Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Niște madame care lâncezeau în fața ecranelor s-au trezit să țipe patriotic: „Dar pe copiii noștri cine îi ajută?!”

Copil pe geamantan

Foto: Profimedia Images

„Pe copiii noștri cine îi ajută?!“

O comunitate de femeiuști amorțite în fața ecranelor s-a deșteptat brusc la realitatea crudă din România, inspirată de criza de refugiați din Ucraina. După ce și-au scos capetele prețioase din zacuscă, telenovele și alte îndeletniciri lumești, aceste doamne au fost pălite dintr-o dată de revelația justiției sociale și au descoperit cu indignare că în România sunt mii de copii care trăiesc într-o sărăcie lucie, dom’le! Ce ajutăm noi odraslele altora, când nouă ne mor copiii de foame în țară, când noi avem săracii și oprimații noștri?! De ce nu salvați copiii noștri?!

Toate aceste damete de un prost gust macabru trec cu vederea un aspect esențial: organizații precum Salvații Copiii activează de 32 de ani în România, timp în care au oferit constant ajutor comunităților vulnerabile din țara noastră, sprijinind peste două milioane de copii victime ale neglijenței, violenței, traficului sau exploatării. În timp ce dânsele valsau între bigudiuri și rețete de post, organizațiile nonguvernamentale nu făceau doar treaba statului, ci și a noastră, a tuturor. Am avut 32 de ani în care să ne implicăm și să ne diversificăm agenda de ignoranți cu premeditare, refuzând să îmbătrânim hidos și să împroșcăm cu hate la fiecare colț de stradă, bombănind copiii din parcuri, tinerii din autobuz, presa și România „de rahat“, într-un malaxor care a pus pe picior de egalitate tupeul și rafinamentul, idioțenia și inteligența, impostura și performanța, amatorismul și excelența.

 A trebuit să vină un război ca toate aceste cugete somnambule să se trezească la viața reală, să descopere brusc sărăcia în care zac semenii lor și să înceapă fără discernământ sau bun-simț jelania pe rețelele sociale, într-un bocet național menit să conducă România pe ultimul ei drum: cel al cinismului și al ipocriziei.

Cel mai simplu răspuns la întrebarea „cine îi ajută pe copiii noștri?“ este VOI, stimate doamne. Societatea cu prunci români fericiți la care visați nu se clădește prin absenteism, indignare virtuală și răspândire de năduf, se clădește prin implicarea responsabilă a fiecăruia dintre noi. Știu, e greu, e cu muncă, răbdare și frustrări; e cu dedicație și constanță, cu vânătoare de fonduri și scris de proiecte, cu ieșit pe geam și intrat pe ușă, dar pentru toate există un început. Acum e momentul vostru! În timp ce noi, proștii ăștia manipulați de presa occidentală, care credem în războiul „regizat de americani“, sărim în ajutorul „figuranților din Ucraina“ care ne trec granițele, voi treceți la treabă și fiți românce sadea până la capăt: ocrotiți-i pe români! Aduceți-vă expertiza în locurile în care este nevoie, oferiți-vă ajutorul, deveniți voluntare, susțineți orice altă cauză în afară de propria răutate și indiferență! Puteți începe cu o simplă donare de sânge, după care vă puteți încumeta la fapte mai elaborate, care presupun evadarea din culcușul casnic și din brațele televizorului, amantul desăvârșit. Ajutați înainte să huliți! Vindecați înainte să răniți! Alinați înainte să loviți! Găsiți soluții înainte să răspândiți probleme!

Lumea aia, așa cum o știam noi în 2019, nu se mai întoarce niciodată, indiferent dacă va câștiga Putin, Zelenski, Darth Vader sau Borg. Dar felul în care ne poziționăm în fața acestui dezastru care ne înghite pe toți depinde numai de noi: vom rămâne oameni liberi atâta timp cât vom reuși să exploatăm toate resursele noastre de umanitate și de răbdare, ascunse în cele mai adânci cotloane, dincolo de abisurile întunecate ale instinctului de conservare.

Chiar dacă invazia se termină mâine, efectele ei sunt pe termen foarte lung. Vom fi nevoiți să mergem mutilați înainte, în umbra angoasei teribile a războiului care poate izbucni oricând. După ce am scăpat de canal, de experimentul Pitești sau de Sighet, „experimentul Ucraina“ ne demonstrează că dictatura pândește lacom și nu bate la ușă, crescând încurajată de hateri, care își iau dezbinarea ca singur reper.

Cine îi ajută pe copiii noștri? Cine i-a ajutat și până acum... plus VOI! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nimeni nu a remarcat o madama care plutea, la propriu, arta cinematografica, printre corturile refugiatilor ucrainieni de la vama siret. Madama s-a pogorat intr-un cort si asculta vorbele, in engleza, ale unei refugiate. Singura ei, a madamei, vorbire a fost: " aveti subsol?!" Seara madama a fost invitata sa pozeze in studioul digi 24 nespund nimic, sau nimic interesant. Madama este eterna "zana" a surprizelor, pe banii altora si cu incasari personale nemeritate. Este un monument de ipocrizie, fariseism, tot ce poate fi mai fals si inselator. Imi este sila sa-i pronunt numele. Este emblema unicef.
    • Like 2
  • spuzaru check icon
    SUPERB!
    • Like 1
  • Nume check icon
    Sindromul România: tot timpul trebuie sa ne ajute cineva și întotdeauna este altcineva de vina.
    • Like 6
  • Gandalf check icon
    Felicitãri, foarte bine punctat!
    Pe de altã parte, mã bucur și fac temenele cã nu am feisbuc. Imi face zilele mai puțin duhnitoare :D
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult