Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ne lipsește cunoașterea dincolo de clișeul Marii Uniri de la Alba Iulia

Unirea

Foto: Daniel Mihailescu / AFP / Profimedia

Îmi vin câteva gânduri după ce am ascultat talk-show-ul de seară de la Radio Europa FM, azi, 1 decembrie 2022. Ca în fiecare joi, a fost profesorul de istorie Marcel Bartic. A avut inspirația să aducă astăzi în discuție tema „Ce (mai) știm despre Marea Unire?”, avându-i ca invitați pe scriitoarea Alina Pavelescu și pe istoricul militar Florin Șperlea. Formatul emisiunii cuprinde interacțiunea cu ascultătorii. De obicei, intră în direct la dezbatere 8-10-12 oameni simpli cu opinii. Astă seară a intrat unul singur. Sper doar ca emisiunea să se fi transformat într-o lecție de istorie cu cei trei foarte inspirați pe post de gazde în studiou. O lecție din aceea pe care nu-ți vine să o întrerupi cu întrebări. Sper să fi fost asta, dar...

E 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Știm, noi, ca popor român al secolului XXI, ce a fost la 1 Decembrie 1918? Vrem să știm? Mie îmi pare că nu prea. Suntem victimele unei propagande comuniste naționaliste, apoi a uneia anti-monarhiste după 1990. Și nici școala nu ne-a ajutat mai deloc în sensul cunoașterii adevărului și contextului istoric din 1918. De aici și sufocarea de indignare a parlamentarilor „patrioți” când opinează un maghiar. De aici și strigătele de luptă națională ale românilor-verzi de prin toate ungherele societății. Pentru a intra în detaliile, în substraturile politice și sociale de la vremea Marii Uniri trebuie să îți dorești asta, să cauți sursele alternative, cărțile, lucrările academice ale istoricilor. Să realizezi cu ce gânduri s-au dus românii la Alba Iulia, ce ziceau conaționalii maghiari și cum au reacționat. Și, de fapt, să știi ce s-a decis la Alba Iulia și ce a urmat în anii imediat următori.

Nu se întâmplă asta, nu avem astfel de curiozități. E mai simplu să rămâi la clișeul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, să-ți pui o cocardă tricoloră și să împărtășești lumii largi mândria de a fi român. Nu spun că dacă am ști mai bine, mai multe despre cum s-a făurit momentul Alba Iulia nu ar mai trebui să ne simțim mândri că suntem români și să sărbătorim neaoș românește. Cred însă că poate am fi mai toleranți, mai pregătiți să înfruntăm provocările vremurilor de azi, poate am înțelege mai bine ce înseamnă să fii român și poate am fi mai puternici ca națiune. Și poate ne-am plânge mai puțin de milă. La mulți ani, România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ...Stima ,respect si consideratie d-le Razvan Mitroi ..
    • Like 0


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult