Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ne lipsește cunoașterea dincolo de clișeul Marii Uniri de la Alba Iulia

Unirea

Foto: Daniel Mihailescu / AFP / Profimedia

Îmi vin câteva gânduri după ce am ascultat talk-show-ul de seară de la Radio Europa FM, azi, 1 decembrie 2022. Ca în fiecare joi, a fost profesorul de istorie Marcel Bartic. A avut inspirația să aducă astăzi în discuție tema „Ce (mai) știm despre Marea Unire?”, avându-i ca invitați pe scriitoarea Alina Pavelescu și pe istoricul militar Florin Șperlea. Formatul emisiunii cuprinde interacțiunea cu ascultătorii. De obicei, intră în direct la dezbatere 8-10-12 oameni simpli cu opinii. Astă seară a intrat unul singur. Sper doar ca emisiunea să se fi transformat într-o lecție de istorie cu cei trei foarte inspirați pe post de gazde în studiou. O lecție din aceea pe care nu-ți vine să o întrerupi cu întrebări. Sper să fi fost asta, dar...

E 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Știm, noi, ca popor român al secolului XXI, ce a fost la 1 Decembrie 1918? Vrem să știm? Mie îmi pare că nu prea. Suntem victimele unei propagande comuniste naționaliste, apoi a uneia anti-monarhiste după 1990. Și nici școala nu ne-a ajutat mai deloc în sensul cunoașterii adevărului și contextului istoric din 1918. De aici și sufocarea de indignare a parlamentarilor „patrioți” când opinează un maghiar. De aici și strigătele de luptă națională ale românilor-verzi de prin toate ungherele societății. Pentru a intra în detaliile, în substraturile politice și sociale de la vremea Marii Uniri trebuie să îți dorești asta, să cauți sursele alternative, cărțile, lucrările academice ale istoricilor. Să realizezi cu ce gânduri s-au dus românii la Alba Iulia, ce ziceau conaționalii maghiari și cum au reacționat. Și, de fapt, să știi ce s-a decis la Alba Iulia și ce a urmat în anii imediat următori.

Nu se întâmplă asta, nu avem astfel de curiozități. E mai simplu să rămâi la clișeul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, să-ți pui o cocardă tricoloră și să împărtășești lumii largi mândria de a fi român. Nu spun că dacă am ști mai bine, mai multe despre cum s-a făurit momentul Alba Iulia nu ar mai trebui să ne simțim mândri că suntem români și să sărbătorim neaoș românește. Cred însă că poate am fi mai toleranți, mai pregătiți să înfruntăm provocările vremurilor de azi, poate am înțelege mai bine ce înseamnă să fii român și poate am fi mai puternici ca națiune. Și poate ne-am plânge mai puțin de milă. La mulți ani, România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ...Stima ,respect si consideratie d-le Razvan Mitroi ..
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult