Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Niște madame care lâncezeau în fața ecranelor s-au trezit să țipe patriotic: „Dar pe copiii noștri cine îi ajută?!”

Copil pe geamantan

Foto: Profimedia Images

„Pe copiii noștri cine îi ajută?!“

O comunitate de femeiuști amorțite în fața ecranelor s-a deșteptat brusc la realitatea crudă din România, inspirată de criza de refugiați din Ucraina. După ce și-au scos capetele prețioase din zacuscă, telenovele și alte îndeletniciri lumești, aceste doamne au fost pălite dintr-o dată de revelația justiției sociale și au descoperit cu indignare că în România sunt mii de copii care trăiesc într-o sărăcie lucie, dom’le! Ce ajutăm noi odraslele altora, când nouă ne mor copiii de foame în țară, când noi avem săracii și oprimații noștri?! De ce nu salvați copiii noștri?!

Toate aceste damete de un prost gust macabru trec cu vederea un aspect esențial: organizații precum Salvații Copiii activează de 32 de ani în România, timp în care au oferit constant ajutor comunităților vulnerabile din țara noastră, sprijinind peste două milioane de copii victime ale neglijenței, violenței, traficului sau exploatării. În timp ce dânsele valsau între bigudiuri și rețete de post, organizațiile nonguvernamentale nu făceau doar treaba statului, ci și a noastră, a tuturor. Am avut 32 de ani în care să ne implicăm și să ne diversificăm agenda de ignoranți cu premeditare, refuzând să îmbătrânim hidos și să împroșcăm cu hate la fiecare colț de stradă, bombănind copiii din parcuri, tinerii din autobuz, presa și România „de rahat“, într-un malaxor care a pus pe picior de egalitate tupeul și rafinamentul, idioțenia și inteligența, impostura și performanța, amatorismul și excelența.

 A trebuit să vină un război ca toate aceste cugete somnambule să se trezească la viața reală, să descopere brusc sărăcia în care zac semenii lor și să înceapă fără discernământ sau bun-simț jelania pe rețelele sociale, într-un bocet național menit să conducă România pe ultimul ei drum: cel al cinismului și al ipocriziei.

Cel mai simplu răspuns la întrebarea „cine îi ajută pe copiii noștri?“ este VOI, stimate doamne. Societatea cu prunci români fericiți la care visați nu se clădește prin absenteism, indignare virtuală și răspândire de năduf, se clădește prin implicarea responsabilă a fiecăruia dintre noi. Știu, e greu, e cu muncă, răbdare și frustrări; e cu dedicație și constanță, cu vânătoare de fonduri și scris de proiecte, cu ieșit pe geam și intrat pe ușă, dar pentru toate există un început. Acum e momentul vostru! În timp ce noi, proștii ăștia manipulați de presa occidentală, care credem în războiul „regizat de americani“, sărim în ajutorul „figuranților din Ucraina“ care ne trec granițele, voi treceți la treabă și fiți românce sadea până la capăt: ocrotiți-i pe români! Aduceți-vă expertiza în locurile în care este nevoie, oferiți-vă ajutorul, deveniți voluntare, susțineți orice altă cauză în afară de propria răutate și indiferență! Puteți începe cu o simplă donare de sânge, după care vă puteți încumeta la fapte mai elaborate, care presupun evadarea din culcușul casnic și din brațele televizorului, amantul desăvârșit. Ajutați înainte să huliți! Vindecați înainte să răniți! Alinați înainte să loviți! Găsiți soluții înainte să răspândiți probleme!

Lumea aia, așa cum o știam noi în 2019, nu se mai întoarce niciodată, indiferent dacă va câștiga Putin, Zelenski, Darth Vader sau Borg. Dar felul în care ne poziționăm în fața acestui dezastru care ne înghite pe toți depinde numai de noi: vom rămâne oameni liberi atâta timp cât vom reuși să exploatăm toate resursele noastre de umanitate și de răbdare, ascunse în cele mai adânci cotloane, dincolo de abisurile întunecate ale instinctului de conservare.

Chiar dacă invazia se termină mâine, efectele ei sunt pe termen foarte lung. Vom fi nevoiți să mergem mutilați înainte, în umbra angoasei teribile a războiului care poate izbucni oricând. După ce am scăpat de canal, de experimentul Pitești sau de Sighet, „experimentul Ucraina“ ne demonstrează că dictatura pândește lacom și nu bate la ușă, crescând încurajată de hateri, care își iau dezbinarea ca singur reper.

Cine îi ajută pe copiii noștri? Cine i-a ajutat și până acum... plus VOI! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nimeni nu a remarcat o madama care plutea, la propriu, arta cinematografica, printre corturile refugiatilor ucrainieni de la vama siret. Madama s-a pogorat intr-un cort si asculta vorbele, in engleza, ale unei refugiate. Singura ei, a madamei, vorbire a fost: " aveti subsol?!" Seara madama a fost invitata sa pozeze in studioul digi 24 nespund nimic, sau nimic interesant. Madama este eterna "zana" a surprizelor, pe banii altora si cu incasari personale nemeritate. Este un monument de ipocrizie, fariseism, tot ce poate fi mai fals si inselator. Imi este sila sa-i pronunt numele. Este emblema unicef.
    • Like 2
  • spuzaru check icon
    SUPERB!
    • Like 1
  • Nume check icon
    Sindromul România: tot timpul trebuie sa ne ajute cineva și întotdeauna este altcineva de vina.
    • Like 6
  • Gandalf check icon
    Felicitãri, foarte bine punctat!
    Pe de altã parte, mã bucur și fac temenele cã nu am feisbuc. Imi face zilele mai puțin duhnitoare :D
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult