Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

O întrebare incomodă pentru domnul Juncker

Jean-Claude Juncker-

Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, a vizitat săptămâna trecută pentru prima dată România în calitatea pe care o deține. Vizita precedentă a domniei sale data tocmai din 2003, un motiv suficient de important pentru ca să nu ratez o astfel de întâlnire. Mai ales că era un prilej excelent de a discuta cele cinci scenarii ale sale legate de viitorul UE, care au provocat atâta emoție în România și nu numai. Motiv pentru care am acceptat invitația de a participa la „întâlnirea cetățenească" (N.B. terminologia oficială) pe care acesta a avut-o alături de doamna comisar Corina Crețu, într-o sală a Muzeului de artă al României, umplută până la ultimul loc. 

Întâlnirea era gândită să faciliteze dialogul între cetățeni și invitați pe tema viitorului Europei. Am să trec peste mulțumirile, cred eu, excesiv de repetate, care i-au fost adresate pentru sprijinirea României în procesul de aderare și integrare și am să ajung la calitatea dialogului. Din păcate, un dialog eșuat prin prisma calității întrebărilor adresate din sală. 

Organizatorii au preferat să mizeze pe spontaneitatea dialogului, pentru a da un caracter cât mai autentic discuției dintre cetățeni și Președintele CE. Un demers legitim la prima vedere, dar, așa cum s-a dovedit, și riscant. Pentru că, atunci când ai beneficiul unei astfel de vizite extrem de rare, așa cum istoria o dovedește, ar trebui să încerci să profiți de ea la maximum prin angajarea unei discuții de calitate, cu atât mai mult cu cât timpul a fost foarte strâns.

Asta însă ar fi presupus o filtrare a întrebărilor adresate, în așa fel încât cele cu adevărat provocatoare și relevante să ajungă la onoratul oaspete. Pentru că mi se pare incredibil faptul că, în pofida aprinselor dezbateri din spațiul public, după 60 de minute nimeni nu găsise de cuviință să îl roage să expună cele cinci scenarii pe care le propune liderilor europeni, unul dintre ele fiind al Europei cu mai multe viteze. Din păcate mult mai interesante au fost pentru unii răspunsurile d-lui Juncker în legătură cu birocrația din ministerele României. Nici măcar ale Comisiei Europene…

Filmul în care liderii o iau înainte, uitând să ia împreună cu ei și cetățenii, l-am mai văzut în Europa și a adus UE în pragul unei crize existențiale. Este atitudinea de aroganță cea care stă la originea frustrării și neîncrederii care încă persistă. O integrare care ar fi trebuit realizată împreună cu cetățenii a fost realizată de multe ori în pofida lor. Instituțiile și liderii europeni au eșuat, din păcate, în demersul lor de a „vinde" populației obiectivul unei Europe și mai profund integrată.

Radu Crăciun

Dar entuziasmul participării a fost mare, numeroasele mâini ridicate pentru întrebări făcând că mâna mea să rămână neridicată, motiv pentru care voi adresa aici întrebarea mea pentru domnul Juncker. „Pentru" domnul Juncker nu în sensul în care este o întrebare la care domnia sa să răspundă, ci o întrebare pentru a fi pusă de domnia să mai departe liderilor europeni, care s-au și grăbit să semnaleze opțiunea lor pentru o Europă cu două viteze, în care țările lor să fie nucleu: Germania, Franța, Spania și Italia. Iar întrebarea incomodă pe care domnul Juncker ar trebui să o pună celor patru entuziaști ar fi:

Ce legitimitate aveți pentru a promova o integrare mai profundă a țărilor pe care le conduceți?

Adică în mandatul politic dat de alegători acestor lideri figurează și proiectul unei integrări mai profunde? Pentru că filmul în care liderii o iau înainte, uitând să ia împreună cu ei și cetățenii, l-am mai văzut în Europa și a adus UE în pragul unei crize existențiale. Este atitudinea de aroganță cea care stă la originea frustrării și neîncrederii care încă persistă. O integrare care ar fi trebuit realizată împreună cu cetățenii a fost realizată de multe ori în pofida lor. Instituțiile și liderii europeni au eșuat, din păcate, în demersul lor de a „vinde" populației obiectivul unei Europe și mai profund integrată.

Or, în aceste condiții, întrebarea este: s-a întâmplat acea schimbare la nivelul opiniei publice din cele patru țări care să justifice reluarea proiectului de integrare profundă, pe care, iată, politicienii sunt gata să și-l asume? Eu cred că mai degrabă nu. 

Peste tot în Europa vedem o ascensiune a partidelor eurosceptice care sugerează amplificarea unei anumite stări de spirit. Iar celor care vor spune că victoria categorică a candidatului de centru Emmanuel Macron din turul doi al alegerilor prezidențiale franceze este un mandat dat pentru o integrare mai profundă, le-aș semnala că votul a fost mai degrabă împotriva dezintegrării promovate de Marine Le Pen, ceea ce este cu totul altceva decât un vot în favoarea unei integrări mai profunde. Și aș mai aminti că partidul doamnei Le Pen a devenit între timp principala forță de opoziție din Franța, într-o creștere notabilă față de anii trecuți, iar în cazul unui eșec economic al președintelui Macron, mulți analiști consideră că Le Pen are drumul deschis la următoarele alegeri prezidențiale. Deci există și cel puțin o jumătate goală a paharului, dacă nu chiar mai mult.

Cineva spunea într-un forum recent că UE nu ar trebui condusă de cele mai mari țări, ci de cei mai capabili lideri. Ar fi ideal, dar pare utopic. Sau nu?

Radu Crăciun

Văd la nivelul liderilor politici europeni mai apropiați sau depărtați incapacitatea de a învața din greșelile trecutului. Naivitatea abordărilor de tip să ne întoarcem la „business as usual" (abordările cu care eram obișnuiți) nu va duce la rezolvarea problemelor existente, ci doar le va amplifica. Iar dacă mă întrebați pe mine, totul pleacă de la economie și prosperitate. Iar aici pașii Europei sunt suficient de timizi pentru a fi departe de a genera satisfacție în rândul populației și entuziasm în a-și urma liderii.

Cineva spunea într-un forum recent că UE nu ar trebui condusă de cele mai mari țări, ci de cei mai capabili lideri. Ar fi ideal, dar pare utopic. Sau nu?

Articol publicat pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Intrebarea vine pe fondul realitatii de pe scena politico-economica europeana, actuala. Eu ma bucur pentru ca am ocazia sa raspund neclaritatilor cu privire la situatia actuala dar si pentru a exprima exercitiul vizionar pentru o Europa puternica atat in plan economic cat si in plan politic, strategic.

    La momentul actual Uniunea Europeana este un complex alcatuit din 28 de tari din spatiul european. Fiecare stat isi aduce contributia dezvoltarii Uniunii Europene prin masurile proprii in ceea ce priveste imbunatatirea vietii economice, a educatiei, a sistemului de sanatate, a infrastructurii, masuri luate pentru a oferi nu doar un echilibru in functionarea economica a fiecarui stat, in plus, si cresterea nivelului de incredere a populatiei in structurile guvernamentale ale fiecarui stat prin luarea de masuri legislative si economice, cel putin, in domeniile amintite.

    Unul din rolurile importante, pe care le are Uniunea Europeana, este de a monitoriza, la nivel macro, functionarea fiecarui stat, nu doar legislativ, dar mai ales din punct de vedere economic.

    Chiar daca, in aparenta, o Uniune definita principial urmarind "mai multe viteze", ale dezvoltarii fiecarui stat din UE, ar veni in sprijinul rezolvarii de moment a neintelegerilor economice ale fiecarui stat, personal consider ca structurarea functionarii UE pe "mai multe viteze" ar conduce la un dezechilibru si mai amplu al intereselor economice cu eventuale consecinte asupra diminuarii increderii populatiei in propriile guverne. Ar fi de evitat un astfel de scenariu, in special, pe termen lung.

    Ideea e sa oferim si sa mentinem un nivel de incredere cat mai mare al populatiei fiecarui stat in propriul aparat economic. S-ar presupune ca un echilibru economic are la baza un sistem legislativ / executiv privit cu incredere de catre cetatenii fiecarui stat european. In momentul de faţă, la nivelul Uniunii Europene este binecunoscuta existenta migratiei, in special, in randul tinerilor statelor cu o economie mai putin dezvoltata catre statele UE cu o economie mai dezvoltata. Sigur, in acest mod, aparent, potentialul muncii este vazut ca fiind valorificat tot in statele cu o economie mai dezvoltata. In realitate, insa, economia unui stat mai dezvoltat, beneficiind de resursele migratiei, poate fi evaluata ca o crestere brusca dar cu riscuri mari in ceea ce priveste sustenabilitatea economica, pe termen lung, a zonei / statului respectiv. Dar nici oprirea migratiei nu ar fi o solutie pentru a mentine sustenabilitatea economica a zonei / statului respectiv.

    Adoptarea unor masuri legislative "locale", fiecarui stat din Uniunea Europeana, pentru distribuirea atat a fortei de munca in teritoriul fiecarui stat dar si, pe cat posibil, a structurilor macrointreprinderilor, prin crearea de puncte / pachete de lucru, ar fi, in opinia mea, o solutie care ar veni in sprijinul dezvoltarii economice a fiecarui stat dar si in sprijinul cresterii increderii populatiei in propriile guverne. Astfel s-ar auto-sustine un echilibru economic, la nivel UE, prin diversificarea dar si marirea "schimbului" comercial, totodata cu rezultate in diminuarea nivelului actual al migratiei.

    Sta in mainile fiecaruia dintre oamenii care au autoritatea organizatorica pentru a propune astfel de idei, insa, ceea ce trebuie sa ramana permanent valabil este ca adoptarea trebuie sa fie facuta in context democratic-european.
    • Like 0
  • marius v check icon
    Domnule Crăciun - să fim serioși! - aceasta este cea mai blândă dintre întrebările incomode care i s-ar putea pune lui Jean-Claude Juncker. Atât de incomode încât ar trage cu ochiul la încheieturile mâinilor și s-ar mira el însuși că nu vede cătușele. Ar mai putea fi întrebat despre Brexit, al cărui cosemnatar este (alături de frau Merkel). Despre ștergerea a 50 % din datoria (enormă a) Greciei, pe spatele celorlalte țări din UE (inclusiv Marea Britanie). Dar pentru punerea acestor întrebări ar cam fi nevoie de jurnaliști veritabili, nu de dansatori de menuet.
    • Like 1
    • @ marius v
      check icon
      marius v, bre, bag sama că ești expert în ale U.E. Nu ne scrii un eseu mai amplu? Pe bune: cătușe, Grexit, Brexit, sărmana cîrca Marii Britanii (săracii, deja bocesc...), frau Merkel...
      • Like 0
    • @
      marius v check icon
      Nu, pentru că nu acesta este subiectul articolului. Când va apărea un articol despre Brexit (cu siguranță se va mai vorbi, după alegerile de luna viitoare), am să scriu un eseu cu dedicație, dacă n-ai apucat să te documentezi la timp, bre. Nu-i foarte complicat. Prima oară înveți să citești, apoi te străduiești să înțelegi ce-ai citit, după care stabilești, mental, conexiuni între informațiile căpătate. Bre!
      N-am pomenit de „Grexit“. Iar ca să te feresc de insomnii, îți spun de pe-acum că nu sunt eurosceptic, bre.
      • Like 0
    • @ marius v
      check icon
      Bravo, aștept.
      • Like 0
  • Sunt total pentru o integrare mai profundă acelor 27! Nu mă sperie euroscepticii, din ăștia se găsesc in orice sat, în orice familie, în orice birou. Dobitocii care nu înțeleg că alternativa integrarii și a cedării de suveranitate nu este o autonomie prosperă, ci înapoierea și "dizolvarea" în acidul corupției patriotice!

    Nu mai tine deja discursul cu elitele care o iau înaintea cetățenilor! Stă in firea lucrurilor ca oameni cu idei sa ofere proiecte generoase oamenilor fără idei (de rând). Ideea europeană nu putea nicicând sa se nască la coarnele plugului sau din strung! Ci din mintea educata a unor elite educate. Elite care, natural, o iau înaintea gloatei.
    • Like 1
    • @ cristiansirb
      check icon
      Asistăm la o deformare terminologică tot mai accentuată. „Eurosceptic”, ca termen, avea noimă undeva în perioada interbelică, dacă nu cumva la final de sec. 19, de cînd s-a pus problema unei Europe Unite, inițial în jurul unui sistem bazat pe Austro-Ungaria, după o serie de reforme. Astăzi, „eurosceptic” înseamnă, de fapt,. „eurodistructiv”, pur și simplu sînt cei care vor să distrugă U.E. și, conștient sau nu, să o aducă la starea conflictuală de dinainte de al doilea război mondial. Mesajul lor este un amestec de extremă stîngă și de extremă dreaptă + anarhism. Madame Le Pen, de ex., nu are un mesaj coerent, nu are nici dna May, atunci cînd vorbește de faptul că Brexit propune „a brighter future” (ca și cum ar fi „a dark present”).
      Am observat că toți aceși „eurodistructivi”, prea elegant numiți „eurosceptici” (deoarece sceptici putem fi mulți, în sensul că faci și scenarii mai negre un pic, nu speri că totul merge ca uns), nu au scenarii alternative, pur și simplu vorbesc fără să gîndească sau mimeamă gîndirea în speranța că, poate, merge la plebe.
      • Like 0
  • check icon
    Sînt siderat ori de cîte ori citesc texte de acest tip. Așadar, Europa – după secole de războaie – trăiește în pace, multe țări ale U.E. au un nivel de trai foarte ridicat, iar altele, mai sărace, cum este și RO, se urcă într-acolo. Nu mai stăm la cozi, înfometați. Nu mai stăm nici măcar la cozi să ne luăm viza, putem călători mai peste tot cu acel card de identitate. Și multe d-astea, mai mult ori mai puțin importante...
    Nu e bine așa. Dar cum e bine, stimate autor și stimați cititori? Sînt siderat, mai ales, cînd oameni mai în vîrstă, care au apucat comunismul, care știu ce a însemnat nenorocirea aia pentru România, vin acuma și fac pe deștepții că una, că alta... În condițiile în care România, ca stat, iar românii, ca popor, încă bîjbîie să caute un sens în lumea asta, vin tot felul de deștepți să filosofeze pe tema istoriei, a destinului umanității...
    I-aș pune eu autorului niște întrebări incomode. Se va supăra, cert, căci așa sînt mai toți filosofii ăștia ieșiți din coclaurile comunismului și și-au pus manta de guru. Domnule dragă, ai citit, fie și pe diagonală, istoria Europei? Dar a României? Ai studiat viața și activitatea lui Junckers? Dar a altor politicieni europeni? A celor care au construit Europa de azi? Bălcescu, Seton Watson, Masrayk, Titulescu, a întregii generații postbelice, reprezentată de cei care au trăit ororile celui de-al război mondial, care au ieșit din Holocaust... Citiși toate astea? Le știi? Le-ai analizat? Ai ajuns la concluzia că prosperitatea și pacea de azi ar fi venit oricum? Serios? Așa crezi?
    • Like 3
    • @
      Eu am primit si comentarii(la acelasi comentariu) cum ca, dimpotriva, sa nu mai visez la EU ca la un basm...ca vai, cate si mai cate nenorociri a provocat acestei tari. Sigur ca aveti dreptate daca facem comparatie cu trecutul gri prin care am trecut, dar si cate neimpliniri are acest EU, cu atata lume care o duce mai rau ca inainte chiar in tarile care inainte erau infloritoare, cu atata lume nemultumita de birocratia si ingamfarea Bruxelles-ului sau alienarea lui, cu pierderea unei parti a suveranitatii nationale(atatea partide nationaliste au motive sa se itzeasca cu idei de dezintegrare a EU), plus ca atata lume din Romania a trebuit sa plece pentru joburi in alte tari, pentru ca EU nu are prioritatea de a ajuta tarile estice ci doar le aplica ironii, in loc sa le cheme la dezbateri constructive si sa stabileasca impreuna teme clare de rezolvat, ca intre prieteni si nu ca de la un for superior arogant si greu de multumit...Nu eu sunt cea care se plange de EU, se plang cei care trag cu ochiul catre Putin...Deci parerile sunt impartite, tot respectul pentru lista de lucruri cu