Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Nedumeririle unui asigurat neplătitor. De ce nu se renunță la măsura populistă prin care pensionarii din România nu plătesc contribuţie la asigurările de sănătate?

pacient in varsta

Foto Guliver/Getty Images

„Multă sănătate şi fericire!”, „Multă sănătate şi noroc!”, „Sănătate şi putere de muncă!”, „La mulţi ani cu sănătate!” – sunt cele mai frecvente urări, devenite atât de banale, încât de cele mai multe ori le scriem sau le rostim fără a ne mai gândi la înţelesul lor. Ciocnim paharul dorindu-ne reciproc sănătate, cuvânt pe care-l repetăm şi celui care strănută. Pe de altă parte, avem impresia că sănătatea este o stare cât se poate de firească, stabilă şi de lungă durată. 

Deunăzi, plimbându-mă în pas vioi într-o zi senină (deocamdată iarna asta a fost foarte primăvăratică) am reflectat asupra stării mele de sănătate şi am realizat că odată cu trecerea anilor expresia a se bucura de sănătate (a avea parte de sănătate, a fi sănătos) se suprapune cu sensul propriu al componentelor sale adică omul se bucură de faptul că e sănătos. 

Pe măsură ce înaintăm în vârstă învăţăm să apreciem tot mai mult faptul că suntem sănătoşi, chiar dacă începem să-l înţelegem tot mai bine pe cel care spunea că „Dacă mă trezesc dimineaţa şi nu mă doare nimic înseamnă că am murit”. Devenim tot mai preocupaţi de afecţiunile proprii, de bolile altora, de serviciile medicale – analize, consultaţii, tratamente, spital (Doamne fereşte!) – precum şi de asigurările de sănătate pe baza cărora ne bucurăm (!) de aceste servicii.

În ultima vreme, în România, serviciile medicale, sistemul public de sănătate şi legislaţia în domeniu au intrat atât în atenția presei, cât şi al executivului. Presa – aşa cum se şi cuvine – scoate în relief neajunsurile şi cazurile revoltătoare din sistemul de sănătate: corupţia, incompetenţa, indiferenţa şi neglijenţa unor cadre medicale. În acelaşi timp, neîncrederea cetăţenilor în spitalele de stat, în Casa de Asigurări de Sănătate şi în Ministerul Sănătăţii atinge procente îngrijorătoare. Executivul caută soluţii (care uneori par a fi “cu dedicaţie”), precum recenta Ordonanţă de Urgenţă 27/2019 care deschide accesul spitalelor private la finanţarea publică.

Părerea mea este că marea majoritate a cadrelor medicale sunt competente, îşi fac datoria cu dedicaţie şi adesea fac minuni, iar procentajul incidentelor cauzate de incompetenţă, neglijenţă şi indiferenţă e similar (sau mai mic) cu cele din orice alt domeniu de activitate. Consider că principala cauză a tuturor neajunsurilor din sistemul public de sănătate este subfinanţarea cronică. Banii sunt puţini şi oricum i-ai împărţi nu vor ajunge pentru toate specialităţile, pentru toate instituţiile şi situaţiile.

Din fericire, de câteva decenii încoace nu am fost nevoită să apelez la servicii majore de sănătate publică. Practic nu am mai fost internată în spital din anii ’80-’90 când am petrecut în mai multe rânduri câte 21 de zile, la Spitalul de Recuperare Cardiovasculară din Covasna – un fel de sanatoriu unde mi-am tratat problemele de circulaţie cu mofete, băi cu apă minerală, gimnastică şi plimbări. Asta era în anii dinainte şi imediat după schimbarea de regim şi acest adevărat concediu la munte era gratuit, ca de altfel toate serviciile medicale din acea perioadă.

Apoi, treptat, a devenit tot mai evident faptul că îngrijirea sănătăţii nu mai e gratuită, ci costă. Costă din ce în ce mai mulţi bani. Desigur şi înainte de 1989 scoteai ceva bani din buzunarul tău pentru a-i transfera în buzunarul medicului, asistentei medicale, infirmierei, etc, dar tu hotărai când şi cât dădeai, dacă te revanşai cu bani sau cadouri (flori, ţigări, băuturi fine şi produse cosmetice care puteau fi procurate doar pe sub mână). Trebuie să mărturisesc că în cele câteva ocazii când am fost pusă în postura de a mă achita de aceste obligaţii, atât medicii, cât şi personalul mediu au refuzat categoric să primească „atenţiile”, lăsându-mă …„veşnic recunoscătoare”. În acea perioadă – cu toate neajunsurile totalitarismului – aveam, totuşi, siguranţa posibilităţii de a beneficia de serviciile de sănătate ( la nivelul lor destul de precar, de atunci), indiferent de starea noastră materială.

Acum lucrurile stau cu totul diferit. Serviciile medicale costă şi a fi bolnav este un lux pe care nu şi-l permite oricine. Un exemplu frapant îl reprezintă numărul mare de persoane care au probleme (vizibile) cu dantura. Stomatologia a fost prima specialitate integral privatizată (asigurările sociale acoperă în totalitate doar tratamentele pentru tinerii până la 18 ani, respectiv până la 26 de ani dacă sunt studenţi. Se compensează parţial un pachet minimal de servicii pentru adulţi. În plus, puţini stomatologi lucrează cu Casa de Asigurări de Sănătate, tarifele fiind foarte mici şi fondurile foarte limitate). 

Casa de asigurări compensează şi analizele medicale, dar banii sunt atât de puţini încât ajung doar pentru primele zile ale lunii. Dacă nu apuci să te înscrii din timp, ca să prinzi primele zile, eşti bun de plată pentru analize medicale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru investigaţiile mai complexe, precum şi pentru consultaţiile de specialitate pe care – dacă nu poţi aştepta data la care eşti programat (câteodată peste o lună sau mai multe) – eşti nevoit să le faci în unităţile private, cu tarife piperate.

Cu toate restricţiile, asiguraţii beneficiază de spitalizare şi toate serviciile medicale, la nivelul pe care şi-l poate permite o ţară în care sistemul medical suferă de subfinanţare cronică.

România cheltuieşte de zece ori mai puţin pentru sănătate pe cap de locuitor decât ţările dezvoltate din UE, şi circa jumătate din suma alocată de ţările foste socialiste. 

În plus, fondurile existente sunt sifonate prin diferite forme ilegale şi profund imorale.

Banii adunaţi prin sistemul public de asigurări de sănătate reprezintă cea mai mare pondere din finanţarea serviciilor publice de sănătate din România, la care se adaugă alocările de la bugetul de stat şi fondurile europene pentru diferitele proiecte şi programe naţionale prioritare. 

Dacă, potrivit reglementărilor iniţiale, asigurarea de sănătate era plătită în tandem de către angajatori şi angajaţi, practicanţii profesiunilor liberale, precum şi de către pensionarii cu o pensie care depăşea un anumit prag,  de o vreme încoace ea este suportată doar de angajat, iar pensionarii – indiferent de cuantumul pensiei – beneficiază de asigurare de sănătate, fără a mai achita vreo contribuţie. Printre aceştia mă număr atât eu, cu o pensie modică, cât şi pensionari cu pensii mai mari sau mult mai mari decât mine.

România are peste 5 milioane de pensionari, cinci milioane de persoane care nu dau niciun leu contribuţie la asigurările de sănătate. Această măsură populistă luată de guvernarea social-democrată urmărea, probabil, securizarea milioanelor de voturi din partea pensionarilor, fără a lua în calcul impactul negativ asupra finanţării serviciilor de sănătate publice de care au nevoie, mai ales, persoanele vârstnice.

Judecata de mai sus este la mintea cocoşului şi totuşi reintroducerea contribuţiei de sănătate pentru pensionari nu le-a dat prin cap nici actualilor guvernanţi (liberali). Nu vor, probabil, să achite costurile electorale ale unei astfel de măsuri, lăsându-i pe pensionarii asiguraţi să se descurce după...posibilităţi. Cei mai cu dare de mână se adresează sistemului de sănătate privat, suportând preţurile piperate, iar restul (grosul) pensionarilor, înarmaţi cu răbdare şi încrezători în steaua lor norocoasă, stau la rând în sălile de aşteptare ale instituţiilor medicale publice.

Articol preluat din baabel.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnilor pensionari si nepensionari...sa stam stramb si sa judecam drept..Cineva acum cateva ore a spus ca totusi pensoinarii care aun contribuit o viata (30-35 ani)la sanatate cu o contributie stabilita de legea care se aplica la momentul contributiei fiecaruia, ar trebui lde la data pensionarii sa nu mai contribuie macar pana la disparitie efectiva (deces)-perioada e foarte maleabila pentru fiecare ca nu se stie exact cand pleaca..si mai mult atunci cand erau angajati si plateau contributia de sanatate(si alte contributii) fiind mai tineri hai sa facem o medie la 100 de persoane angajate (erau in puterea varstei) cate beneficiau de ajutor spitalicesc..asta e viata pensionarului...A ca sunt unii care au pensii din alea...nesim...si vor sa plateasca contributie sanatate, nu e nici o problema..dar cei cu pensii (aprox.. 70-75 % din numarul totalde pensionari) sub 1000 lei/luna cum se mai descurca cu sustinerea existentei zilnice >... fara a se mai pune la cheltuieli lunare si medicamentele pentru o nenorocita de boala din aia incurabila>..Hai mai zice-ti ceva acei pensionari sau persoane care va-ti aruncat cu pareri pro..pentru contributia de sanatate la pensiile din Romania..
    • Like 0
  • E falsa afirmatia ca asigurarea de sanatate "de o vreme încoace ea este suportată doar de angajat", pentru ca, de la aceeasi vreme incoace, angajatorul a marit salariul brut al angajatilor si cu contributia sa la sanatate, deci plateste si domnul angajator. Faptul ca pensionarii nu platesc azi asigurari de sanatate este o masura realista, nu populista, majoritatea pensionarilor avand pensii foarte mici. Nu trebuie mers pe extremism, gen "toti care beneficiaza de asigurari de sanatate trebuie sa plateasca", cu referire clara la pensionari. Copii trebuie sa plateasca? Nuuuu! Dar aia care au parinti bogati ar cam trebui... Ar trebui? Femeia care "sta acasa" si-si creste cei doi copii si nu lucreaza, ar trebui sa plateasca? Banii pe care-i primeste pensionarul provin din contributia lui la pensie, contributie retinuta dintr-un salariu la care s-au retinut si asigurari de sanatate, mai retinem odata asigurari de sanatate la ei? Din contributia retinuta salariatului pentru pensie si din contributia platita si de angajator pentru acelasi salariat, matematic reiese o pensie cam la nivelul salariului brut-chiar si acum, cand contributiile astea s-au contopit si au ajuns la 25% din salariul brut-, nicidecum amarata de pensie data pensionarului, care e cam o treime din contributia retinuta de stat(cui nu crede ii pot demonstra matematic afirmatia asta), nu cumva situatia zisa compenseaza aparenta necesitate a retinerii de asigurari de sanatate de la pensionari? Adevarul e cel mult la mijloc, lipsa banilor in sanatate, daca e o lipsa, ca si mersul prost al invatamantului, al economiei in general, pe toate le datoram incompetentei si jafului practicat de politicienii care nu conduc tara, dar ocupa functii din care ar trebui condusa eficient tara.
    • Like 1
  • as vrea sa o intreb pe doamna cea desteapta, pe care o deranjeaza pensionarii, de cati ani cotizeaza la sanatate. Eu am cotizat 36 de ani....
    • Like 0
  • Toata lumea trebuie sa plateasca la sanatate.Sunt pensionara si nu sunt multumita cu pensia mea ptr 32 de ani lucrati dar asta este insa nu mi se pare normal sa ai parte de mers la spital si tu sa nu platesti nimic.Stau la tara si am in jur nenumarati oameni care nu au lucrat niciodata dar la orce stranut fug la doctor.Nu e normal.
    • Like 2
  • Dorin check icon
    Orice se plătește în lumea asta.Am ajuns aici din cauza unor pomeni date unora pentru voturi.Ca să beneficiezi de ceva trebuie să plătești,e logic.
    • Like 2
  • De ce atâta vorbă?Mutam banii dintr-un buzunar al bugetului de asigurări sociale în buzunarul asigurărilor de sănătate .Doi ani fără creștere de pensii rezolvă problema banilor,dar înfometează pensionării nespeciali.
    • Like 1
  • Asigurarea de sanatate, prin insasi denumirea ei, este o asigurare prin care oricine se asigura impotriva evenutalelor probleme de sanatate. Aceasta se plateste de fiecare om, indiferent daca are sau nu probleme de sanatate, din varii motive, dar cel mai important este acela ca este obligatorie prin legislatie. Probleme de sanatate pot avea atat indivizii din randul populatiei active (adica angajatii), cat si din randul populatiei pasive (pensionarii, asistatii social etc.). Cu alte cuvinte, toti trebuie sa plateasca aceasta asigurare de sanatate, care este, deasemenea, o asigurare pentru viitor (evenutalele probleme de sanatate pe care s-ar putea sa le ai), nu pentru trecut! Asta nu inteleg unii! Ca si comparatie, este un fel de asigurare CASCO ptr masini: se plateste pentru EVENTUALELE probleme tehnice pe care S-AR PUTEA ca masina sa le aiba.
    Ca sa raspund si celor care cred ca daca sunt sanatosi, ar trebui sa nu plateasca aceasta asigurare de sanatate: asigurarea se plateste indiferent daca ai sau nu probleme de sanatate. Daca le ai, atunci sistemul medical are grija de tine (teoretic!). Daca nu le ai, atunci banii dati se redistribuie prin acelasi sistem, catre cei cu astfel de probleme. Este un fel de ajutor reciproc interuman la nivel national. Cei care nu cred ca ar trebui sa plateasca asigurarea de sanatate, ar trebui sa se gandeasca ca banii lor ar putea ajunge la o ruda, un prieten, un cunoscut care are intr-adevar nevoie de asistenta medicala.
    Asadar, toti trebuie sa plateasca aceasta asigurare de sanatate, inclusiv pensionarii, aceasta nefiind conditionata de postura angajat / pensionar!
    • Like 3
  • Desigur că trebuie văzut cum e cu plata acestei asigurări de către pensionarii din celelalte țări UE. Fiindcă e clar că dacă aceia plătesc, trebuie să plătim și noi românii, fără nicio discuție.
    • Like 0
  • da, in strainatate si pensionarii platesc, dar platesc o suma mica si se duc fix la casele de asigurari nu centralizati de stat si impartit pe la parlamentarii incompetenti, functionarii inutili etc.
    • Like 3
  • Asa cum a fost initial. adica contributie la sanatate din pensie sa fie calculata de la un anumit plafon in sus, era bine . Sunt pensii mici si foarte mici , si daca din astea se mai opreste si contributie , oamenii aceeia cu ce mai traiesc ? Contribui la sanatae ( ca si la pensie) 35 sau mai mult de ani. ca de fapt, de acei bani sa beneficieze doar o mana de oameni (protejati politic) . Ca si pensiile speciale care sunt platite de la fond de stat , acolo unde nu contribuie salariatii din MI, MApN,SRI, Magistratura ... (pentru ca au casele lor de pensii ), si la sanatate este cam acelasi lucru - tot cei mai se sus , beneficiaza de gratuitati , platite din fondul "la gramada" (ceilalti brnrficiind doar de ce mai ramane - daca mai ramane ceva)
    • Like 0
    • @ Carcaleteanu Sorin
      Mai verificati...militarii "de rand", platesc, si chiar mai mult, fiindca este venitul mai mare. Cei "mari si GREI", NU platesc...
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult