Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Nesimțitul din vârful muntelui. „- Da` câţi sunteți?”, m-a întrebat cabanierul. Am răspuns că sunt singur. „- Nu gătim pentru o persoană”

Ceață pe munte

Foto: Profimedia Images

Găsind din întâmplare o revistă românească de turism, am fost încântat să-i răsfoiesc paginile, chiar dacă eu nu sunt genul de turist „domestic”, categorie căreia revista i se adresează. Am găsit totuşi în paginile ei un articol despre afacerile din domeniu, care mi-a plăcut în mod deosebit şi care mi-a amintit de o întâmplare destul de recentă. Desigur, în cadrul acestui articol voi aborda lucrurile mai puţin din perspectiva turistului şi mai mult din perspectiva unui simplu comentator. Şi o să încerc să înţeleg cum trăiesc unii în țara asta, muncind şi puţin, şi prost, şi deloc!

Într-un mijloc de toamnă am urcat solitar într-unul din munții noștri, pe o vreme nu tocmai favorabilă. Una peste alta, am ajuns obosit și înfometat la una din cabanele muntelui. Deşi aveam tot ce îmi trebuia, o ciorbă caldă ar fi mers numai bine. Cabana pustie, sala de mese la fel. Cabanierul privea cu ochi bovini, de parcă în toată viaţa lui nu ar fi văzut om purtând rucsac pe spate. Am întrebat ce ciorbă are. „Fasole cu ciolan” - mi-a zis. Era perfectă, însă înainte să comand, am fost întrebat: „Da` câţi sunteți?” Am răspuns că sunt singur. „Nu gătim pentru o persoană.” 

Am înghiţit în sec și mi-am reorientat gândurile către mâncarea din sac. M-am aşezat şi abia dacă am apucat să scot câte ceva, când același cabanier vine şi îmi spune că înăuntru este interzisă consumarea alimentelor care nu sunt comercializate de cabană, cum de altfel scrie şi pe peretele cutare. Aşa că am mai îmbrăcat un polar, am ieşit şi am mâncat pe iarbă, admirând grandoarea muntelui şi a cerului de toamnă. Probabil că am fost mai câștigat decât înăuntru, privind mutra cabanierului, chiar dacă vântul a bătut cumplit și temperatura a scăzut spre zero. Fiind un veteran al muntelui, aveam tot ceea ce îmi trebuia, inclusiv experienţa necesară pentru a putea ignora până și existența cabanei. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă eu sau altcineva ar fi fost în nevoie, greu încercat de munte şi de vreme? Ar fi putut căpăta măcar un ceai, ca să nu mai zic de mâncare sau primul ajutor?! Ar fi fost lăsat să-şi bea apa din sac, fără să cumpere ceai? Trăiesc cu speranţa că ceai, totuși, se poate fierbe la respectiva cabană, chiar şi pentru o singură persoană. Sau dacă pe o vreme câinoasă, cum sunt destule pe munte, un turist care n-ar mai fi putut coborî ar fi fost lăsat să doarmă într-un ungher, în propriul sac de dormit. N-am curajul să mă gândesc până la un pat. Sau poate ar fi fost nevoit să înghețe bine pe afară... 

Însă cabanierul nostru avea afacerea lui (probabil cabana era concesionată), din care trebuia cu orice preţ să stoarcă bani. Cât mai mulţi bani şi cu orice preţ. Probabil că unii oameni de afaceri vor spune că nimic nu este în neregulă aici. Ei bine, principial nu e nicio neregulă, doar că orice băț are doua capete. În schimbul banilor trebuie să dai ceva, cum ar fi o ciorbă. Matematic, douăzeci de lei de la un turist sunt mai mulți decât zero lei de la douăzeci de turiști. Chiar dacă vânzarea unei farfurii de mâncare nu se justifica din punct de vedere economic, sigur se justifica, împreună cu amabilitatea cabanierului, pentru bunul renume al afacerii sale. De omenie nu mai discutăm, nici măcar contra cost. 

Apoi mai este în neregulă și locaţia sau dacă vreţi îmbinarea asta ciudată între o cabană de munte şi un astfel de „om” de afaceri. Pentru că toate astea se petreceau pe un Munte. Un loc aproape sacru pentru câțiva dintre noi, unde în mod obişnuit nu ajung decât cei care ştiu să aprecieze valorile cele mai înalte ale omului, printre care, desigur, natura şi însuşi omul. Sau poate că astea nu mai sunt valori.

De atunci nu am mai pus piciorul în cabana respectivă şi nici nu cred că o mai fac vreodată. O las pentru turiștii de duminică şi de vreme frumoasă, pentru cei care merg cu gașca, în adidași și caută un local, şi nu minunile naturii. În ceea ce priveşte cabanierul, rămâne un exemplu tipic de afacerist mărunt, care a prins un loc liniştit şi probabil un salariu satisfăcător, în cazul în care era doar un angajat. În rest nici că îl interesa altceva. Ca pe mulţi dintre noi, care nu au alt interes decât să stea liniștiți, fără prea multă bătaie de cap, chiar dacă banii sunt puţini. Ştim deja că în ţara asta sunt foarte mulţi oameni care poartă muncii o mare iubire, desigur platonică… Cabanierul, însă, cel puţin în ochii mei, pare o înjurătură adusă la adresa muntelui, spre deosebire de cel desecris în revista citită. Dincolo de știința lui într-ale afacerii şi de hărnicia lui fără margini, ulterior a dovedit că nu-și poate depăși condiția de nătărău, când cineva i-a propus o colaborare. Cu precădere pentru sezoanele moarte, primăvara și toamna, i s-a propus o fluență de patru-cinci turişti străini pe săptămână, aduși de ghizi montani, cu cazare și masă, însă el a refuzat colaborarea cu atâta dăruire, încât am ajuns la concluzia că nu aș fi putut mânca ciorba de fasole în extrasezon nici chiar dacă m-aş fi prezentat la distinsul cabanier cu toate rudele, vecinii, cunoștințele şi prietenii mei la un loc. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Citind unele dintre comentarii, îmi amintesc de ce am plecat definitiv din România: bădărani la tot pasul, de la cabanierul acela până la unii care comentează aici.

