Participarea la un summit la nivel înalt îți dă șansa de informare și înțelegere a contextului internațional, dar te și întristează când vezi, prin comparație cu alte țări, ce mici sunt mizele politice în România, ce jos e nivelul discursului și al acțiunilor administrative ale statului. Asta mi s-a întâmplat la Summit-ul de Business UE – Ucraina, organizat pe 10 și 11 aprilie pentru demararea planurilor de reconstrucție a Ucrainei.
În timp ce la Bruxelles se împărțeau zonele de influență de business și se formau matricele de finanțare, la noi dezbaterea națională era despre cum a trădat Ponta la Porțile de Fier în 2014 și cum își schimbă USR candidatul la președinție în timpul campaniei electorale. De asta, probabil, nici nu o să fim la masa puterilor care vor investi ca să câștige din reconstrucția Ucrainei, deși suntem țara UE cu cea mai mare graniță cu zona de război. Dar, despre România complexată – cu alt prilej. Acum am câteva impresii la cald de la summit-ul reconstrucției Ucrainei, pe care le descriu în câteva dimensiuni.
UCRAINA. În primul rând, este vorba de atitudine. De atitudinea Ucrainei. Nici un moment nu lasă impresia de națiune copleșită de greutăți, cu atât mai puțin învinsă. Este genul de atitudine din care deduci că nu va ceda niciodată, că nu negociază chestiunile ce țin de ființa națională. Atitudinea asta de războinic învingător nu este doar o impresie, este transpusă și în modul de lucru al delegației Ucrainei la UE trimisă de la Kiev. În fapt, Ucraina are în guvern oameni foarte bine pregătiți politic, financiar, tehnic, toți vorbitori excelenți de engleză pentru că au fost școliți în Europa, SUA. Nu chiar toți din linia întâi au acest profil, dar există o garnitură de tehnocrați la nivelul doi: vicepremier, ministru adjunct, secretari de stat, directori de direcție etc. Formează o echipă redutabilă și care și-a făcut un renume din persuasiunea și puterea de negociere. Toți sunt tineri și sunt multe femei. Impresionantă prestația ucrainenilor.
SUA. Mă așteptam să se vorbească despre elefantul din cameră: relația cu SUA. De fapt, agenda a fost construită în așa fel încât chiar nu era niciun elefant în cameră. Tot efortul de pregătire a reconstrucției Ucrainei (financiar, de creditare, de asigurări, de garanții, de reforme etc.) a fost îmbrăcat în proiectul de aderare al Ucrainei la UE început încă de acum 10 ani. Sigur că nimeni nu păcălește pe nimeni cu ”haina” asta afișată de UE, dar pregătirile de reconstrucție sunt legitime pentru că sunt chiar pregătiri de aderare. Spuneau voci la Bruxelles că asta va fi concesia acordată Ucrainei – aderarea la UE – în acordul de pace cu rușii, după ce NATO a fost tăiată definitiv de pe listă. Ca o validare a acestui plan, Comisia Europeană a fost reprezentată la summit-ul de la Bruxelles la nivel de Comisar pentru Extindere, Marta Kos. Partea ucraineană a venit cu prim-ministrul Denis Șmihal.
UNGARIA. În schimbul elefantului SUA a apărut lupul Ungaria. În aceste zile, când la Bruxelles se montează aderarea Ucrainei la UE, Guvernul Orban a inițiat un referendum național pe această temă și militează într-o campanie agresivă pentru votul ”NU” aderării Ucrainei. Guvernul are un vizual de campanie răspândit obositor de mult cel puțin în Budapesta (am văzut acum câteva zile), cu figurile lui Zelenski, Ursula von der Leyen și Manfred Weber (președintele PPE), alături de care scrie ”Nu-i lăsați să hotărască peste capul vostru!”.
O asemenea ostilitate nu putea fi ascunsă la summit. Răspunsul standard, al mai multor oficialități UE, a fost că în momentul actual politica de aderare a Ucrainei la UE este susținută și se derulează fără rezerve de 26 de state din 27 și că până la momentul deciziilor care trebuie luate în unanimitate mai este drum lung. Între timp se duce muncă diplomatică de lămurire cu Ungaria.
POLONIA. Abordez această dimensiune pentru că este relevantă în contextul summit-ului. Mai întâi pentru că, în această perioadă, Președinția UE este deținută de Polonia (urmează Italia de la 1 iulie). Polonezii au un discurs politic fără echivoc împotriva Rusiei, vorbesc de sancțiuni, de valorificarea activelor rusești din Europa, deci, implicit, imprimă UE o atitudine fără menajamente față de Rusia. În al doilea rând, Polonia este un jucător important în reconstrucția Ucrainei și este deja acolo cu instituții financiar bancare (Banca Națională de dezvoltare BGK), de asigurări (Kuke), de infrastructură (Orange Polska). Polonezii reconstruiesc vizibil în Ucraina și au politici naționale în acest sens, oferă facilități și consultanță investitorilor. Guvernul polonez a numit și un Emisar Special pentru Reconstrucția Ucrainei, un personaj cu greutate – președintele comisiei de politică externă din Seim, nu un... Sprânceană. Emisari speciali pentru Ucraina cu rang de ambasador mai au Germania, Franța și Italia.
Cifrele reconstrucției Ucrainei. Cifrele sunt și bune și rele. Comisarul pentru Extindere a anunțat că UE contribuie în următorii 3 ani cu 10 miliarde de euro și mai angrenează capital privat în valoare de 40 de miliarde de euro, deci un total de 50 de miliarde. Premierul Ucrainei a anunțat că, doar la ora actuală, e nevoie de 500 de miliarde de euro pentru înlăturarea pagubelor, și cifra va mai crește până la sfârșitul războiului. Cum zicea premierul Șmihal, ”Ucraina nu este doar un câmp de luptă, ci și un vast teren de făcut afaceri”. Prioritățile anunțate de ucraineni pentru investitorii străini sunt industria de apărare, agricultura, energia, IT, construcții, logistică (apă, feroviar, rutier). Comisarul european Kos a concluzionat această etapă printr-un proverb ucrainean: ”Să facem borșul împreună ca să-l mâncăm împreună!”.
ROMÂNIA. În fine, să trag o concluzie și despre România, din perspectiva mea de reprezentant al unui grup industrial românesc aflat acolo. În contextul în care reconstrucția Ucrainei a început și există strategii naționale ale mai multor țări europene de a participa la business în Ucraina, România nu e prezentă. Acum, la Bruxelles, au venit meteoric consilierul prezidențial Dacian Cioloș și șeful Cancelariei prim-ministrului, dar fără nicio aderență la agenda summit-ului. Am fost două companii industriale din România și cam atât. Așa cum am văzut că stau lucrurile, reconstrucția Ucrainei este o afacere de stat, nu pe ”persoană fizică”. Probabil am ratat startul protagoniștilor către business în Ucraina, dar poate mai există și un al doilea tren, al celor mulți, în care să ne urcăm. Ca să rămân la vorbele comisarului Marta Kos, nu cred că știm să facem borș ucrainean, deși istoric este în meniul românesc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa platesti despagubiri de razboi nu e ceva de lauda