Foto: Getty Images
„Nu plănuim să atacăm alte țări. Noi nu am atacat nici Ucraina”. Acestea sunt spusele lui Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, rostite joi în fața presei, după discuțiile purtate în Turcia cu Dmitro Kuleba, ministrul ucrainean de Externe.
Te freci la ochi, revezi, reasculți, recitești spusele oficialului moscovit și îți dai seama că omul chiar asta spune: pașnica Rusie nu are planuri belicoase. Cam tot așa spunea, în urmă cu aproape trei săptămâni, și purtătorul de vorbe al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, însă cu privire la întreaga istorie a pacifistului stat eurasiatic.
Dacă ar fi să-l luăm în serios pe dl Lavrov, toată lumea care a văzut ce se întâmplă în Ucraina după 24 februarie 2022 trăiește într-o mare minciună. Suntem cu toții niște consumatori de droguri tari, asistăm la un joc video, însă noi credem că este real.
Molotovul lui Putin ne transmite că nu am văzut nici zecile de mii de soldați ruși concentrați de anul trecut la granițele Ucrainei, nici miile de tone de oțel pregătite să meargă pe șenile și cauciucuri, să zboare ori să plutească pe ape. Nu am văzut nici bombardamentele de tip Al Doilea Război Mondial de care au avut și au parte orașele ucrainene de două săptămâni încoace. Nu am văzut casele și blocurile de locuințe făcute zob, nici centralele electrice sau magazinele alimentare distruse, nici școlile sau maternitățile atacate cu artilerie grea sau cu rachete. Nu am văzut morții sau răniții care sunt de ordinul miilor. Nu am văzut milioanele de oameni care au fugit terorizați spre vestul Ucrainei ori spre țările Uniunii Europene, nu i-am întâlnit pe refugiați chiar pe străzile noastre, eventual nu am stat de vorbă cu ei.
Nimic din toate acestea nu am văzut cu adevărat, dacă am rămâne captivi în universul construit de propaganda rusă. De fapt, în orașele ucrainene tocmai se desfășoară o extinsă luptă pentru pace. Mii de porumbei zboară deasupra cerului Ucrainei. Liderul suprem de la Kremlin este un columbofil fără egal. I-ar vrea în cușca lui și pe ucraineni și pe alții de prin partea noastră de Europă.
Propaganda putinistă prinde probabil în interior, într-o societate controlată și intoxicată de decenii, așa cum este cea rusă, alimentată în sensul unei revanșe istorice contra Occidentului și a readucerii „acasă”, în russki mir, a celor care – țări întregi – își caută un loc în altă parte. Acolo, înfrângerile pot fi prezentate ca victorii. În societățile libere avem, din fericire, acces la informații diverse și la analize critice, care pot echilibra, care pot demonta fake news-urile revărsate de propaganda rusă, inclusiv la reuniunile diplomatice, și de idioții utili din vecinătatea noastră.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cum s-or descurca să ne explice ei nouă, în cuvinte de aleasă (ce vreți voi: mândrie patrihotică, umanism, mândrie simplă - știți de pe unde citez, nu?) cum că tavariș păduche-ieșit-în-frunte de fapt nu minte, nu trișează și cum-că într-un fel abscons și impenetrabil minților noastre pervertite și deformate occidental, el are dreptate.
Așa că, preventiv, păducheilor subordonați marilor păduchi de la răsărit și de asemenea angajatorilor lor: PAȘOL NA TURBINCA, CIORTI!
Rezumatul ar fi cam așa:
1. Cu rușii nu am lucrat, contacte ne-profesionale sporadice, nota 4,5 (medie)
2. Cu arăbeții am lucrat cam 15 ani, în mai multe țări din golf. Contacte profesionale, nota 6,5, contacte inter-personale nota 8,5
3. Cu chinezii am avut doar relații de business. Per ansamblu aș nota interacțiunile cu un 8 cinstit.
Nu am avut niciodată de-a face cu mai-marii zonali, cei care fac politica (mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, dealtfel) deci vorbesc de oamenii normali, banali, părți din marea masă, colegi, prieteni, parteneri de afaceri.