    De aceea îmi plac Munții Stâncoși din SUA. Oameni amabili și o atmosferă mult mai plăcută pentru a te bucura de natură.
    • Like 0
  • Pai daca tot ai fost flamand, ziceai ca sunteti DOI. Mancai si plateai doua ciorbe, mai ales ca era fasole cu ciolan. Totusi cred ca e o ,,inventie" de-a ta, sa scrii un articolas, ceva.
    • Like 0
  • Iuliana check icon
    Dupa stupefactia avuta la citirea acestui articol, ma incearca o stupefactie si mai mare, citind comentariile. Pe ici pe colo, se mai zareste si samanta de bun simt si ratiune, dar in rest, Dumnezeu cu mila. Unde va e mintea oameni buni, sa luati apararea acelui cabanier, "orientat" in ale afacerii ? De la analize gramaticale savante, la cometarii mai mult decat discutabile, mai, mai ca iti piere furia pe cabanier si se comuta spre comentatorii zelosi. Indiferent daca ca era patron sau angajat, atitudinea de a scoate omul afara sa manance, pe motiv ca nu e mancarea din restaurant, dupa ce in prealabil a fost refuzat sa fie servit, nu doar ca incalca orice regula de management a unei afaceri, ci sfideaza in mod flagrant omenia, bunul simt. Muntele e o binecuvantare pentru toti, indiferent daca sunt excursionisti profesionisti sau nu, dar atunci cand e populat cu astfel de specimene "administrative" care se potrivesc locului asemeni palariei la vaca, isi pierde binecuvantarea. Am speranta ca majoritatea comentariilor derapante apartin unor mici antrepenori care nu au inteles ca orice afacere, indiferent de calibru, nu are nici o sansa de reusita daca lipseste omenia si bunul simt. Da, e pacat ca nu a facut omul publica locatia, sa o ocoleasca oamenii in cunostinta de cauza, indiferent in cate "gradatii" de experienta montana se scalda.
    • Like 1
  • Proof check icon
    Ceri prea mult de la unii care vad doar profitul.
    Românii nu stiu sa daca comerț.
    Nu am stiut niciodată.
    Aproape toti vor profit cat mai mult,.
    • Like 0
  • IraM check icon
    Chiar ??? Te duci pe munte sa mananci ciorba? Hmmm... si daca un business privat nu sare doar pt tine, esti terminat emotional? Mai sa fie ... Il faci praf public , il aduci injurii respectivului ( il faci bou ???) . Atitudine de "mi se cuvine", mi se pare mie. Daca era un salvamontist care ar fi refuzat sa iti salveze catelul, poate mai ziceam, dar pt o ciorba? Ce, mureai de foame ??? Mai sa fie, dar sensibili si razbunatori mai suntem ...
    • Like 2
    • @ IraM
      Ana Gia Ana Gia check icon
      La restaurant mergi sa mananci, chiar si singur daca vrei…asa ceva!
      • Like 3
    • @ IraM
      Sa le luam pe rand:
      - ciorba, de obicei aia de fasole, se gaseste in mod traditional in cabanele noastre de munte. Cina nu sta la Mall, stie...
      - n-am fost terminat emotional si nici altfel. Puteam inclusiv sa mai petrec o zi pe munte fara sa sufar nici emotional si nici fizic
      - nu, nu l-am „facut public” si nici nu l-am injurat, pentru cine face deosebirea intre acest tip de text si injurii. Privirea lui era bovina... adica blanda si usor straina de realitate
      - nu, nu am crezut ca mi se cuvine, motiv pentru care nu am facut niciun scandal, ci am mancat afara le cele 3 grade Celsius. Mai degraba ma oftic pt afacerea lui. A ratat 30 de lei si mai apoi o afacere care se putea dezvolta
      - daca era salvamontist nu ma salva nici pe mine si nici pe dumneavoastra. Probabil s-ar fi uitat cu ochi bovini si ar fi zis ca pentru o persoana nu pleaca sa caute prin munte
      - nu, nu muream de foame, cum rezulta si din text
      - nu sunt nici sensibil, insa acest gen de atitudine trebuie sanctionat, macar asa, la modul impersonal
      - in fine, lumea muntelui e usor alta decat aia din Mall si chair decat cea de pe partia de ski. De aia nu se prea pupa cu progresismul naiv, promovat cu orice pret,
      • Like 1
    • @ IraM
      Depinde din perspectiva cui e scris articolul. Pretențiile cresc exponențial de la clasa "alpinist" până la clasa "pantofar". Primul se mulțumește cu apă de izvor și un baton energizant scos din propriul rucsac, în timp ce ultimul se așteaptă să-i cânte un taraf, să alunece ciorba mai bine pe gâtiță.
      • Like 0
  • În afirmația "muncind şi puţin, şi prost, şi deloc" e o fractură logică. “Și”, fiind operator conjunctiv, nu are cum să fie utilizat simultan între "puțin" și "deloc", categoriile excluzându-se reciproc. La fel cum "prost" nu poate coexista simultan cu "deloc", deoarece "deloc" nu poate fi evaluat calitativ, neexistând obiectul evaluării.
    “[...] am urcat solitar într-unul din munții noștri”. Una dintre regulile de bază ale montaniarzilor spune că nu trebuie să mergi niciodată singur pe un traseu de munte. Oricând se poate întâmpla ceva neprevăzut, o luxație, atacul unui animal sălbatic etc.
    Sigur, ne bucurăm de munte dar nu trebuie să uităm unde ne aflăm. Tocmai de aceea un montaniard oricât de experimentat ar fi, trebuie să se intereseze înainte de a porni la drum, despre starea traseului, cum e vremea și nu în ultimul rând, ce hram mai poartă punctele de popas și/sau pentru destinația finală. Ori de câte ori planific să merg pe trasee care presupun cazare pe munte, nu ezit să contactez salvamontul local pentru informații detaliate și actualizate.
    Un comentator scrie pe carpati.org, în 21.02.2017, după ce a ajuns la cabana Babele: “Noapte, ora 20, vizibilateate 3 m, - 8 grade, ninsoare, vant, cazare refuzata! Motivatie: nu avem apa [...]”.
    Și tot pe carpati.org, iată ce scrie un alt comentator referitor la oamenii de afaceri VS munte: “Copilandru fiind, poteci de munte curatam! Si ma duceam ades pe la cabane sa cer un ban pentru saci menajeri, vopsea pentru marcaje, papica la copii. La unii cabanieri merge, la nea Klingeris niciodata, desi el scoate cei mai multi bani din acel munte! Nu voi sta niciodata acolo sa fac profit unui om care nu iubeste muntele!”.
    În concluzie, muntele e minunat iar oamenii de afaceri își văd de afacerile lor. Iubitorii traseelor de munte știu că e mai bine să nu aibă de-a face cu ei.
    • Like 1
    • @ Andrei Tarlea
      Multumesc pentru comentariu!
      Credeti ca mi-a scapat din nestiinta fractura logica? Textul e usor pamfletard...
      Dupa 40 de ani pe munte, ca drumet si alpinist, ii stiu destul de bine regulile. Totusi, pentru cine vrea sa inteleaga muntele si sa se cunoasca pe sine drumurile solitare nu se pot compara cu nimic. Asumnad riscul, evident. N-am tinut sa am de-a a face cu asa-zis-ul om de afaceri. Dar o ciorba de fasole ar fi mers...
      • Like 1
  • Gabriel check icon
    Eu as propune sa privim cat putem de generic intamplarea. Fara sa am ceva cu medicii, ii folosesc drept exemplu: mie im iseamana foarte tare situatia asta cu unii pacienti lasati sa moara prin curtea spitalului sau ne bagati in seama pe motive similare. Nu, nu e un cazi izolat si eu as spune ca se vede la nivelul tarii in diverse domenii. cred ca oamenii ajung in situatia asta pentru ca noi ca tara, noi ca sistem, noi ca societate nu facem nimic sa nu se ajunga aici. sa ii facem de ras pe net nu cred ca schimba cu ceva situatia. motivele sunt mult mai profunde. prosibil ca in spatele faptelor sa fie lucruri de neinteles pentru omul de rand. de exemplu, supra reglementarea. zece mii de reguli impuse de legislatie si de regulamente ale diverselor comitete si comitii fac imposibila scoaterea mancarii si manipularea ei cu respectarea sigurantei alimentare. la fel se intampla si in spitale. omul de rand nu stie asta iar angajatul ala ajunge sa se comporte cu o maxima nepasare, sora cu ochii de bovina. poate chiar intelege, poate chiar gandeste, insa nu ii mai pasa ca nu are puterea de a influenta ceva. nu reuseste sa gandeasca in ce fel ar putea sa se asocieze, in ce fel ar putea sa influenteze deciziile. orice organizatie ar creea (chiar si ong) ajunge mai devreme sau mai tarziu sa fie politizata si deci inutila in incercarea de a influenta pe bune. mai mult, a fi activ civic presupune sa o duci bine, sa ai timp de asta, sa nu ai alte griji sau acestea sa fie putine si marunte, de genul duc grija gazonului din curte. eu as face sincer eforturi sa inchei astfel de articole cu o minima propunere despre cum vad eu rezolvarea.... cum schimbam situatia?
    • Like 0
  • Danny check icon
    Dl Eugen, daca e pe bune articolul ar trebui pus si numele cabanei pentru a fi facut de rusine. O asemenea persoana nu are ce cauta la administrarea unei cabene de munte....
    Nu de mult am trait si eu pe pielea mea la Babele, inainte sa se fi inchis....cel putin asa am inteles ca anul acesta a fost inchisa..... nu am mai ajuns acolo de 2 ani de cand "ginerica" ce a preluat afacerea si-a batut joc si de cabana dar si de turisti.... Pacat ca genertiile noi de cabanieri nu au nimic de aface cu muntele si cu regulie scrise dar mai ales cele nescrise ....dar de bun simt
    • Like 4
    • @ Danny
      Rucs Rucs check icon
      Nu, chiar e de apreciat ca nu a dat numele. Public shaming, cum zice americanul, chiar e o idee extrem de proastă si ni se poate întoarce. Există o posibilitate (nu stiu cat de mica sau mare) ca omul sa fie doar un angajat, iar patronul sa nu fie vinovat de atitudinea lui. Distrugi o afacere, poate isi pierde locul de munca si o camerista nevinovata cj 3 copii acasa. Etc etc. Plus ca majoritatea dintre noi cand facem ceva jenant sau reprobabil nu suntem atintiti cu degetul public, in fata a mii de oameni. Mai pot imagina alte zeci de scenarii cu consecinte foarte urâte, pt care nu avem de ce sa facem de râs un om pe net. Presa scria si de cineva care s-a sinucis, la noi in Ro, după o astfel de campanie pe net împotriva sa. Omul omorâse un cățel si fusese numit bruta, criminal etc.
      • Like 2
    • @ Rucs
      Ana Gia Ana Gia check icon
      Pai de aia s-a si ajuns asa aici in Romania, pt ca nimeni nu zice nimic si nu se plange nicaieri. Firmele nu isi fac treaba dar nimeni nu se plange pt ca…Sa stea acasa daca nu stie sa faca aceasta meserie, sa vina altcineva in locul lor pt ca nu mi se pare ok asa ceva.
      • Like 2
    • @ Danny
      E pe bune!
      • Like 0
    • @ Rucs
      Am avut in vedere atat aceste aspecte, cat si cele legale.
      Multumesc!
      • Like 0
    • @ Ana Gia
      Rucs Rucs check icon
      Una e sa te plângi la autorități (protectia consumatorului sau altele), alta e sa acuzi pe cineva pe net, la o audiență de mii de oameni. Nu sesizati asa, o diferență? Daca eu sau dvs nu ne facem treaba bine la serviciu, dintr-o eroare umana sau dintr-o neglijenta de moment (ca ne-am simtit rău intr-o zi sau alt motiv) cred ca ne-ar conveni măsurile legale, prevăzute de codul muncii si de regulamentul institutiei respective. Sunt sancțiuni precum cercetarea disciplinara, oprirea din salariu, pana la concediere, amenda etc. Dar in niciun caz nu e ca sancțiune sa te faca cineva albie de porci pe internet, unde nici nu poti sa te aperi sau măcar sa aduci varianta ta! Acuza se rostogolește înainte. Calomnia e dureroasă si adeseori, ca efecte, mult disproporționata față de vină.
      • Like 2
    • @ Ana Gia
      În cazul ăsta, al cabanierului nesimțit, ca și în orice alt caz (chiar și pentru cazurile care merită felicitări) se pot pune review-uri pe Google Local Guide. Aceste review-uri sunt citite de cei interesați să-și planifice o vacanță în locuri despre care nu știu nimic. Unii scriu de bine, alții fac observații. Fiecare trage concluzia pentru sine și se hotărăște dacă se mai oprește sau nu în locul respectiv.
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult