Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
„În apropiere este o mânăstire foarte mare și frumoasă, unde este un călugăr cu 18 călugărițe. Acolo, orice boală ai avea și mergi unde face slujba călugărul acela pe care îl cheamă Arsenie, te faci bine”. Fragmentul face parte din trailerul documentarului „Arsenie. Viața de apoi”, regizat de Alexandru Solomon. Documentarul, făcut cu pelerini găsiți printr-o agenție de casting, a avut premiera la București pe 29 august, iar din 1 septembrie rulează în cinematografe.
Alexandru Solomon și Ada Solomon la premiera de gală a filmului „Arsenie. Viata de apoi", la Cinema Elvira Popescu/ Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Cum de s-a uitat la Arsenie Boca? „E greu să nu te uiți la el, pentru că figura lui e peste tot - în birouri, inclusiv la CNC, la Centrul Cinematografiei, de exemplu, sau în taxiuri, în magazine”, a răspuns regizorul Alexandru Solomon, invitat duminică la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu.
În România, fenomenul religios a devenit foarte puternic în ultimii 30 de ani. „Nu se întâmplă numai la noi treaba asta, după căderea comunismului și sfârșitul acestei ere, fenomenul religios și gândirea asta magică au căpătat amploare peste tot în lume. Și putem să ne uităm că și în America fenomenul Trump e cumva bazat pe un fel de reviriment al valorilor tradiționale, conservatoare. Așa încât mi s-a părut că figura lui Arsenie Boca oglindește apetitul ăsta pentru gândirea magică și religie și că la scara României e super important de vorbit despre asta”, a explicat regizorul.
Prin documentarul despre cultul Arsenie Boca în România, un fenomen al ultimului deceniu, regizorul spune că și-a propus să creeze o punte de discuție între oameni care au credințe și convingeri diferite, dincolo de polarizarea din societatea românească care e foarte vehementă, cel puțin în online, unde oamenii nu își mai ascultă și tolerează convingerile.
Începând din 2018, regizorul a mers, timp de trei ani, în pelerinaje organizate de diferite asociații pentru a înțelege fenomenul Arsenie Boca: „Mi s-a părut că e imperios necesar să văd cu ochii mei cine sunt pelerinii, de ce merg acolo, ce văd fiecare dintre ei în Arsenie Boca”. Alexandru Solomon a povestit despre prima sa participare la un pelerinaj, fiind surprins să constate că fenomenul Arsenie Boca atrage oameni dintr-o plajă socială diversă: oameni fără bacalaureat, dar și oameni cu studii, „din clasa de mijloc sau chiar mai sus”, fiecare cu propria motivație.
„La primul pelerinaj la care am fost prin vara lui 2018, eu credeam că sunt într-o lume care e complet diferită de lumea mea. La primul popas, când ne-am dat jos din microbuz, a venit un tânăr la mine, cred că era la student, până în 25 de ani, și mi-a zis: Ce îmi plac filmele tale! Felicitări pentru protestul pe care l-ai făcut la Patriarhie. Deci din start stereotipul ăsta al „pupătorilor de moaște” a fost contrazis la prima experiență. Era un om tânăr, cultivat cinefil, care era chiar interesat ce făcusem eu la Patriarhie, un gest împotriva instituției și politizării religiei în România. Și nu vedea în asta un soi de atac la credința lui, pentru că el mergea în pelerinaj evident pentru că era credincios. Și lucrurile au continuat și plaja e foarte diversă, sunt oameni care sunt foarte cultivați, care vin, să zicem, din clasa de mijloc sau chiar mai sus, sunt oameni care nu au bacalaureat și merg acolo. Motivațiile sunt foarte diverse și asta mi s-a părut interesant și am făcut exercițiul ăsta de participare la pelerinaje timp de aproape trei ani, am tot filmat, dar lucrurile nu se adunau, adică nu era ceea ce căutam. Mi s-a părut tot timpul superficială incursiunea asta”, a mărturisit regizorul.
Chiar și așa, el a ajuns la concluzia că „oamenii au un soi de relație directă cu sfântul lor”, o relație care „nu trece prin biserică, prin instituție sau prin dogmă”.
„Au o relație, nu știu, pe unii i-a ajutat - spun acum chestii triviale - au rămas în drum cu mașina și sfântul i-a ajutat, le-a reparat motorul. Dar și în momente mult mai dificile din viață, când au pierdut pe cineva sau au avut o problemă majoră de sănătate. Acestea sunt motivațiile să zicem directe, punctuale, dar peste toate acestea eu cred că societatea românească este într-o depresie gravă, post '89, care s-a accentuat foarte tare și în timpul pandemiei, neîncrederea asta fundamentală deja în democrație, instituțiile politice, rețeaua sanitară, tot suportul social care e făcut praf, totul face ca oamenii să recurgă la ceruri”, consideră regizorul Alexandru Solomon.
În jurul lui Arsenie Boca este o întreagă industrie. De cine este controlată? Este controlată de biserică sau există antreprenori independenți?, a fost întrebat de moderatori.
„Fenomenul marketingului este mai vast și din el trăiesc o grămadă de oameni, zona Hațegului, chiar și o parte din Țara Făgărașului trăiesc din această industrie”, spune regizorul filmului documentar „Arsenie. Viața de apoi”. Sunt magazine, restaurante, pensiuni, hoteluri, florării și un întreg ecosistem legat de produse naturiste, bio, de exemplu miere și alifii – toate care poartă imaginea lui Arsenie Boca. Este un fenomen care merge în paralel cu puterea carismatică a figurii lui Arsenie Boca, sfântul unor oameni, fiecare dintre ei vede în el fiecare altceva. „Sigur că și lor le repugnă comercializarea, dar în același timp lucrurile nu pot fi oprite”, crede regizorul Alexandru Solomon.
captură din documentarul „Arsenie. Viața de apoi”
„Constatarea cea mai sumbră, după experiența asta, e că oamenii se lasă foarte ușor manipulați pe fondul de nevoie intimă religioasă și că ne îndreptăm, cumva și din analfabetism istoric sau din necunoaștere, către valorizarea acestor formule autoritare antioccidentale, antieuropene conspiraționiste care sunt în spațiul public din ce în ce mai puternice. Și asta vom vedea la alegerile de anul viitor cu ce o să se soldeze”, a concluzionat Alexandru Solomon.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În ce-l privește pe Boca, într-adevăr, e o industrie care a depășit sfera Bisericii, Multe din kitsch-urile sub care ne apare, azi, preacuviosul Arsenie, (încă nesantificat), sunt produse artizanal și vândute pe la porțile mânăstirilor și în pridvoarele bisericilor, prin târgurile organizate de primăriile orașelor, la cele mai stupide festivaluri sau zile festive inventate tocmai pentru a da o șansă de trai micilor comercianți fabricanți de kitsch. Biserica încurajează afacerea întrucât e lucrativă și mai completează cu bănuți visteria clerului preahulpav.
Sunt șoferi care cred că dacă le bâțâie o poză cu Boca atârnată de oglinda retrovizoare, ar fi feriți de accidente. Sau bolnavi care cred că mergând în pelerinaj la mormântul lui Boca, vor fi mântuiți de suferință. Nu te poți pune cu ei, fiecare e liber să creadă și să spere...
Și povestea lui Dracula a generat o întreaga industrie: cărți, filme, parcuri tematice, artizanat sau kitsch-uri, pur și simplu. De ce nu și cea a creștinului Boca?
Iar atitudinea creștinului adevărat (care nu e doar superstițios și atât) este una mai greu de înțeles pentru un necredincios. Anume că Dumnezeu și sfinții îl ocrotesc într-un sens mai larg. Nu că nu i se va întâmpla niciun neajuns, nicio greutate, niciun necaz, ci că ORICE ar fi, el e protejat, ”ținut în brațe”, ajutat să nu dispere, să nu clacheze. De fapt cine citește Biblia și viețile sfinților, observă că și cei mai îndumnezeiți oameni, adică sfinții, nu au avut deloc o viață ușoară, ba am zice chiar dimpotrivă. Ca și când provocările vieții ar fi pe măsura putinței și sfințeniei lor. Însuși IIsus a fost acuzat pe nedrept, chinuit, umilit și ucis în mod barbar. Iar pe vremea imperiului roman creștinii au fost adeseori martiri. Adică numai o viață pe roze n-au avut. Creștinul cel mai pur nu se roagă să nu aibă deloc probleme în viață, ci să-l ajute Dumnezeu să le facă față și să nu-și piardă credința. Iar dacă moare, să moară ca om al lui Dumnezeu, nu ca unul ”pierdut”. Dar cei care nu cred și pe deasupra mai și disprețuiesc credința și pe credincioși, ce să înțeleagă din fenomenul religios pe care-l văd? Ei înțeleg doar că unii țin pozele sau icoanele sfinților aproape, că stau la cozi imense ca să atingă o banală cruce de lemn sau să pupe niște oase oarecare.... Dar fiecare percepe din mediul înconjurător fix cât îi permite nivelul propriu de simțire și înțelegere.
Sa inteleg ca Dvs. considerati ca cei care fac comert in jurul asezamintelor mai mult sau mai putin religioase nu trebuie sa plateasca taxe pentru ca ei contribuie la lucrarea Domnului? Interesant punct de vedere...Pai cum ramane cu cinstea si corectitudinea? Spuneati foarte frumos ca saraci in duh inseamna modestie, umilinta, smeriti dar dictonul cu aruncatul pietrei ce inseamna? Nu inseamna ca trebuie fiu in exemplu pentru ceilalti? Prin urmare cei care lucreaza pentru Domnul nu ar trebui in primul rand sa fie un exemplu de cetateni model nu numai in credinta, dar si in viata de zi cu zi? Sau ei sunt scutiti in viata laica si pot sa face ce vor pentru ca se cred credinciosi?
În legătură cu aruncatul pietrei, scuze, dar n-ați nimerit-o. Ca o paranteză, sigur că un slujitor al Bisericii ar trebui să fie un exemplu pentru ceilalți, din toate punctele de vedere bune. Dar aruncatul pietrei, la care ați făcut referire, se referă la cu totul altceva. Nu e un îndemn pentru a nu fi fără păcat, fiindcă în ochii Domnului, ORICÂT ne-am strădui, tot vom avea păcate. A crede că nu ai păcate înseamnă din start o aroganță mare și deci un păcat în sine. Sigur, noi trebuie să facem tot ce putem pentru a avea CÂT MAI PUȚINE păcate, dar obiectivul ”zero păcate” este o fantezie. Probabil că știți parabola femeii adultere, care conține faza cu piatra, la care faceți referire. Dacă nu o știți puteți să o aflați ușor, nu mai insist eu acum pe asta. Legea iudaică spunea pe atunci că o femeie adulteră trebuie omorâtă cu pietre de către comunitatea din care face parte, Iisus însă a venit să aducă în lume ceva în plus față de legile existente: IERTAREA păcătosului, DACĂ se căiește sincer. În domeniul laic asta e echivalentă cu amnistia și grațierea. Iisus nu le spune furioșilor respectivi să stea cuminți și să n-o lapideze pe femeia adulteră, adică nu-i îndeamnă să încalce legea iudaică și nu propune altă lege în loc, ci spune ca cel care este fără păcat să arunce primul cu piatra în ea. Fiindcă deși există o lege, există și IERTARE. Iar ideea sugerată puternic de Iisus este că dacă noi iertăm, vom fi și noi iertați la Judecata finală. Dacă oferim bunăvoință, vom avea și noi parte de bunăvoință. ”Cu măsura cu care judecați, cu aceea veți fi judecați” spune El în altă parabolă. Deci vorba asta la care faceți referire nu se referă la încercarea de a fi un model fiecare dintre noi, ci de a fi IERTĂTORI cu cei care ne-au greșit, asta fiind calea corectă de urmat. Adică nu noi suntem judecătorul, ci judecătorul e Altul, Același care e și pentru noi.
PS A nu se înțelege că un bun creștin ar trebui în viața de zi cu zi să nu aplice legile împotriva infarcționalității, a corupției etc. Nu, în iertarea creștină e vorba doar de atitudinea noastră interioară față de cel care ne-a greșit nouă. Deci o chestiune morală, nu juridică. Să-l iertăm pe cel care ne-a greșit nouă, dacă acela se căiește și ne cere iertare. Morala asta nu interferează în niciun fel cu legile laice. Acolo există, cel mult, amnistia și grațierea de care ziceam, dar aia e altă poveste.
PPS Parabola femeii adultere nu se rezumă la ce am vorbit până acum. Practic are o urmare, ca și când ar fi 2 parabole într-una singură. Despre această parte a doua, cel puțin la fel de interesantă ca și prima dar puțin luată în seamă și comentată, nu o să vorbesc acum, fiindcă s-ar putea practic să nu vă intereseze și mi-ar părea rău să vorbesc în vânt despre niște lucruri chiar deosebite. Dacă însă vă manifestați interesul o să vă răspund cu plăcere.
Si ma duce cu gandul de fiecare data cand aud de acest fenomen, la Petrache Lupu, sfantul de la Maglavit care nu a fost canonizat niciodata.
Cine stie fenomenul, stie cum plecau CARE INTREGI cu bani stransi de acolo spre casa regala si cum localitatea a prosperat si prospera si in ziua de azi in baza acelui fenomen.
DAR ASTA NU EXCLUDE ATMOSFERA SPIRITUALA POZITIVA SI PUTERNICA, PE CARE O SIMT PERSONAL DE CATE ORI AJUNG ACOLO !
Pe plan international, inclusiv in tarile din vestul si sudul Europei exista o gramada de sfinti, sfinte,facatori de minuni + fenomene extraetc. (icoane, biserici, altare) in jurul carora s-a construit o intreaga industrie din care au de castigat comunitatile locale, regionale, bisericile, etc.
Nimic nou sub soare.
Mai nou, vad ca toate discutiile se canalizeaza superficial pe afacerile din jurul faimei lui Boca si/sau pe tipurile de oameni care ii acorda credit.
Mi-as dori sa citesc in presa o analiza cu adevarat serioasa a fenomenului, sub cel putin urmatoarele aspecte:
1. Care sunt cauzele (complexe) pentru care zeci de mii de oameni simt totusi nevoia sa acorde incredere majora unui sfant in conceptia lor, care nu a fost declarat totusi sfant de Biserica ?
2. Care sunt concret minunile efectuate de Boca si in ce masura acestea sunt mult mai mari decat binefacerile oamenilor inzestrati cu har divin ( oameni care exista si sunt cu miile, dar nu sunt promovati intensiv in media), astfel incat acesta sa merite canonizat ?
3. Care este motivul pentru care in acest moment BOR nu are o atitudine mai ferma fata de un fenomen care ia amploare si nu va putea fi ignorat la infinit de catre Biserica, fara a ii afecta imaginea ?
4. Si multe alte intrebari relevante, pe care toti cei din presa le evita, limitandu-se doar la aspectele de CANCAN FACIL, care le aduce mare audienta din partea mai ales a vulgului.
Mda, cam la fel de "relevant" ca "Woke ca zăpada și cele șapte persoane non-binare"...
Așa se fac "documentarele" mai nou, cu figuranți? :D
Or fi și orcii ăștia un fel de ruși, de aia știi de ei, că altfel nu-mi explic :-) :-)
În legătură cu tizul meu Dan, dacă ii urmărești postările o să vezi că el se referă la toți cei care sunt de altă părere decât el ca fiind adepții lui Putin și ai Rusiei. Asta am persiflat eu la el și o să o fac în continuare. Iar acum dialogul a fost cam așa: RazvanP a fost sarcastic la adresa articolului. Așa cum în articol se vorbește despre demitizarea fenomenului economic din jurul lui Arsenie Boca, el spune că practic același lucru există și în jurul lui Mahomed și deci ar trebui ca regizorul nostru să demitizeze și acel fenomen. Era un sarcasm, evident. La asta numitul Dan răspunde - cum altfel?!?! - că și în jurul lui Putin e o industrie care ar trebui demitizată de către RăzvanP. Deci iar obsesia cu Putin a lui Dan și acuzarea tuturor oponenților săi că ar fi putiniști. La obsesia asta voit provocatoare mereu a lui Dan am răspuns și eu. Deci nu că aș fi eu vreun putinist (ce naiba și tu?!?!?) dar mă calcă pe bombeu tizul ăsta al meu. Probabil că asta și vrea, să provoace și să enerveze pe oricine e din altă tabără de opinii decât el. Un adevărat troll. Dacă asta vrea, fie, să încerce în continuare! Dar să vedem cine se va enerva până la urmă, că eu până acum sunt destul de calm :-) :-)
Oricum așa cum te suport eu pe tine fără să mă enervez deloc, mă vei suporta și tu pe mine că n-ai încotro. ”Republica” nu e clubul tău privat, ci este (sper) un spațiu de comunicare deschis și democratic, adică ceea ce nu poți tu concepe (încă).
Cât tupeu au boșorogii ăștia care nu lasă România să evolueze, incredibil.
P.S. La articol, într-adevăr habotnicia ține România în Evul Mediu.
PS Tocmai ce ziceam că în Siberia nu se poate comunica democratic. Dar în România încă se poate, din fericire. Asta dacă nu o să ajungeți la putere tu și alții după chipul și asemănarea ta antidemocratică și extremistă. Dar cred că, din fericire, nu o să se întâmple asta...
Dar poate eu voi scrie mai multe lucruri decât tine....
E foarte greu să fii complet obiectiv în acest subiect, dar nici nu aș face vreo legătură între figura lui Arsenie Boca și "teoriile conspiraționiste antioccidentale și anti europene " cum spune regizorul. Eu sper, așa cum am scris mai sus, că Dumnezeu o să împartă fiecăruia după faptele sale.