adevarat mari care s-au infaptuit, dar mai e mult pana departe. Daca liderii din tarile din est impreuna cu mafiile lor locale ar avea respect fata de conducerea EU si disciplina si constiinciozitate, lucrurile ar fi mers mult mai bine...Din pacate exista atatia agenti pro rusi, atatea spirite retrograde, incat de atata diversitate, abia se mai sustine ideea de EU, cu toata speranta noastra copilareasca...Una e speranta noastra si alta e complexitatea de interese potrivnice acestei uniuni ce se doreste a fi un proiect generos de comuniune de interese :(...Nu mai stam la cozi la mancare dar stam la coada asteptand implementari vizibile(locuri de munca, salarii, scopuri clare de folosire a resurselor umane irosite)...lui Juncker, care e batran, i se pare ca s-a facut mult, el nu mai are timp, dar multi dintre noi ne temem ca se va duce totul pe apa sambetei daca nu se iau masuri radicale in scurt timp...
      • Like 1
    • @ Adriana Negruti
      check icon
      Îmi pare rău, dar nu vă pot urmări. Scrieți prea mult, fără diacritice și suficient de haotic pentru a fi un text obositor. Cu scuzele de rigoare, închei aici.
      • Like 2
  • check icon
    Problema legitimității v. legalității este mult discutată în politică. Dacă înțeleg bine ce vrea autorul, el se consideră un cunoscător al problematicii și consideră că l-a pus la colț pe Junckers. Adică, să spunem așa: U.E., prin factorii să de decizie, dorește asta și asta, este legitimă decizia, adică are girul locuitorilor U.E.? Dar dacă guvernul României dorește să implementeze asta și asta, este legitimă dorința? Păi este, dacă nu abuzează de OUG-uri și propunerea ajunge în parlament. U.E. nu are pîrghii coercitive, ci consensuale, țările membre au dorit să adere tocmai pt că împreună este mai bine, decât unul contra altuia, cum a fost în perioada interbelică. Nu e bine așa? Dar cum ar fi bine, stimate autor? Nu țin minte ca U.E. să fi impus ceva cuiva vreodată, a sugerat, a recomandat, iar guvernele țărilor membre au preluat și au validat sau nu au validat în parlamentele naționale. Apoi, există Parlamentul European care tocmai asta face, votează propuneri și directive. Și revin: nu e bine așa? Dar cum ar fi bine?
    • Like 3
  • check icon
    Autorul scrie, cu bold-italic: „Ce legitimitate aveți pentru a promova o integrare mai profundă a țărilor pe care le conduceți?”
    Dar d-na Firea ce legitimitate are să întrebe dacă să se demoleze sau nu huiduma din Cathedral Plaza? Dar d-na Udrea ce legitimitate a avut ca să facă una și alta? Dar Iliescu ce legitimitate a avut ca să cheme minerii? .... Întrebările astea nu vă convin, stimate autor? Vă place să filosofați așa, superior, ca să știe lumea că le știți. Monșer, îți spun eu: dacă Europea nu găsește o formulă de unitate, se ajunge la conflicte tot mai intense, în final la război. Nu există alternativă decît o Europă unită. Și, ca să-ți dau temă de analiză, stimate autor, ia fă mata un scenariu în care, in extremis, U.E. nu mai există. Ia să te văz, că văd că le știi pe toate.
    • Like 2
  • Romani orunde va aflati pregatiti Tara pentru ROEXIT !!! !
    • Like 0
    • @ Vasile Bouleanu
      check icon
      Clar RO-Exit, scrie pe noi „prosperitate și succes” dacă facem asta, ne aliem cu Grecia, care revine la drahmă și cu Albania și punem, taică, de o Europă așa, la mama ei, cu pozele lui Ceaușescu și Enver Hoxha la cap, că ne lumineze. Ce Junckers, ce Merkel, uite acilea oameni destoinici, care au construit o lume bună și dreaptă. Traducem și operele complete ale dinastiei Kim, să ne deie și mai multă lumină.
      • Like 2
