O fostă actriță vinde la Iași prăjituri de 300.000 de euro pe an. „Impozitele pe salarii sunt foarte mari. Am auzit că în Bulgaria sunt la jumătate”. GENERAȚIA B

O fostă actriță din Soroca, Republica Moldova, vinde la Iași prăjituri de 300.000 de euro pe an, sub brandul „Cuptorul Moldovencei“. Aici se coc zilnic plăcinte și prăjituri de casă după rețete moldovenești de la „babușea" (bunica) Marusea și nana Lida. 

Înainte de „Cuptorul Moldovencei“ Nicoleta Hrițcu a fost pe rând actriţă, asistent de marketing și asistent financiar. Facultatea de teatru a absolvit-o la Iaşi, în anul 2005 şi a jucat trei ani în Iaşi, dar spune că nu s-a putut adapta la ritmul foarte lejer de lucru. 

„Erau foarte mulţi timpi morţi şi prea multă subiectivitate. Simţeam că depindeam într-o prea mare măsură de alţii”, povestește Nicoleta Hrițcu. Așa că s-a angajat ca asistent de marketing la Iulius Mall, dar a lucrat doar șase luni, pentru că i-a fost desfăcut contractul de muncă. Primul job şi prima concediere. Asta se întâmpla în 2006.

Atunci s-a hotărât, și la insistețele mamei, să-și finalizeze studiile de marketing la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“.

„Şi bine am făcut, pentru că, spre surprinderea mea, a fost o experienţă extraordinară. Am avut câţiva profesori foarte buni, care au contribuit la formarea mea ca antreprenor. Am avut multe proiecte, multe studii de caz, multe provocări profesionale”, continuă antreprenoarea.

În 2008 absolvea facultatea de marketing, lucra ca asistent de marketing într-o galerie de artă, făcea şcoala de şoferi şi era însărcinată cu primul copil. „A fost un an extraordinar!”, concluzionează.

Acum are 34 de ani, este căsătorită și are doi copii. Povestește că pasiunea pentru gătit și-a descoperit-o când stătea acasă cu Sofia, fetiţa ei. „Trebuie să menționez că eu oricum am venit cu o valiză plină cu experienţe culinare, de la mine din Soroca, unde mama tare le mai avea cu gătitul, la fel şi surorile ei şi babuşea (bunica) Maruşea şi toate vecinele şi rudele noastre”, spune basarabeanca.

Apoi a lucrat la o firmă de distribuţie de accesorii pentru Horeca și ulterior ca asistent financiar într-o multinaţională.

În multinațională spune că nu făcea mare lucru şi lua un salariu destul de bun, „dar nu sunt făcută eu să stau degeaba”. Așa că și-a dat demisia. Adunase o concediere, o demisie şi o desfacere de comun acord.

„Visam să fac ceva extraordinar și să îndeplinesc așteptările celor care mă cunoșteau, dar eu făceam copii, găteam și schimbam joburile cam des”

Timpul trecea, colegii ei deja depăşeau nivelul de entry-level pe la firme mari, iar „eu făceam copii, găteam, schimbam joburile cam des”. Avea 30 de ani, visa să facă ceva extraordinar și să îndeplinească așteptările celor care o cunoșteau.

Și-a făcut calculele că dacă s-ar fi angajat din nou ar fi luat un salariu de maximum 1.500 lei net.

„Nu, nu era pentru mine această perspectivă, aşa că m-am gândit: hai să facem plăcinte, prăjituri de casă”,spune tânăra antreprenoare.

A aflat despre un curs de antreprenoriat unde a aflat de SRL-D şi de finanţare. A făcut singură proiectul şi l-a depus şi a reușit să obțină cei 10.000 de euro nerambursabili de la stat.

Împreună cu soţul ei a vândut un teren în Iaşi şi au mai făcut rost de 11.000 de euro, apoi au deschis primul magazin într-un spaţiu mic, de 50 de metri pătrați. Se întâmpla în urmă cu trei ani.

După nouă luni nu le-a fost greu să se hotărască să împrumute de la bancă alţi 20.000 de euro şi să se mute într-un spaţiu mai mare, de 140mp. „Este undeva în cartierul Păcurari, unde toată lumea îmi zicea că mă sinucid făcând asta şi că n-o să meargă acolo, că nicio afacere n-a mers acolo. Dar eu de cum am intrat în spațiu am ştiut că o să fie bine. Şi este bine”, spune antreprenoarea.

„O să fiu puţin Gică Contra şi o să afirm că în cazul meu totul a fost uşor”

Cât de greu i-a fost să obţină autorizaţii, avize de la autorităţi? A simţit că autorităţile i-au pus beţe în roate? „O să fiu puţin Gică Contra şi o să afirm că în cazul meu totul a fost uşor. Eu mi-am dorit tare mult să fac ce fac acum! Mi-am făcut temele şi oriunde m-am dus cu vreo solicitare, ştiam despre ce este vorba. Şi chiar dacă, pe alocuri, mai călcam strâmb cu vreo întrebare sau vreo concluzie, am primit consultanţă de la toţi reprezentanţii organelor de stat”, vede ea lucrurile.

Admite că „probabil” au fost şi momente dureroase şi de dezamăgire, dar susține că acestea se uită. „Eu dacă mă uit în spate văd multe scări pe care am urcat, pe rând, în ritm susţinut şi hotărât”.

„Dacă aş fi păţit în primul an de activitate ce-am păţit anul acesta cu resursele umane, cred că aş fi renunţat”

Antreprenoarea povestește că au fost și momente grele.

„Cea mai mare problemă a fost rulajul de personal de anul acesta, adică în al treilea an de activitate. Dacă aş fi păţit ce-am păţit anul acesta cu resursele umane în primul an de activitate, cred că aş fi renunţat, atât de dezamăgitoare au fost experienţele, dar mulţumesc că n-a fost aşa şi acum nici eu nu mai sunt singură. Îl am alături pe soţul meu, care mă ajută cu expertiza lui de 10 ani în management, o am pe sora mea, pe mama mea. Suntem peste 20 de oameni buni. Iubim ceea ce facem şi lucrăm cu drag şi responsabilitate faţă de oamenii care ne calcă pragul”

„Plătim lunar între 16.000 şi 20.000 de lei doar impozit pe salarii. Este greu să oferi salarii bune, când jumătate din sumă trebuie să plăteşti la stat”

Cele două firme din portofoliu au 22 de angajaţi. Nu își ascunde nemulțumirea față de impozitarea muncii.

„În fiecare lună plătim între 16.000 şi 20.000 de lei doar impozit pe salarii. Foarte mari sunt impozitele pe salarii! Am auzit că în Bulgaria sunt la jumătate, de exemplu. Este greu să oferi salarii bune, când jumătate din sumă trebuie să plăteşti la stat”, spune Nicoleta Hrițcu.

Cifra de afaceri de 300.000 de euro în 2015. „Dacă respectăm planul, anul acesta s-ar putea să ajungem la 600.000 de euro”

În 2015 Cuptorul Moldovencei a avut o cifră de afaceri de 300.000 euro, iar în 2016 se așteaptă la o creştere semnificativă, după deschiderea celui de-al treilea magazin. În plus, intenţionează să mai deschidă şi un laborator, cât de curând. „Dacă respectăm planul, s-ar putea să ajungem anul acesta la 600.000 de euro”, crede tânăra întreprinzătoare.

„Antreprenoriatul în România mi-a venit ca o mănuşă. Îmi place să construiesc”

Ce sfat ar da tinerilor care ar dori să înceapă o afacere? „Tinerilor le spun să se hotărască ce vor, în primul rând. Să acumuleze experienţă în domeniul de interes lucrând la patroni, să facă planuri, să-şi propună obiective şi abia după toate acestea să se arunce în antreprenoriat. Să fie harnici şi proactivi, să-şi respecte cuvântul dat şi să fie serioşi”.

Spune că antreprenoriatul în România i-a venit „ca o mănuşă”. „Îmi place să construiesc. Îmi place să creez plus valoare”, continuă ea.

Antreprenor în România vs. antreprenor în Republica Moldova

Recunoaște că nu prea știe cum e să fii antreprenor peste Prut, pentru că este plecată de la 14 ani de acasă.

„ Știu de la colegi că acolo climatul este unul instabil şi că sistemul este unul extrem de corupt. Iar eu m-am asimilat atât de mult Iaşului, încât sunt eu moldoveancă din Soroca, dar ieşeancă sunt de mult timp şi tare mă bucur că pot să fiu antreprenor între 7 coline”, se mândrește fondatoarea Cuptorului Moldovencei.

Articolul face parte din cadrul campaniei Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp