Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Nu deschideți încă șampania!

oameni pe strada - Bucuresti

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

În ultima perioadă, spațiul public a fost dominat de o serie de știri care marcau o repoziționare economică marcantă a României în UE. În susținerea acestor evoluții se prezenta faptul că, din punctul de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare, România a egalat Portugalia și a depășit Croația. Și totuși, cei care au vizitat Portugalia și Croația nu pot să nu fie intrigați de un astfel de clasament. Care este explicația?

Trebuie să amintim câteva lucruri extrem de importante, care ar putea explica diferența intre ce vedem în jur și ce ne spun cifrele statistice. În primul rând, PIB-ul per capita este o medie a valorii adăugate produse pe cap de locuitor, care nu ține cont de discrepanțele marcante existente, de exemplu, dintre București și restul tarii, dintre vestul și estul României și, mai ales, dintre sate și marile orașe din România.

În al doilea rând, dezvoltarea infrastructurii unei țări nu se plătește efectiv din PIB, ci din veniturile bugetare. Un PIB pe capita mare nu garantează automat un sistem educațional sau de sănătate performante. Pentru că ele sunt finanțate din buget pentru care nu PIB-ul este relevant, ci doar măsura în care veniturile bugetare sunt suficient de mari pentru a susține din plin serviciile publice respective.

Or România, din motive pe care le-am comentat cu alte prilejuri, are detașat cele mai mici venituri bugetare raportate la PIB din Europa. În aceste condiții, mărimea PIB-ului nu ajută, bugetul rămânând mai degrabă anemic

În egală măsură, explicația de mai sus este valabilă și în ce privește calitatea infrastructurii care, și ea, necesită un buget semnificativ. Și am să parafrazez un exemplu dat de domnul guvernator Isărescu acum câțiva ani: degeaba din ce în ce mai mulți români au bani ca să călătorească cu mașina proprie, dacă din ce în ce mai mulți vor fi blocați în trafic. Un astfel de exemplu explică sugestiv de ce un PIB per capita mai mare nu se transformă automat într-un standard de viață mai bun. Pentru că timpul pe care îl irosim în diferite situații din cauza infrastructurii nedezvoltate nu este contabilizat cu minus în PIB-ul per capita, acesta fiind unul din motivele pentru care relevanța sa pentru nivelul de trai este limitată de la un punct încolo.

O altă evoluție sărbătorită cu “salve de tun” este nivelul productivității muncii atins de România, care o plasează înaintea Poloniei. Fără îndoială, știrea în sine este una pozitivă, doar că există un element esențial lipsă în acest tablou. Productivitatea muncii se calculează prin raportarea la numărul de persoane active în economie sau la numărul de ore lucrate de acestea. Așa cum economistul Ionuț Dumitru constata, într-un material publicat în martie, în segmentul de vârstă 15-64 de ani, doar 65% din populație este activă (a doua cea mai mică pondere după Italia), România situându-se cu 10 puncte procentuale sub media UE. Mai mult, durata vieții active în România este de doar 31 de ani, cea mai scăzută din UE, influențată fiind de numărul mare de persoane care, din variate motive, se pensionează prematur.

În aceste condiții, impactul creșterii productivității muncii la nivelul întregii societății este limitat de ponderea mică a celor care muncesc și de durata mică a activității lor. Cu alte cuvinte, un număr prea mic de persoane active trebuie să susțină un număr prea mare de persoane inactive.

În concluzie, să nu sărbătorim excesiv evoluțiile pozitive menționate și să privim tabloul economic în ansamblu. Date statistice care nu sunt puse într-un context corect riscă să creeze o impresie excesiv de optimistă, care nu ne ajută să înțelegem vulnerabilitățile economiei românești și ce avem de făcut mai departe.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Eu cred ca se mai adauga ceva in toate ecuatia. Cred ca marea majoritata a profiturilor facute in Romania ale companiilor internationale sau corporatiilor si sunt bani care nu raman in tara pentru dezvoltarea afacerilor decat intr-o mica masura pentru ca in aceste cazuri deciziile se iau in functie de oportunitatile si potentialul la nivel macro si nu specific numai in cazul Romaniei.
    • Like 0
    • @ Nume
      foaie verde de batista, uite o teza comunista
      • Like 1
    • @ Vasile Ostaciuc
      Nume check icon
      Corporatiile nu au mama si nici tata, dar au un D-zeu: actionarul. Acest actionar nu este interesat decat de un castig cat mai mare si cat mai rapid. Prin urmare toate profiturile obtinute de o corporatie sunt investite acolo unde conducerea companiei crede ca poate obtine rapid alte profituri. Acea tara poate sa fie Romania sau poate sa nu fie Romania. Am lucrat la o corporatie care a decis sa nu mai investeasca in Romania si toate profiturie - dupa platile de dividende - au fost redirectionate catre tari din Asia. Iar eu cred in profiturile obtinute in Romania de corporatii sau firme internationale sunt investite mai mult in afara tarii decat in tara. Din acest motiv cred in ciuda tututor statisticilor si laudelor de sine ca am depasit Ungaria sau acum si Portugalia prosperitatea generala nu pare sa creasca. In schimb daca am avea mult mai mult capital romanesc ar fi sanse mult mai mari ca acest capital sa fie investit tot in Romania. Iar cand ma refer la capital romanesc ca refer la companii mici si medii cu cifre de afaceri de la 1 milion la 10-20 milioane de euro interesate sa creasca local si care la un moment dat ar trebuie sa fie angatorul numarul 1 in tara si sa nu ne bazam economia numai pe companii mari si/sau corporatii straine, care oricand pot sa inchida si sa lase un gol mare in urma. Daca aceasta gandire este comunista, atunci da, sunt comunist!
      • Like 0
    • @ Nume
      societatile comerciale, indiferent de marimea lor, fie ca este vorba despre un mic chiosc in capul satului sau de cele mai mari corporatii au fost infiintate de catre fondatorii lor pentru a obtine profit. acest lucru nu este ilegal si nici imoral si, pe deasupra este motorul principal al progresului material al omenirii. majoritatea societatilor comerciale au o viata scurta si fondatorii si/sau actionarii isi pierd banii investiti. cand o firma ajunge pe profit se numeste ,,break heaven,, pana atunci plateste impozite locale, taxe pe proprietate, taxe pe autorizatii, inca inainte de a incepe activitarea. taxele si impozitele aferente salariatilor, TVA, inca inainte de a avea profit si dupa ce face profit (daca face) plateste impozit pe profit, impozit pe dividente si uneori salariatii sunt motivati repartizandu=le o parte din profit. investitiile straine sunt ,,rentabile,, pentru gazde chiar daca firmele ar repatria tot profitul, dar dintr-o mie de motive nu se intampla lucru asta
      • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult
Text: Radu Crăciun/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon