Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Niște madame care lâncezeau în fața ecranelor s-au trezit să țipe patriotic: „Dar pe copiii noștri cine îi ajută?!”

Copil pe geamantan

Foto: Profimedia Images

„Pe copiii noștri cine îi ajută?!“

O comunitate de femeiuști amorțite în fața ecranelor s-a deșteptat brusc la realitatea crudă din România, inspirată de criza de refugiați din Ucraina. După ce și-au scos capetele prețioase din zacuscă, telenovele și alte îndeletniciri lumești, aceste doamne au fost pălite dintr-o dată de revelația justiției sociale și au descoperit cu indignare că în România sunt mii de copii care trăiesc într-o sărăcie lucie, dom’le! Ce ajutăm noi odraslele altora, când nouă ne mor copiii de foame în țară, când noi avem săracii și oprimații noștri?! De ce nu salvați copiii noștri?!

Toate aceste damete de un prost gust macabru trec cu vederea un aspect esențial: organizații precum Salvații Copiii activează de 32 de ani în România, timp în care au oferit constant ajutor comunităților vulnerabile din țara noastră, sprijinind peste două milioane de copii victime ale neglijenței, violenței, traficului sau exploatării. În timp ce dânsele valsau între bigudiuri și rețete de post, organizațiile nonguvernamentale nu făceau doar treaba statului, ci și a noastră, a tuturor. Am avut 32 de ani în care să ne implicăm și să ne diversificăm agenda de ignoranți cu premeditare, refuzând să îmbătrânim hidos și să împroșcăm cu hate la fiecare colț de stradă, bombănind copiii din parcuri, tinerii din autobuz, presa și România „de rahat“, într-un malaxor care a pus pe picior de egalitate tupeul și rafinamentul, idioțenia și inteligența, impostura și performanța, amatorismul și excelența.

 A trebuit să vină un război ca toate aceste cugete somnambule să se trezească la viața reală, să descopere brusc sărăcia în care zac semenii lor și să înceapă fără discernământ sau bun-simț jelania pe rețelele sociale, într-un bocet național menit să conducă România pe ultimul ei drum: cel al cinismului și al ipocriziei.

Cel mai simplu răspuns la întrebarea „cine îi ajută pe copiii noștri?“ este VOI, stimate doamne. Societatea cu prunci români fericiți la care visați nu se clădește prin absenteism, indignare virtuală și răspândire de năduf, se clădește prin implicarea responsabilă a fiecăruia dintre noi. Știu, e greu, e cu muncă, răbdare și frustrări; e cu dedicație și constanță, cu vânătoare de fonduri și scris de proiecte, cu ieșit pe geam și intrat pe ușă, dar pentru toate există un început. Acum e momentul vostru! În timp ce noi, proștii ăștia manipulați de presa occidentală, care credem în războiul „regizat de americani“, sărim în ajutorul „figuranților din Ucraina“ care ne trec granițele, voi treceți la treabă și fiți românce sadea până la capăt: ocrotiți-i pe români! Aduceți-vă expertiza în locurile în care este nevoie, oferiți-vă ajutorul, deveniți voluntare, susțineți orice altă cauză în afară de propria răutate și indiferență! Puteți începe cu o simplă donare de sânge, după care vă puteți încumeta la fapte mai elaborate, care presupun evadarea din culcușul casnic și din brațele televizorului, amantul desăvârșit. Ajutați înainte să huliți! Vindecați înainte să răniți! Alinați înainte să loviți! Găsiți soluții înainte să răspândiți probleme!

Lumea aia, așa cum o știam noi în 2019, nu se mai întoarce niciodată, indiferent dacă va câștiga Putin, Zelenski, Darth Vader sau Borg. Dar felul în care ne poziționăm în fața acestui dezastru care ne înghite pe toți depinde numai de noi: vom rămâne oameni liberi atâta timp cât vom reuși să exploatăm toate resursele noastre de umanitate și de răbdare, ascunse în cele mai adânci cotloane, dincolo de abisurile întunecate ale instinctului de conservare.

Chiar dacă invazia se termină mâine, efectele ei sunt pe termen foarte lung. Vom fi nevoiți să mergem mutilați înainte, în umbra angoasei teribile a războiului care poate izbucni oricând. După ce am scăpat de canal, de experimentul Pitești sau de Sighet, „experimentul Ucraina“ ne demonstrează că dictatura pândește lacom și nu bate la ușă, crescând încurajată de hateri, care își iau dezbinarea ca singur reper.

Cine îi ajută pe copiii noștri? Cine i-a ajutat și până acum... plus VOI! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nimeni nu a remarcat o madama care plutea, la propriu, arta cinematografica, printre corturile refugiatilor ucrainieni de la vama siret. Madama s-a pogorat intr-un cort si asculta vorbele, in engleza, ale unei refugiate. Singura ei, a madamei, vorbire a fost: " aveti subsol?!" Seara madama a fost invitata sa pozeze in studioul digi 24 nespund nimic, sau nimic interesant. Madama este eterna "zana" a surprizelor, pe banii altora si cu incasari personale nemeritate. Este un monument de ipocrizie, fariseism, tot ce poate fi mai fals si inselator. Imi este sila sa-i pronunt numele. Este emblema unicef.
    • Like 2
  • spuzaru check icon
    SUPERB!
    • Like 1
  • Nume check icon
    Sindromul România: tot timpul trebuie sa ne ajute cineva și întotdeauna este altcineva de vina.
    • Like 6
  • Gandalf check icon
    Felicitãri, foarte bine punctat!
    Pe de altã parte, mã bucur și fac temenele cã nu am feisbuc. Imi face zilele mai puțin duhnitoare :D
    • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult