INS, citat de Hotnews, ne spune că în primele șase luni din 2025, românii au băgat peste 5,5 miliarde de lei în jocuri de noroc: pariuri, cazinouri online, loterii. Adică, vreo 1.100.000.000 de euro (am pus zerourile și, credeți-mă, nu e ușor să scrii cifre din astea). Mai mult decât s-a cheltuit pe cazare în toate hotelurile din țară. Și nu, nu e doar o cifră. E încă un semn clar că ceva nu e în regulă deloc.
În ultimii mulți ani, oamenii nu mai joacă (doar) de distracție. Joacă de nevoie și din disperare. Joacă pentru că nu mai văd altă ieșire. Când salariul nu ajunge, când viitorul pare în ceață, când nimeni nu te ascultă, unii pun un bilet și speră. Speră că poate, de data asta, norocul e de partea lui.
Dar adevărul e că, de cele mai multe ori, norocul nu vine. Sau când vine, nu acoperă pierderile. Și în loc de câștig, rămâne golul. Golul din buzunar, din suflet, din familie. Sunt pensionari care-și pun pensia pe meciuri. Tineri care cred că o roată învârtită de pe telefon le va schimba viața. Și nimeni nu le spune, cu adevărat, că jocul nu e soluția. Că e o mare capcană care distruge vieți. Pentru că statul se mulțumește să numere banii care vin la buget, uitând de oameni....
Și mai e ceva: cei mai loviți sunt cei care au deja puțin. Cei care vin din medii sărace, care n-au avut acces la educație, care sunt marginalizați. Pentru ei, jocul pare singura speranță. Și tot pentru ei, e cea mai mare păcăleală.
Doar că în toată povestea asta, nu e vorba doar despre bani. E și despre cum ne simțim/ce facem și cum reacționăm ca societate în fața răului. Despre fariseismul celor care nu sunt deranjați mai deloc de această dependență, dar sunt total împotriva altora (cu toate că efectele lor dovedite științific sunt aceleași, ba, în unele cazuri, chiar mai rele).
Despre cum ne pierdem în fața ecranelor, în loc să ne găsim între oameni. Despre cum ne lăsăm păcăliți de reclame care ne spun că „poți câștiga” purcoiul de bani și să te ”faci om”, dar nu ne spun câți pierd zilnic. Despre oameni care sunt văzuți ca modele de noi toți dar care și-au vândut sufletul pentru un pumn de bani promovând această mizerie.
5,5 miliarde de lei nu sunt doar cifre. Sunt zeci de mii de oameni de lângă noi distruși de nimicnicie, fariseim și nepăsare....
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
2 - "Sunt zeci de mii de oameni de lângă noi distruși de nimicnicie, fariseim și nepăsare...." Mai degrabă sunt distruși de propria prostie, pentru că lasă hazardul să le conducă existența. Iar prostia, la un moment dat, vine cu nota de plată. Este același lucru cu alcooliștii, fumătorii înrăiți etc. Adicțiile aduc bani mulți la buget, simultan cu degradarea stării celor prinși în capcana viciilor. Ce poate face statul? Mai multă educație și cel mult să interzică reclamele, pentru că prohibiția nu ar face decât să crească și mai mult nivelul adicției.
Și eu sunt „prins în capcana viciilor”. Fumez un pachet de Pall Mall în fiecare zi, beau zilnic cel puțin patru beri, dar nu mă simt „distrus de propria prostie”. E-adevărat că nota de plată e mare...
Sunt alcoolist (spun asta fiindcă în afară de berea cea de toate zilele mai beau din când în când câteva păhărele de pălincă „handmade”!) și fumător cu vechime de 45 de ani, dar nu asta mă face prost. Sunt prost de felul meu, nu fiindcă beau și fumez...
Pariurile „sportive” și păcănelele sunt mai rele decât băutul și fumatul (m-am găsit eu să fac comparație între vicii!). Odată ce ai intrat în „horă”, joci până rămâi fără opinci...
Și eu am trecut prin faza de 3-4-5 beri/zi și fumat un pachet pe zi. Acum mai beau din când în când câte o bere, de plăcere, și m-am lăsat de fumat de 13 ani. Și cred că am făcut un lucru deștept. Cel puțin, plămânii mei asta îmi spun.