  • Mi se pare ca prea multa teorie se face in loc sa se gaseasca, in cadrul problematicii lipsei unui succes evident al EU, o lista de module clare ale acestei problematici. Eu, ca cetatean, asteptam de la EU sa puna pe un sistem informatic toate regiunile Europei si sa creeze harti pe subiecte distincte: economice, sociale, demografice, culturale, de securitate, etc. Sa zicem ca exista aceste harti.Sunt ele oare completate corect ? Fiecare tara din EU ar trebui sa transmita fara intarziere problemele ei si conducerea EU ar trebui sa aiba ca prioritate ridicarea nivelului de trai al tarilor aflate in dificultate, impreuna cu rezolvarea problemelor din tarile dezvoltate, supuse si ele crizelor mondiale. Daca nu asta e prioritatea, atunci de ce s-au mai unit niste tari? Ca sa se vanzoleasca niste oameni pe la Bruxelles si sa vorbeasca discutii? E atat de mult de lucru si in acelasi timp sunt someri peste tot, sunt atat de multe lucruri neglijate si se vaita toti de birocratie ineficienta...Eu asta as fi intrebat daca eram in sala unde era Juncker: este EU proiectata sa puna o ordine in problemele comunitatii de state de pe continentul Europa, ori este doar un organism artificial, care complica lucrurile inutil, atata vreme cat tarile din vest continua sa considere tarile din est de rang inferior in loc sa le ajute ca pe niste regiuni vitregite de fostul regim ? As fi pus intrebarea asta pentru ca tot tarile din vest au acceptat in mod tacit ca tarile din est sa fie lasate prada experimentului comunist si as fi vazut EU ca o sansa de a repara aceasta nedreptate...
    • Like 0
    • @ Adriana Negruti
      UE la ora actuala (si de cativa ani buni incoace, de altfel) este mult prea ocupata cu multiculturalismul si islamizarea fortata, ii doare in cot de Estul care incearca sa se refaca dupa comunism. Tarile din Estul Europei sunt bune pentru UE doar ca piete de desfacere pentru mancarea lor de plastic si carnea veche de 20 de ani, procesata si reporcesata vanduta apoi in supermarketuri. UE nu s-a unit cu Estul decat la nivel declarativ, formal, pe cand in esenta ei, UE s-a unit de mult timp cu Peninsula Arabica si Africa de Nord, Estul european crestin nu reprezinta nimic pentru ei. Eventual forta de munca ieftina, pt ca nah, prietenii lor din desert nu prea le place munca, doar ajutoarele sociale si casele primite gratis de la stat (in Franta, Olanda, Italia, Germania mai nou).
      Incetati sa mai credeti in basmul asta stupid cu UE.
      • Like 2
    • @ Adriana Negruti
      check icon
      „..in cadrul problematicii lipsei unui succes evident al EU,” Cum ar trebui să arate acel succes evident, după părerea dv.? Faptul că nu au fost războaie, că U.E. are un nivel de trai ridicat, inclusiv unele țări foste comuniste, iar altele, ca RO și BG pe drum să salte nu este suficient pentru dv.??!! Doriți să simțiți cum este o lume mizeră, disperată? Duceți-vă în Coreea de Nord, folosiți maișina timpului în anii ’80 ai epocii Ceaușescu sau în Albania acelorași ani, și veți vedea atunci ce extraordinar de mult înseamnă U.E., îi veți simți gustul succesului.
      Aveți cumva impresia că fără U.E. ar fi fost la fel? Serios? Încercați să argumentați.
      • Like 3
    • @ Purple Rain
      check icon
      Aveți o viziune simplistă asupra U.E. Finalul este mișto, să zic așa: «Incetati sa mai credeti in basmul asta stupid cu UE.» Să vedeți ce poveste reală este dacă s-ar sparge U.E. și ar începe un război frumos, în care se vor bate pt sfere de influență toți cu toți. Dar, poate, dv. aveți alte viziuni, duceți dorul unui comunism ca la mama lui, ca la Kim acasă, ca la Castro. Cum ar trebui să fie U.E. ca să corespundă viziunii dv. despre lume și viață? Poate vă inspiră lucrările tov. Nicolae Ceaușescu, avea și el niște cugetări adînci despre tema politicii mondiale. Le-ați studiat, nu-i așa? Conspecte ați făcut?
      • Like 0
    • @
      Domnule, nu stiu despre ce vorbesti. Aveam 4 ani in 1989, deci nu sunt la curent cu politica celor mentionati mai sus. Pe de alta parte, eu va invit sa aveti o viziune mai larga asupra realitatii inconjuratoare si sa nu-i mai catalogati pe toti cei care nu sunt de acord cu Dvs drept comunisti, putinisti etc De ce in afara UE = comunism? De unde ideea asta prosteasca?
      Daca ar fi sa suprageneralizam in asa hal, poate la fel ar trebui sa zic si eu ca UE = o adunatura de homosexuali si ong isti progresisti cumparati de arabia saudita ca sa promoveze interesele islamului cuceritor in Europa. Dar nu zic asa, pentru ca treaba asta e deja evidenta pentru toata lumea, fie ca le place sau nu ;)
      • Like 0
    • @ Purple Rain
      Probabil că miliarde de euro nerambursabile, bune de furat pentru elita "patriotica" și autonoma locală a Europei de est sunt și ele simbolul nepăsării UE. :)

      Nu vreți sa știți cât de creștini suntem noi la proba realității. Leagănul maicii domnului :)
      • Like 0
    • @ Purple Rain
      Ganymede check icon
      Domnule, eu în 1989 aveam 1 an. Nu a zis nimeni ca în afara UE = comunism. Nicidecum. Dar știți cum ar fi Romania necomunistă, dar în afara UE? Așa cum a fost deja intre 1990 si 2007. Nici comunistă, dar nici în UE. Adică Romania aia cu mineri și Iliescu, cu grevele profesorilor la fiecare început de semestru, cu HIV luat prin transfuzii in spitale și Adrian Nastase pe cai mari.

      Cred că ne putem pune de acord că Romania singură nu poate face față politicii internaționale, da? Nici măcar la nivel regional, în Balcani si în Est... darămite la nivel global. Varianta ca noi sa fim (iar) stat satelit atașat Rusiei pică iarăși (cred că și aici ne putem pune de acord). Ce altă variantă am mai avea? In afara de UE?
      • Like 0
    • @ Ganymede
      Grupul de la Visegrad: Polonia , Cehia, Ungaria, Romania. De acord ca a fi stat satelit al Rusiei nu este o varianta, dar nici stat parte din Califatul Islamic UE nu este o varianta pentru viitorul copiilor nostri. Nu stiu daca stiati, dar in Germania si Danemarca, un tribunal a legalizat pedofilia la noii lor prieteni adusi din desert, araboii casatoriti cu fetite, pentru ca face parte din "drepturile omului". Vesticii sunt mult mai usor de spalat la minte si convingeri , sub pretextul tolerantei si "white guilt", decat sunt esticii. Ce fel de viitor ar fi acela in care sa se legalizeze pedofilia?? E plin internetul de dovezi ca cineva vrea cu orice pret sa mute toti salbaticii musulmani in Europa si sa declanseze un razboi civil pe pamant european.
      https://www.facebook.com/Spunenuislamizarii/videos/1162706663843966/?pnref=story

