Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Noile fracturi europene - locuri de muncă mai multe sau mai bune?

Jean Claude Junker în Parlamentul României

Jean Claude Junker în Parlamentul României (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

În ultimul deceniu, piața muncii din Uniunea Europeană a fost o oglindire destul de exactă a realizărilor și a eșecurilor UE. În aceeași măsură în care am văzut o convergență economică de succes între Est și Vest și o divergență economică în vestul Europei, în pofida apartenenței la zona euro, unele piețe regionale ale muncii au fost beneficiare ale apartenenței la UE, în timp ce altele nu au beneficiat sau au fost chiar perdante.

O fragmentare destul de puternică ce nu ar fi trebuit să existe. Libertatea de mișcare a forței de muncă ar fi trebuit să ducă la o distribuție mai uniformă a cererii pentru muncă, nu-i așa? Care ar putea fi explicația coexistenței unui șomaj de două cifre în Spania cu un șomaj cvasi-inexistent în Germania? Aceasta nu poate sugera decât o limitare importantă a pieței muncii unice, la care care barierele de limbă și culturale au avut o contribuție importantă. 

Pentru că, realist vorbind, UE rămâne un mare spațiu multicultural, în care diferențele culturale au fost conservate și în care lipsește o lingua franca. În opinia mea, un motiv foarte important, pentru care o integrare mai profundă a UE nu va fi deloc o sarcină ușoară. Să recunoaștem: de fapt, cetățeanul european nu există. În cele din urmă, europenii rămân germani, francezi, români, italieni etc. Și toți sunt convinși că modul lor de a trăi și de a munci ar trebui să fie un model pentru ceilalți. Cu excepția, poate, a românilor.

Așa că, din acest punct de vedere, sunt destul de sceptic că în viitor piața europeană a muncii va fi mai puțin fragmentată decât în trecut. Dar miza este mai mare decât atat… Pentru că întrebarea de 100 de puncte legată de viitor s-ar putea să nu fie „cum creăm mai multe locuri de muncă pentru nou veniți", ci „cum creăm mai multă prosperitate pentru angajații deja existenți". Pentru că nou veniții pe piața muncii vor fi din ce în ce mai puțini. Ceea ce mă duce la următoarea schimbare majoră de mentalitate care ar trebui să aibă loc. Cred că decidenții europeni trebuie să renunțe cât mai repede la obsesia lor pentru demografie. De mii de ani, indiferent de perioada istorică, indiferent de imperii sau civilizații, conducătorii și-au bazat dezvoltarea economică pe rate înalte de natalitate și pe imigranți. Cei din urmă fiind numiți sclavi, prizonieri de război sau pur și simplu imigranți, în funcție de perioada istorică.

Sunt uimit, ca să fiu sincer, că și astăzi, în secolul 21, continuăm să ne bazăm dezvoltarea pe același model folosit în ultimii 2000 de ani, în pofida imensului progres tehnologic. Am îndoieli mari că dezvoltarea economică în acest secol și în cele care vor urmă va mai depinde de demografie. 

Revoluția tehnologică actuală ne duce într-o cu totul altă direcție, care ar trebui să aibă drept consecință schimbarea profundă a agendei elitelor politice europene. Cred că în anii care vor veni principala provocare nu va mai fi „de unde facem rost de mai mulți oameni", ci „ce vom face cu cei pe care îi avem deja". Ce vom face cu cei care nu vor mai fi necesari și nu se vor putea reinventa (pentru că nu sunt destul de educați, de motivați sau de capabili intelectual)?

Până la urmă, am convingerea că principalul motiv al creșterii euroscepticismului în Europa are un fundament economic. În ultimul deceniu, UE nu a mai fost capabilă să genereze în țările dezvoltate o creștere a prosperității, așa cum a făcut-o în deceniile postbelice. Companiile au sărit în vagonul globalizării, aducând prosperitate oamenilor de pe alte continente. Strigătul unui cetățean britanic în timpul unei dezbateri înainte de Brexit: „Este afurisitul vostru de PIB, nu al nostru!" spune totul, nu-i așa? Cum facem ca să nu auzim acest strigăt și în alte limbi europene? Aceasta este întrebarea.

Ce vor face țările est-europene cu forța de muncă slab calificată care se va întoarce, nemaifiind dorită în Vest? Ce va face Vestul cu emigranții de departe slab calificați, de care nu va mai fi nevoie în același Vest? Ce vor face țările europene cu mărirea decalajului dintre profesioniștii înalt calificați sau antreprenorii foarte bine remunerați și numărul în creștere al celor cu abilități profesionale de bază, dependenți de ajutoare sociale?

Radu Crăciun 

Deoarece companiile vor continua să ceară forță de muncă proaspătă și ieftină, adusă din locuri îndepărtate până la un punct. Și în timp ce ele își vor continua avansul în noua era tehnologică, guvernele vor rămâne în brațe cu problemele și, potențial, cu o și mai mare fracturare a pieței muncii decât cea indusă de diferențele culturale.

Ce vor face țările est-europene cu forța de muncă slab calificată care se va întoarce, nemaifiind dorită în Vest? Ce va face Vestul cu emigranții de departe slab calificați, de care nu va mai fi nevoie în același Vest? Ce vor face țările europene cu mărirea decalajului dintre profesioniștii înalt calificați sau antreprenorii foarte bine remunerați și numărul în creștere al celor cu abilități profesionale de bază, dependenți de ajutoare sociale?

Acestea sunt, de fapt, întrebările care ar trebui să le dea de gândit liderilor noștri europeni.

Articol publicat pe blogul autorului 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Politicienii fac jocul economicului în principiu , ca atare perspectiva stării oamenilor n-a fost nicicând o prioritate, decât de fațadă deși a fost folosită intens ca armă politică. Bună starea financiară a populației postbelice a contat în ochii economicului doar ca întărire a sa prin mărirea clasei mijlocii, și ca o tribut plătit politicului pt. menținerea liniștii sociale,mai ales în lupta cu blocul comunist.O excepție lăudabilă făcând-o țările nordice,care au căutat tot timpul un echilibru între economic și social.După căderea comunismului,economicul s-a descătușat în relația cu socialul, întărind puternic globalizarea(ea existând de facto din totdeauna) ,minimalizând progresiv factorul social(ex. elocvent fiind SUA și multe țări asiatice).Este foarte adevărat că ritmul aproape grotesc al dezvoltării tehnologice, crează tot mai multe dezechilibrări cu efecte sumbre la capitolul social.Așa că e bună întrebarea--ce facem cu cei prezenți?--în condițiile în care nu toți pot fi genii în IT,sănătoși tun, veșnic cu vârsta între 20-30 de ani, capabili să muncească non stop și care să nu aibă alte preocupări decât munca,cola,pizza și adidași.
    • Like 0
  • check icon
    Nu știu ce date a avut la dispoziție autorul cînd a scris asta. Păi în clipa în care dai drumul la frontiere, te aștepți la un val de amărîți, „foștii”, care vor năvăli spre vest. În anii ’80, germanii din vest nu au dorit unirea cu fosta RDG, nici în 1990 nu doreau, tuturor le era teamă că, după căderea zidului, va urma un val de nesătui care vor invada Germania Occidentală. A fost mai bine decît estimau, redegiștii au năvălit, au stat 1-2-3 zile și s-au întors acasă, doar nu era să stea în stradă. Să readuci la un numitor comun țări cu diferențe mari de dezvoltare nu este ușor.
    Autorul, ca de obicei, spune că UE a greșit. Se poate, nu ne spune ce ar fi trebuit să facă, clar și concret. Metoda uzuală de a bla-bla în public. Dacă autorul ar fi fost premierul României sau ar fi fost în locul lui Barroso ori al lui Junckers ce ar fi făcut? Nu ne spune. Evident, nu ne spune deoarece nu știe și nu știe deoarece nu are de unde. Cît despre faptul că UE nu mai are avîntul inițial, ha... păi e normal, nu? Avînt mare la dezvoltare îl pot avea doar țările (foarte) sărace, care au de unde să salte. Cît de rapid să mai salte Austria ori Olanda ori Germania? Nu au cum, au atins limita superioară a dezvoltării actuale. Rapid pot crește, dacă au politici coerente, România, Bulgaria ori Albania, adică cele aflate în dos.
    • Like 0
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Stimate Domn,
    Nu esti in tema.
    In acest moment cererea este mai mare decat Oferta pe piata de specialisti.
    Sunt 20 de joburi/zi pentru un specialist.
    Intrebarea este: Cum mai produce Romania specialistii din perioada 89 cand cei care i-au format nu mai sunt, iar cei care vin sunt la ani lumina de ei ?
    • Like 0
    • @ Dan Dan
      Analiza lui Radu Craciun este una de perspectiva si nu tine de situatia concreta din Bucuresti si alte orase mari din Romania. Problema deja a inceput sa apara in statele dezvoltate si intr-un orizont (posibil mediu) va ajunge si la noi.
      Analiza mi se pare corecta. Temerea mea este legata de cresterea tensiunilor, crestere ce poate atinge un punct critic (razboi mondial) - sper sa nu fie cazul insa avem niste conducatori de state puternice/inarmate nuclear instabili psihic. Un razboi mare ar putea da peste cap intreaga analiza.
      • Like 0
    • @ Dan Dan
      El se referă la un trend, la o situație viitoare. Cererea de acum va exista cît afacerile sînt pe plus.
      • Like 0
    • @ Claudia Matei
      Dan Dan Dan Dan check icon
      Multumesc. Se pare ca nu am fost eu in tema :)
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult