Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Războiul pornit de Vladimir Putin în Ucraina, mai ales prin prisma atrocităților comise de forțele armate ale Moscovei, a creat un grad de unitate în cadrul NATO, dar și un nivel de cooperare între membrii Alianței și UE, care i-a luat prin surprindere pe oficialii de la Bruxelles. În plus, experții europeni în materie de securitate și relații internaționale spun că „atacul Rusiei asupra Ucrainei este un 11 septembrie al Europei”.
- „Dacă m-ai fi întrebat în februarie sau în urmă cu șase luni nici nu se punea problema să anticipez gradul de unitate în rândurile noastre pe care îl avem acum”, a declarat pentru BBC News, sub rezerva anonimatului, un oficial SUA la Bruxelles
- Luni de zile presa occidentală a lansat predicții sumbre cu privire la sprijinul pe cale să se destrame pentru Ucraina în urma așa-numitei „oboseli” legate de războiul din Ucraina, după cinci luni de ostilități.
- Apoi au urmat alte previziuni pesimiste privind diminuarea sprijinului individual al guvernelor occidentale față de eforturile Kievului de a respinge agresiunea rusească pe fondul creșterii abrupte a costului vieții și a prețurilor șocante la energie.
- Multe voci au presupus că arsenalul nuclear al Rusiei, cel mai mare din lume, va descuraja anumite țări să continue să susțină Ucraina de teama contramăsurilor penalizatoare ale Moscovei.
- Dar aceste temeri nu s-au materializat, iar în prezent determinarea SUA și a țărilor europene de a susține este mai puternică ca oricând, fiind impulsionată puternic de atrocitățile Rusiei, ale cărei rachete au vizat civili și infrastructura vitală a țării, a dezvăluit pentru BBC, tot sub condiția anonimatului, un alt oficial NATO de rang înalt. „Am fost supuși unui regim zilnic de crime de război și imagini izbitoare care ne-au inundat ecranele în fiecare zi. Ar fi fost dificil să le ignorăm”, a mai spus acesta.
- Rusia a negat în repetate rânduri că a comis crime de război, însă oficialii occidentali spun că tacticile Kremlinului au dat greș.
- Moscova a încercat să șantajeze sau să manipuleze țările pentru a renunța la ajutorul acordat Ucrainei, amenințându-le că are capacitatea să le provoace și lor suferință, dar nu a obținut nimic, așa cum Rusia a eșuat și în încercarea de a zdrobi voința ucrainenilor de a rezista prin terorizarea populației civile.
- În același timp, acțiunile Rusiei în Ucraina au convins Suedia și vecina Rusiei, Finlanda, să abandoneze politicile de nealiniere, ceea ce a reprezentat o altă abordare care s-a întors împotriva obiectivului lui Putin de a împiedica expansiunea NATO.
Două forme de susținere a Ucrainei: cea practică și cea politică
- Mulți oficiali de la Bruxelles au legat, de asemenea, progresele neașteptate ale forțelor armate ucrainene împotriva Rusiei de sprijinul puternic al Occidentului.
- Țările NATO jonglează acum cu două forme de susținere a Ucrainei: cea practică și cea politică - una e legată de aspectele practice ce țin de capacitatea de a produce arme pentru a susține fluxul ajutorului militar, iar alta este legată de politica internă a țărilor membre NATO care trebuie să decidă individual nivelul de sprijin pentru Ucraina.
- Oficialii NATO spun că ajutorul acordat Ucrainei este mai deliberat și pe termen lung acum decât în primele săptămâni de după invazia rusă.
- Delimitarea pe care Alianța o face între ajutorul furnizat membrilor săi și ce decide fiecare stat în parte să ofere Ucrainei este una fină, a remarcat un diplomat de la Bruxelles. Kremlinul nu o recunoaște însă, în timp ce pentru NATO demarcația este esențială în măsura în care, încă de la începutul războiului, este extrem de atentă să nu intre în conflict direct cu Rusia, o putere nucleară.
- Prin urmare, NATO a consolidat semnificativ capacitățile defensive ale flancului său estic. Cu toate acestea, Alianța nu are o misiune în Ucraina prin care să antreneze soldați sau să furnizeze direct ajutor militar. Astfel că fiecare țară din NATO trebuie să gestioneze pe cont propriu componenta politică ce ține de ajutorul pe care dorește să-l ofere țării invadate.
- Iar aspectul politic al susținerii sprijinului pentru Ucraina este ceva ce țările membre NATO trebuie să gestioneze cu parlamentul și populația lor acasă.
- Analiştii consultați de jurnalista Katya Adler de la BBC spun că costul ajutorării Ucrainei este cu mult mai modest decât cel pe care țări precum SUA, Franța și Marea Britanie au fost dispuse să-l cheltuiască în Irak sau Afganistan, dar merită să ne uităm la sondajele recente din Germania, Franţa şi Italia.
„Atacul Rusiei asupra Ucrainei este un 11 septembrie al Europei”
- Ele sugerează scăderea sprijinului public pentru sancțiunile în curs împotriva Rusiei, care au un impact direct asupra costului vieții. Doar 28% dintre francezi și germani, respectiv 26% dintre italieni încă mai sprijină sancțiunile, conform unui studiu al grupului de informații Morning Consult. Cu toate acestea, liderii acestor trei țări par neclintiți pentru moment în a sprijini în continuare Ucraina, spre deosebire poate de primele luni ale conflictului.
- Camille Grand, până recent asistent al secretariatului general pentru investiții în materie de apărare din cadrul NATO și în prezent analist la European Council for Foreign Relations, a declarat pentru BBC că „atacul Rusiei asupra Ucrainei este un 11 septembrie al Europei”. „Invazia Rusiei a fost o ascuțită trezire la realitate în ceea ce privește apărarea și securitatea”, a apreciat Grand, adăugând că momentul a schimbat jocul întrucât a adus „conflictul direct la granițele noastre”.
- Predicția lui este că indiferent de cum se va termina războiul din Ucraina situația din Europe va continua să fie una complexă pe termen lung - atât din punct de vedere geopolitic, cât și din perspectiva securității.
- Un oficial american care lucrează la Bruxelles privește lucrurile dintr-o perspectivă globală remarcând că Rusia este considerată o amenințare și de alte democrații ale lumii precum Japonia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud și Australia: „Ceea ce a făcut Rusia a provocat o schimbare de paradigmă în raport cu calculele de securitate pe întreg globul”, a spus oficialul de la Washington sub rezerva anonimatului.
- Șocul provocat de invazia Rusiei și apoi îngrijorarea legată de implicațiile mai largi dacă Kremlinul e lăsat să acționeze în voie a determinat SUA să își reorienteze atenția asupra apărării defensive a Europei. Probabil că hotărârea arătată de SUA alături de comportamentul Rusiei în Ucraina a fost decisivă în privința schimbării atitudinii guvernelor de la Paris, Berlin și Roma.
- Berlinul și Roma aveau legături strânse cu Moscova în domeniul afacerilor și al energiei. Lucrurile s-au schimbat foarte mult în toamna acestui an, iar Germania, reticentă inițial față de livrarea de arme către Kiev, este acum al patrulea cel mai mare donator de ajutor militar pentru Ucraina, SUA având de departe cea mai importantă contribuție.
- Pe de altă arte, UE a lucrat rapid la nivelul statelor membre, cât și ca bloc unitar, pentru a renunța la dependența energetică de Rusia, iar Macron nu mai este la fel de grijuliu cu ce spune în aceste zile când vine vorba de Moscova. „Crime de război care nu pot rămâne nepedepsite" este modul în care a descris recent președintele francez atacurile susținute ale Rusiei asupra civililor și infrastructurii civile ucrainene în urma cărora 75% din capitala Kiev a fost lăsată fără energie electrică și apă.
„SUA au, de asemenea, linii de comunicare deschise cu Moscova. Nu pentru a discuta despre viitorul Ucrainei - decizia este la latitudinea Ucrainei - ci pentru a discuta despre alte probleme, cum ar fi chestiunea nucleară".
- Dacă la început au existat unele opinii separate, în prezent nu mai este cazul, a declarat un oficial american la Bruxelles. Întrebat de BBC ce se poate spune despre acele atât de criticate conversații personale ce încă au loc între cancelarul german Olaf Scholz sau președintele francez Macron și Vladimir Putin, acest a răspuns: „SUA au, de asemenea, linii de comunicare deschise cu Moscova. Nu pentru a discuta despre viitorul Ucrainei - decizia este la latitudinea Ucrainei - ci pentru a discuta despre alte probleme, cum ar fi chestiunea nucleară".
- Același oficial american a spus că se îndoiește că va mai fi posibil pentru Paris sau Berlin să revină la relațiile normale cu Rusia după încheierea războiului. Dar acesta spune că ne-am putea întreba în mod legitim dacă este vreodată fezabil să vorbim despre viitorul securității europene și să excludem total Rusia.
- În timp ce acum ne îndreptăm spre ceea ce Europa se teme că ar putea fi o iarnă rece și grea, nu există nicio impresie că vreun mare jucător din NATO se gândește la o înțelegere negociată între Rusia și Ucraina. Consensul în prezent este recunoașterea faptului că Occidentul a împins Ucraina să poarte discuții de pace dezavantajoase cu Rusia în 2014, doar pentru ca Moscova să încerce acum, după opt ani, să ia și mai mult din Ucraina, a mai adăugat oficialul american de la Bruxelles.
- Reprezentanții țărilor NATO care ajută armata Ucrainei spun că acum își văd de rolul de a sprijini Kievul să performeze puternic din punct de vedere militar, astfel încât să fie în cea mai avantajoasă poziție posibilă atunci când va veni în cele din urmă momentul să negocieze cu Rusia.
- Lăsând la o parte discuțiile despre unitatea NATO, ar fi naiv totuși să credem că nu mai există niciun fel de dezacorduri între aliații Ucrainei, mai precizează BBC News.
- Marea Britanie este adesea descrisă ca având o poziție mai „războinică” față de Moscova, împreună cu membrii NATO care sunt mai apropiați din punct de vedere geografic de Rusia sau care au avut de suferit în istoria recentă din cauza Rusiei - cum ar fi statele baltice și Polonia. Despre Germania se vorbește în aceste zile ca despre un „partener tăcut" care plătește și tace. SUA sunt descrise ca țara care încearcă să mențină echilibrul, atât pe plan intern în cadrul Alianței, cât și extern, pentru a evita un contact militar direct cu Moscova.
- Aceste diferențe de opinie la nivel de țară sunt descrise ca fiind doar de „nuanță" cel puțin deocamdată. „Nu există rezultate confortabile în acest conflict", spune expertul în apărare Camille Grand, adăugând însă că unul dintre ele ar fi preferabil: înfrângerea Rusiei.
- Dar cum ar putea reacționa atunci Moscova? Provocarea pentru toate țările implicate va fi, cu siguranță, să facă acest scenariu gestionabil. Iar despre gestionarea acestui scenariu se discută zilele astea la București, la reuniunea miniștrilor de externe din NATO.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Izminite (in rusă) = scuzați-mă.