      • Like 0
    • @ Purple Rain
      Ganymede check icon
      Grupul de la Visegrad este mai activ din punct de vedere regional, dar tot nu reprezinta o putere mondiala, cum UE 27 este. Pe de alta parte, Grupul de la Visegrad a inceput recent sa o ia pe aratura, cu Orban in Ungaria sau cu legea antiavort din Polonia (retrasa pana la urma).

      Pe de alta parte sunt la curent cu ce se intampla in Vestul continentului, da exista o puternica prezenta islamica, dar nu putem vorbi (cel putin INCA) despre un Califat Islamic. Nu putem lua decizii politice acum ghidandu-ne dupa previziunile Mamei Omida. Eu personal incerc sa ma tin departe si de propaganda anti-ue si de 'spalarea pe creier' a stangii europene.
      • Like 0
  • Cri check icon
    Cresterea euroscepticismului se datoreaza nu doar mediocritatii liderilor principalelor natiuni europene ( Merkel, Holande pana mai ieri, etc ) ci si mediocritatii intelectuale si politice a liderilor de ieri si de azi ai UE, precum Barosso sau, astazi, Junker.
    • Like 2
    • @ Cri
      Gresit UE este un imperiu fara cap fara consttutie votata de populatiile puse in sclavie, un imperiu care dicteaza legi in tarile subjugate impunand culturilor locale valori conflictuale .
      • Like 3
    • @ Vasile Bouleanu
      check icon
      Presupun că citați din operele complete ale tov. Nicolae Ceaușescu. Poate le-ați și conspectat, nu? Acesta este un scurt rezumat, corect?
      • Like 2
    • @
      Gresit este o avertizare venita din viitorul istoric previzibil NATO DA! UE NU!
      • Like 0
    • @ Vasile Bouleanu
      Cri check icon
      UE este departe de a fi un imperiu, in sensul istoric si politic al cuvantului. Un imperiu are un conducator unic, o politica unitara, o armata unica si o limba oficiala impusa tarilor membre.
      Din aceasta perspectiva UE nu poate fi considerata ca fiind un imperiu.
      Trebuie totusi sa admitem ca Germania, chiar daca nu isi asuma oficial acest lucru, este "creierul" UE.
      Germania este condusa de d-na Merkel, care pana in 1989 a fost un important demnitar al comunistilor din fosta Germanie de Est.
      Iar Barosso, care a detinut mult timp sefia UE, este un fost membru fondator al Partidului comunist maoist portughez. Acesti doi lideri au fost responsabili pentru derapajele economice si uneori anti-democratice ale UE.
      Datele privind trecutul comunist al celor doi lideri ai UE au putut fi citite mult timp pe site-ul oficial al UE, dar ulterior au fost sterse pentru ca erau jenante pentru cei doi politicieni. Cu siguranta ca pe vremea tratatului de la Varsovia, Merekel si Putin ( ofiter KGB in Germania de Est la acea vreme ) s-au cunoscut si au avut o relatie amicala; astfel ne explicam astazi relatiile economice privilegiate existente intre Germania si Rusia.
      Franta, alt lider important al UE, are deasemeni relatii privilegiate cu Rusia, care se pot explica prin inclinatia istorica a francezilor pentru stanga si pentru Rusia. Sa nu uitam ca prin anii '70, comunistii francezi au fost la un pas de a castiga alegerile.
      • Like 1
    • @ Cri
      Iar creșterea gradului de prostie al maselor din Europa de est se datorează, și asta, prostiei conducătorilor est-europeni.
      • Like 0
    • @ cristiansirb
      Ganymede check icon
      Avem prostia in ADN, noi astia din Est, din Balcani si din spatiul carpato-danubiano-pontic :)
      • Like 0
    • @ cristiansirb
      Cri check icon
      Nu cred ca putem eticheta comportamentul est-europenilor drept prostie. Sa nu uitam ca aceste tari au suportat aproape o jumatate de secol o dictatura comunista crunta, ce a facut zeci de milioane de victime in rasaritul Europei. Vest-europenii sunt mult mai toleranti cu comunismul, fiind uneori de-a dreptul sedusi de teoriile comuniste, pentru ca i-a ferit Dumnezeu si de rusi si de comunismul lor. Sa nu uitam ca atat Franta cat si Italia au fost la un pas de a avea, prin alegeri libere, regimuri comuniste.
      In anul de gratie 2017, constatam ca atat Germania cat si Franta, tari-fanion ale UE, au relatii privilegiate cu Rusia, peste capul UE.
      Este demn de a fi mentionat faptul ca atat d-na Merkel, liderul Germaniei, cat si fostul sef al UE, dl. Barosso, au fost inainte de 1989 lor importanti activisti comunisti.
      Eu sunt de parere ca, in ciuda faptului ca educatia pro-democratica a cetatenilor fostelor tari comuniste din estul Europei este inca precara, instinctele anti-dictatura ale acestor oameni sunt mult mai ascutite decat ale vest-europenilor, din simplul motiv ca est-europenii au simtit pe propria lor piele ororile comunismului.
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Vlad Petreanu_

În 1990, după ce lucrase într-o fabrică, Vlad Petreanu s-a angajat la un ziar, unde avea un salariu echivalentul a aproape 90 de dolari. Banii îi ajungeau, spune el, să își cumpere un pachet de țigări - la vremea respectivă fuma - și o cola pe zi, „și abia mă descurcam să mănânc ceva”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon „La bani mărunți” cu Sergiu Manea, CEO BCR. Podcast amplificat de Republica

Sergiu Manea, care a preluat în urmă cu cinci ani conducerea celei mai mari bănci din România, a povestit că primul său salariu, o sumă echivalentă cu mai puțin de 80 de dolari, l-a primit în septembrie 1994. Se angajase înainte de terminarea facultății pe o poziție entry level, ca referent, la Banca Română pentru Dezvoltare, la Biroul de bănci corespondente, care azi se cheamă „financial institutions”.

Citește mai mult

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult