foto Profimedia
Acum ceva vreme vorbeam cu un băiat care își petrece majoritatea timpului liber jucându-se pe calculator.
Se uita în jos când vorbea - timid, aproape apologetic - și apoi mi-a spus, foarte încet, că și-a creat în minte o lume fantastică întreagă.
Orașe, personaje, reguli, sisteme magice. Totul.
Și îmi amintesc că m-am gândit: this is it.
Așa arată potențialul înainte ca cineva să îi dea un nume.
Nu medalii.
Nu note perfecte.
De obicei doar o scânteie ascunsă într-un lucru pe care adulții îl consideră o pierdere de timp.
Am simțit în clipa aceea un fel de recunoaștere - genul acela de sentiment pe care îl ai când vezi o versiune mai tânără a ta încercând să spună:
„Aș putea fi bun la ceva, dacă m-ar ajuta cineva să descopăr care e acel ceva.”
Am legat lumea lui imaginară de designul de jocuri, apoi de un program de vară din Japonia, unde elevii experimentează învățarea într-un mod profund creativ.
Când s-a întors, nu era brusc o altă persoană.
Era doar aliniat.
Pentru prima dată, energia lui avea direcție.
Un copil genial, dar școala nu i-a oferit nimic cu care să poată lucra.
Nicio inspirație.
Nici măcar sentimentul că ideile lui ar conta în vreun fel.
Și cu cât lucrez mai mult cu adolescenți, cu atât îmi dau seama de un adevăr tăcut:
Fiecare tânăr are o forță brută în interiorul lui.
Întrebarea este unde ajunge această energie.
În distragere, dacă mediul este sărac.
În creație, dacă mediul este viu.
Cultura românească nu vorbește despre asta. Vorbim despre efort, disciplină, olimpiade, „drumuri sigure”. Dar vorbim prea rar despre momentul în care un adolescent se simte cu adevărat văzut - despre felul în care o singură voce credibilă poate înclina o întreagă viață.
Părinții simt asta la rândul lor. Acel instinct care spune:
„E ceva în copilul meu, doar că nu știu cum să îl scot la suprafață.”
Nu greșești. E doar încă prea devreme.
Există un punct de inflexiune.
Un moment în care, dacă copilul întâlnește inspirația potrivită, totul se rearanjează.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
ps - ice sturmabteilung e o abominație care trebuie dezasamblată. Demența criminală nu poate fi albită de nicio justiție. Dacă justiția americană va închide și acum ochii, locul ăla va deveni un pustiu.