Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Niște madame care lâncezeau în fața ecranelor s-au trezit să țipe patriotic: „Dar pe copiii noștri cine îi ajută?!”

Copil pe geamantan

Foto: Profimedia Images

„Pe copiii noștri cine îi ajută?!“

O comunitate de femeiuști amorțite în fața ecranelor s-a deșteptat brusc la realitatea crudă din România, inspirată de criza de refugiați din Ucraina. După ce și-au scos capetele prețioase din zacuscă, telenovele și alte îndeletniciri lumești, aceste doamne au fost pălite dintr-o dată de revelația justiției sociale și au descoperit cu indignare că în România sunt mii de copii care trăiesc într-o sărăcie lucie, dom’le! Ce ajutăm noi odraslele altora, când nouă ne mor copiii de foame în țară, când noi avem săracii și oprimații noștri?! De ce nu salvați copiii noștri?!

Toate aceste damete de un prost gust macabru trec cu vederea un aspect esențial: organizații precum Salvații Copiii activează de 32 de ani în România, timp în care au oferit constant ajutor comunităților vulnerabile din țara noastră, sprijinind peste două milioane de copii victime ale neglijenței, violenței, traficului sau exploatării. În timp ce dânsele valsau între bigudiuri și rețete de post, organizațiile nonguvernamentale nu făceau doar treaba statului, ci și a noastră, a tuturor. Am avut 32 de ani în care să ne implicăm și să ne diversificăm agenda de ignoranți cu premeditare, refuzând să îmbătrânim hidos și să împroșcăm cu hate la fiecare colț de stradă, bombănind copiii din parcuri, tinerii din autobuz, presa și România „de rahat“, într-un malaxor care a pus pe picior de egalitate tupeul și rafinamentul, idioțenia și inteligența, impostura și performanța, amatorismul și excelența.

 A trebuit să vină un război ca toate aceste cugete somnambule să se trezească la viața reală, să descopere brusc sărăcia în care zac semenii lor și să înceapă fără discernământ sau bun-simț jelania pe rețelele sociale, într-un bocet național menit să conducă România pe ultimul ei drum: cel al cinismului și al ipocriziei.

Cel mai simplu răspuns la întrebarea „cine îi ajută pe copiii noștri?“ este VOI, stimate doamne. Societatea cu prunci români fericiți la care visați nu se clădește prin absenteism, indignare virtuală și răspândire de năduf, se clădește prin implicarea responsabilă a fiecăruia dintre noi. Știu, e greu, e cu muncă, răbdare și frustrări; e cu dedicație și constanță, cu vânătoare de fonduri și scris de proiecte, cu ieșit pe geam și intrat pe ușă, dar pentru toate există un început. Acum e momentul vostru! În timp ce noi, proștii ăștia manipulați de presa occidentală, care credem în războiul „regizat de americani“, sărim în ajutorul „figuranților din Ucraina“ care ne trec granițele, voi treceți la treabă și fiți românce sadea până la capăt: ocrotiți-i pe români! Aduceți-vă expertiza în locurile în care este nevoie, oferiți-vă ajutorul, deveniți voluntare, susțineți orice altă cauză în afară de propria răutate și indiferență! Puteți începe cu o simplă donare de sânge, după care vă puteți încumeta la fapte mai elaborate, care presupun evadarea din culcușul casnic și din brațele televizorului, amantul desăvârșit. Ajutați înainte să huliți! Vindecați înainte să răniți! Alinați înainte să loviți! Găsiți soluții înainte să răspândiți probleme!

Lumea aia, așa cum o știam noi în 2019, nu se mai întoarce niciodată, indiferent dacă va câștiga Putin, Zelenski, Darth Vader sau Borg. Dar felul în care ne poziționăm în fața acestui dezastru care ne înghite pe toți depinde numai de noi: vom rămâne oameni liberi atâta timp cât vom reuși să exploatăm toate resursele noastre de umanitate și de răbdare, ascunse în cele mai adânci cotloane, dincolo de abisurile întunecate ale instinctului de conservare.

Chiar dacă invazia se termină mâine, efectele ei sunt pe termen foarte lung. Vom fi nevoiți să mergem mutilați înainte, în umbra angoasei teribile a războiului care poate izbucni oricând. După ce am scăpat de canal, de experimentul Pitești sau de Sighet, „experimentul Ucraina“ ne demonstrează că dictatura pândește lacom și nu bate la ușă, crescând încurajată de hateri, care își iau dezbinarea ca singur reper.

Cine îi ajută pe copiii noștri? Cine i-a ajutat și până acum... plus VOI! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nimeni nu a remarcat o madama care plutea, la propriu, arta cinematografica, printre corturile refugiatilor ucrainieni de la vama siret. Madama s-a pogorat intr-un cort si asculta vorbele, in engleza, ale unei refugiate. Singura ei, a madamei, vorbire a fost: " aveti subsol?!" Seara madama a fost invitata sa pozeze in studioul digi 24 nespund nimic, sau nimic interesant. Madama este eterna "zana" a surprizelor, pe banii altora si cu incasari personale nemeritate. Este un monument de ipocrizie, fariseism, tot ce poate fi mai fals si inselator. Imi este sila sa-i pronunt numele. Este emblema unicef.
    • Like 2
  • spuzaru check icon
    SUPERB!
    • Like 1
  • Nume check icon
    Sindromul România: tot timpul trebuie sa ne ajute cineva și întotdeauna este altcineva de vina.
    • Like 6
  • Gandalf check icon
    Felicitãri, foarte bine punctat!
    Pe de altã parte, mã bucur și fac temenele cã nu am feisbuc. Imi face zilele mai puțin duhnitoare :D
    • Like 2


Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult