antibioticele, a încercat să se odihnească şi să îşi ajute organismul să treacă peste pneumonie. Fără să ştie că tratamentul său nu are niciun efect, iar virusul îşi face în continuare de cap în plămânii săi obosiţi. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, tratamentul cu antibiotice este complet inutil în cazul infecţiei cu coronavirus deoarece antibioticele atacă bacteriile, nu virusul. Mai mult, o doză mare de tratament pe bază de antibiotice poate cauza alte probleme de sănătate.
Trei zile a aşteptat să se facă bine. Trei zile în care, probabil, a bravat în faţa familiei ca să nu îi îngrijoreze, şi-a luat tratamentul la ore fixe, a încercat să mănânce cu regularitate. A citit presa, a văzut filme. Poate a început un nou roman sau un nou serial, neştiind că nu va prinde finalul.
În dată de 24 martie, domnul Lăzărescu a simţit că nu mai poate. Fiecare gură de aer pe care o trăgea în piept îi răvăşea plămânii şi părea că tot aerul din cameră se terminase. Nu ştim la ce se gândea în acele momente, nu ştim cât de frică i-a fost sau dacă încă mai avea speranţa că se va face bine. Ştim doar că a chemat ambulanţa. Poate ar fi făcut-o mai devreme, dar probabil nu a vrut să fie o povară. Să ţină linia ocupată.
A ajuns iarăşi la Spitalul Judeţean de Urgenţă la ora patru dimineaţa. I s-a dat un tratament şi i-a fost crescută doza de antibiotice, conform managerului spitalului, Raul Pătraşcu. După două ore, părea că se simte mai bine. Aşa că a fost trimis acasă.
Nu avea criterii de internare, spune Pătraşcu.
Domnul Lăzărescu a mai luptat două zile. În dată de 25 martie, a sunat iarăşi la 112. Abia atunci avea criterii pentru a fi testat de coronavirus. Ambulanţa a venit, i-au recoltat probele şi le-au trimis la analiză. L-au lăsat în continuare acasă să aştepte rezultatul analizelor.
Suntem în 26 martie, iar DSP-ul sună acasă la domnul Lăzărescu. E infectat cu coronavirus şi trebuie internat de urgenţă. Vocea din telefon (soţia, mama, fratele, tatăl?) le comunică celor de la DSP că nu mai este nevoie ca domnul Lăzărescu să fie internat. Murise acasă, cu câteva ore înainte de acest telefon. Conştiincioşi, angajaţii îl notează pentru statistica naţională. Primeşte numărul 22. Al 22-lea deces din cauza coronaviruslui.
Domnul Lăzărescu a luptat pentru viaţa sa timp de o săptămână. A ajuns de trei ori la spital – o dată la Spitalul de Boli Infecţioase şi de două ori la Spitalul Judeţean de Urgenţă. I s-a prescris tratamentul greşit pe care l-a luat, convins fiind că e ceea ce îl va ajuta să se însănătoşească. A chemat ambulanţa de două ori. A sperat, a avut încredere, a urmat regulile. Nu a avut noroc, în schimb. Sau, poate, inspiraţie de moment.
Managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă, Raul Pătraşcu, susţine în continuare că este vina pacientului. Conform acestuia, domnul Lăzărescu nu se încadra în definiţia de caz. Conform lui Raul Pătraşcu, domnul Lăzărescu a minţit.
Pacientul era în izolare la domiciliu, dar când a ajuns la noi a negat acest lucru. A negat izolarea, a negat că a călătorit, că ar fi avut contact cu persoane posibil infectate. A semnat formularele pe propria răspundere, încheie, birocratic, domnul Pătraşcu.
Sunt două chestiuni pe care Raul Pătraşcu evită să le menţioneze în declaraţia sa. Primul este faptul că Grupul de Comunicare Strategică nu a menţionat, până la această oră, că domnul Lăzărescu se afla în izolare la domiciliu. Este o informaţie vehiculată strict de Raul Pătraşcu, care nu menţionează şi sursa acestei informaţii. De asemenea, ceea ce nu menţionează managerul spitalului, este de ce se afla domnul Lăzărescu în izolare. Călătorise în afara ţării? Avusese contact cu o persoană infectată? Din partea acestui manager de spital primim doar o informaţie trunchiată – domnul Lăzărescu a minţit şi de aceea nu a fost testat. E vina domnului Lăzărescu pentru că a murit.
Este momentul să menţionăm şi că Raul Pătraşcu nu este medic şi nu are studii de medicină. Pe profilul său de LinkedIn, domnul Pătraşcu susţine că este licenţiat în chimie din partea Universităţii Yale, anii de studiu fiind 2010 – 2012. Nu îmi este clar cum poţi obţine o diplomă de licenţă după doi ani de studiu. Dar poate domnul Pătraşcu ne va lămuri, aşa cum sper să ne lămurească şi de unde are informaţia că domnul Lăzărescu se afla în izolare. De asemenea, poate ar fi indicate şi nişte lămuriri referitoare la timpul domnului Pătraşcu din moment ce acesta deţine trei posturi simultan – asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, cercetător la Institutul OncoGen şi manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă.
A doua chestiune pe care evită Raul Pătraşcu să o menţioneze este faptul că, oficial, avem răspândire comunitară în România. Asta înseamnă că oricine poate fi suspect de coronavirus, nu doar oamenii care au călătorit în afara ţării sau au intrat în contact cu cei care au călătorit. Am putea presupune că un cercetător al Institutului OncoGen cunoaşte ce înseamnă transmiterea comunitară a unui virus. Cu toate acestea, în contextul răspândirii comunitare şi în contextul în care medicii de la Spitalul Judeţean de Urgenţă l-au trimis pe domnul Lăzărescu la Spitalul de Boli Infecţioase, domnul Pătraşcu susţine că pacientul nu se încadra în definiţia de caz. Cu alte cuvinte, indiferent de starea unui om, indiferent de simptomele sale, el nu trebuie testat dacă nu a călătorit în afara ţării? Pentru că asta ne comunică Raul Pătraşcu.
Acum câteva săptămâni, parlamentarii şi membrii Guvernului au fost testaţi pentru coronavirus deoarece exista posibilitatea ca ei să se fi aflat în apropierea unui alt parlamentar infectat. Au fost testaţi fără a avea vreun simptom. Câteva sute de teste au fost făcute şi, contrar acelora care s-au arătat revoltaţi, eu am înţeles nevoia de a avea un guvern şi un parlament funcţionale în această perioadă. Am înţeles precauţia.
Dar ce nu pot înţelege acum este cum nu se încadrează un om cu pneumonie acută în definiţia de caz. Cum un om care ajunge la spital de trei ori într-o săptămână nu este testat pentru coronavirus. Cum i se administrează un tratament, vizibil ineficient, din moment ce după trei zile de tratament ajunge la spital cu ambulanţa.
Cazul domnului Lăzărescu ridică o problemă majoră de etică. Dacă un pacient cu simptome de coronavirus, ajuns în faza de pneumonie acută nu este testat dacă nu declară că a fost în afara ţării sau că a avut contact cu un posibil infectat, atunci ar trebui să minţim? Dacă avem de ales între a fi trimişi acasă cu o boală posibil fatală spunând adevărul sau a minţi pentru a avea acces la test şi, implicit, la tratamentul recomandat, ce alegem?
Inconştienţa autorităţilor şi a unor manageri de spitale pot genera un haos mai mare decât cel creat de coronavirus. Dacă în continuare vom ignora pacienţii cu simptome acute şi îi vom testa doar pe aceia care susţin că au fost plecaţi în afara ţării sau au avut contact cu cineva infectat, vom ajunge în situaţia în care oamenii vor minţi pentru a-şi salva vieţile.
Această atitudine vizavi de testare invalidează starea de urgenţă şi absolut toate ordonanţele aprobate. Pentru că dacă virusul îl pot avea doar aceia care au fost în afara ţării sau în contact cu persoane cunoscut infectate (definiţia de caz), atunci nu e nevoie să stăm în casă, nu e nevoie de restricţii, nu e nevoie de tancuri pe străzi. Iar dacă este nevoie, atunci definiţia de caz aplicată în acest moment e greşită. Şi atunci cineva trebuie să plătească pentru moartea domnului Lăzărescu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sau cel putin spuneti de la inceput ca ati fost in zone rosii, sau ati avut contact cu oameni care au fost in zone rosii.
Mai ales cind e vb de astfel de cazuri.
Ca si in alte dati, politicienii fac ei ce fac si "se descurca".
A sta in izolare nu garanteaza ca boala nu se va declansa.Sau ca ju poate fi contractata odata iesit din izolare.Aviz in primul rind politicienilor.
Nimeni nu e deasupra legii- isor de contracarat.
Nimeni nu e deasupra Covid 19- in nici un caz politicienii romani.
E cazul sa li se explice ca si ei, ca si alegatorii lor stau cu sabia lui Damocles deasupra capului.
Si banuiesc, cel putin dupa circumferinta taliei, majoritatea politicienilor barbati sint in categoria de risc pt complicatii nasoale ale unei infectii cu coronavirus
Plus, unul stă în izolare, OK, dar familia? A dus virusul mai departe. Cu atât mai rău dacă era rrom, ei trăiesc des în familii extinse cu 3 generații.
Nici o suspiciune, cât de mică? A, protocoalele...Hârtii peste hârtii dar minte ioc.
Plus, sunt și alte analize care pot indica foarte probabil infecția cu Covid NU numai testul, cu precizie de maxim 70%. Plus rx toracic, că vorbim de pneumonie (înțeleg că s-a făcut) și nu-l testezi? Dispnee și nu-l testezi? Colegii care au vrut să-l ajute n-au știut?
Poate dl " Lăzărescu " murea oricum. Însă genul ăsta de gândire poate omorî încă pe mulți.
A fost intrebat atat la spitalul judetean cat si la cel de boli infectioase, daca a intrat in contact cu persoane venit din afara tarii, iar acesta a complettat declaratia, negand vrun eventual contact, desi copii dansului erau in izolare la domiciliu. Te rog sa te interesezi daca am dreptate sau nu.
Oricum sunt constient ca nici personalul sanitar nu a procedat corect si ca ar fi trebuit sa-i faca toti un test avand in vedere situatia actiala..
Multumesc!
Domnul Raul ar trebui sa inteleaga fiind tanar si cu viitorul in fata , niste principii care diferentiaza un manager competent de un birocrat idiot.
a) In orice organizatie un proces trebuie adaptat dupa situatia de moment . Asta este rolul unui bun manager, sa intervina cand este cazul.
b) Daca urmezi niste directive idioate , te numesti ori idiot ori las . In momentul asta sistemul medical nu are nevoie nici de idioti si nici de lasi , indiferent de educatia lor.
c) Educatia trebuie sa aiba ca scop nu dobandirea unei slujbe sau recunoasterea unei comunitati. Scopul educatiei este sa te ajute sa faci diferenta in momente in care altii nu sunt capabili .
Daca nu intelege asta o sa ramana o nulitate cu un CV gros.
In rest cred ca trebuie o ancheta sa vedem cum un om cu pneumonie nu a fost testat si mesterul Chitac a fost parcat la terapie intensiva din prima.
De fapt asta ma scarbeste la maxim in orice sistem sanitar de stat ( oriunde s-ar afla) . Nu conteaza cum contribui la taxe sau asigurarea pe care o platesti. Conteaza daca-l cunosti pe nenea doctoru'. Un sistem clientelar dezgustator .
Orice sistem sanitar de stat trebuie sa ofere niste servicii de baza , pentru toata lumea ,dar cei care platesc TAXE de-i ia dracu ar trebui sa li se dea optiunea sa-si directioneze banii inspre achizitia de asigurari care sa acopere accesul la medicina de performanta.
Cum poți fi atât de cap de lemn, să nu-ți dai seama că unul simptomatic, care încă se prezintă la spital, și să nu-l testezi? Mă refer la cele 3 spitale.
Problema e că sindromul cap de lemn (cu gândirea aferentă) e foarte răspândit. Dl Cap-de-lemn- Pătrașcu e reprezentativ pentru un mod de gândire și acțiune acum extrem de păgubos.
Problema e că nu numai dl absolvent pe fast-forward se face vinovat ci mulți alții și încă dintre cei care ar trebui să vegheze la sănătatea tuturor.
Nu se trage în cei din linia întâi ci li se cere flexibilitate, adaptare din mers, fără de care molima se extinde sub ochii noștri. Și da, e nevoie de protocoale extinse cu criterii fixe și variabile și nu de lozinci postume "nu se încadrează în definiția de caz".
PS: nu s-a numit singur dar cineva a făcut-o.