Foto: Indiapicture / Alamy / Alamy / Profimedia
Pandemia pe care o traversează întreaga societate a impus rescrierea regulilor în care funcționau obiceiurile noastre, de la cele profesionale, la cele personale. În acest cumul de schimbări, înțelegerea nevoii de adaptare pare să fie legea care împarte lumea în perdanți și câștigători, iar acest lucru se aplică și în cazul angajatorilor.
„Marea Demisie”. De ce acum?
Contextul pandemic a reprezentat sol fertil pentru înregistrarea unui număr uriaș al demisiilor, fenomen care este cunoscut în prezent sub denumirea de „Marea Demisie”. Această situație nu se referă la restructurări ale organizațiilor sau la falimentul acestora, ci strict la acele plecări benevole ale angajaților, în căutarea unor condiții de muncă mai bune sau chiar a unui alt stil de viață. Situația ridică multe semne de întrebare în rândul oamenilor de afaceri, mai ales că mulți dintre aceștia au considerat că adaptarea stă în a ne muta biroul de la job în propriile sufragerii. Cu toate astea, unde se greșește?
Pentru a înțelege ce a condus la această epuizare a forței de muncă, cei de la McKinsey & Company au realizat o cercetare extinsă ce a inclus peste 5000 de participanți de vârstă mijlocie, ce fac parte din organizații mari și medii. Studiile lor, publicate la sfârșitul anului 2021, arată cum 40% dintre actualii angajați au în vedere, în următoarele 3-6 luni, să-și părăsească actualul loc de muncă. Noutatea acestui fenomen, evidențiat și la nivel de sondaj, este că un procent semnificativ dintre cei care au decis să-și da demisia (36%, potrivit cercetărilor celor de la McKinsey) au făcut acest gest fără a avea un plan de back-up.
Privind și la nivel local, potrivit datelor INS, 450.000 de angajați și-au părăsit locurile de muncă anul trecut. În plus, potrivit unui sondaj realizat de cei de la eJobs, în perioada decembrie 2021-ianuarie 2022, 8 din 10 români și-au propus ca în acest an să-și schimbe locul de muncă, iar 21% dintre respondenți și-ar înainta demisiile chiar și în lipsa unui plan de rezervă.
Angajatorii nu au cum să rezolve această problemă, dacă nu înțeleg că rolul muncii în viața omului a căpătat noi sensuri. Discrepanța dintre crezul angajatorului și cel al angajatului este una destul de proeminentă. Pe când șeful consideră că un pachet salarial mai avantajos, alături de aparatură tehnică performantă, și un program flexibil îl vor atrage pe angajat să rămână, acesta menționează ca prime aspecte importante: nevoia de apartenență, de identificare cu valorile firmei, aprecierea și feedback-ul superiorilor, munca în cadrul unor echipe de încredere, posibilitatea de promovarea, iar mai apoi flexibilitatea.
Remote work nu mai reprezintă o miză, ci este parte a normalului pe care îl trăim. Pentru că distanța între job și casă nu mai reprezintă un impediment, locurile și forța de muncă nu mai cunosc granițe. Astfel că acel procent de 60% dintre angajați care nu s-au arătat interesați să își schimbe jobul poate fi unul foarte volatil în prezența unor tipuri de avantaje mai mari decât flexibilitatea sau proximitatea și în condițiile în care oamenii caută un nou stil de viață, într-un nou tip de societate.
Nomazii digitali devin un trend
Conceptul de nomad digital nu este tocmai nou, creșterea susținută a numărului de nomazi digitali intervine și pe fondul pandemic, ce ne-a pus în postura de a petrecere mult timp în același spațiu, un spațiu ce ne-a fost loc de muncă, loc de odihnă, loc de petrecut timpul liber, locul de servit orice masă. Astfel că această nevoie de a fugi de acasă pare justificată. Potrivit estimărilor Băncii Interamericane de Dezvoltare (IDB), numărul nomazilor digitali va continua să crească, atingând pragul de un miliard de astfel de lucrători, până în 2050.
Multe țări europene au adoptat deja acest stil, printre care Germania, Portugalia, Islanda, Croația, Estonia. Interesant este modul practicat de Spania, în zona Andaluziei. Miza politicilor de incluziune a nomazilor digitali este repopularea unor sate care se confruntă cu un declin demografic accelerat. Spania, în acest mod, și-a alcătuit un pachet de stimulente pentru acest tip de lucrători, prin care oferă conectivitate 4G, zone WiFi gratuite, centre de teleworking și, în unele cazuri, spații de locuit și de lucru subvenționate, toate aceste măsuri contribuind la reducerea costului de trai pentru nomazii digitali la aproximativ 131 de euro pe săptămână de persoană, în satele din Andaluzia. Nomazii, în loc să fie nevoiți să se descurce singuri, au parte chiar de o gazdă care să-i conecteze cu viața comunității.
Cu laptopul într-o mână, viza în cealaltă și internet împrejur, un nomad digital își poate îndeplini cerințele contractuale chiar și în România, recunoscută drept una dintre țările cu cea mai mare viteză a Internetului. Din 17 ianuarie 2022, statul român acordă permise temporare de ședere nomazilor digitali. Printre condițiile stipulate în corpul legii se numără contractul de muncă, în formă tradusă, dovada plăților la zi a taxelor și impozitelor sau dovada unui câștig de cel puțin trei ori mai mare decât salarial mediu brut lunar din România. Această viză are o valabilitate de 6 luni, dar se poate prelungi.
Cât de primitori vor fi românii și reglementările adoptate pe viitor pentru nomazii digitali, rămâne de văzut. Până atunci însă, „nomaderia” digitală alcătuiește deja topuri ale destinațiilor din care pot să-și desfășoare munca. Pe nomadlist.com, cele mai bune primitoare orașe din lume sunt repartizate în funcție de climă, situație epidemiologică, posibilitate de petrecere a timpului liber, costuri de trai, calitate a aerului, siguranță sau politici de incluziune a comunității LGBTQ. În clasamentul destinațiilor favorite din Europa, pe locul 11 se află și Timișoara.
Ne salvează nomazii digitali de „Marea Demisie”?
Piața forței de muncă este unul dintre cele mai fierbinți subiecte în 2022 iar angajatorii trebuie să găsească soluții rapid pentru a deveni mai atractivi și competitivi, chiar dacă acest lucru ar însemna o redefinire a practicilor tradiționale de HR, adoptarea unui model de colaborare centrat pe rezultate și diversificarea formelor de contractare.
Chiar și înainte de pandemie companiile înregistrau deja provocări în atragerea de talente la nivel local, multe dintre acestea concurând pentru un număr finit de candidați disponibili într-o geografie bine definită. Acest lucru este acum agravat de criza demisiilor și inclusiv de faptul că munca de acasă a deschis oportunități pentru români de a lucra pentru angajatori străini, fără a mai pleca din țară.
Atragerea nomazilor digitali pe piața muncii din România, pe lângă beneficiile directe aduse bugetului de stat, lărgește într-un mod extraordinar orizontul de talente pentru job-uri cu cerere mare (mai ales din zona IT), unde oricine din lume cu abilitățile necesare poate fi considerat un posibil candidat.
În cele din urmă, scopul oricărei organizații este acela de a produce rezultate prin care să se diferențieze de concurență, iar adaptarea proceselor de recrutare poate fi acel pas măreț pe care angajatorii trebuie să îl facă anul acesta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.