Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
În articolul despre spitalul din Suceava, am sugerat să nu votați coaliția existentă, pentru ca România să nu rămână în stadiul de „merge și așa”! Unii m-au întrebat: „Dar atunci, pe cine?”
Am urmărit dezbaterea de la Digi24 dintre candidații la prezidențiale ca să înțeleg mai bine ce opțiuni aveți și am notat cine m-a convins mai mult – dar să știți, aproape toți m-au convins, fiecare în felul său.
Liderii PSD-PNL m-au convins prin absența lor, care reflectă atitudinea lor neo-feudală. Refuzul de a participa la o dezbatere deschisă în fața națiunii arată aroganța lor și faptul că ei oricum se bazează în primul rând pe sistemul propriu de sprijin, exact acel amalgam de interese, favoruri, presiuni și promisiuni false care a fost construit cu migală de-a lungul anilor. De ce ar accepta un duel cu arme egale, riscând o greșeală fatală?
Dl. Geoană m-a convins prin experiența sa de politician, dar și prin capacitatea de a dezbate și de a ataca adversarii politici. A demonstrat o clasă diferită față de oponenții săi și a fost de neoprit în a-și arăta surplusul de pregătire. Dl. Kelemen Hunor m-a convins ca un om rațional, respectuos și un reprezentant demn al comunității maghiare din România. Dl. Cristian Diaconescu m-a convins cu abordarea sa analitică și bine nuanțată – poate chiar prea nuanțată pentru publicul larg.
Dl. Simion reușește uneori să-mi câștige simpatia prin furia sa îndreptată împotriva sistemului. Totuși, în această dezbatere, m-a convins ca un populist adevărat, mai ales când le-a cerut adversarilor să jure cu mâna pe Biblie sau pe Constituție că nu vor trimite poporul român la război (confundând, din păcate, Constituția cu Noul Testament). Iar dl. Orban m-a convins prin retragerea sa în favoarea dnei Lasconi – un gest frumos din partea unui om cu o carieră politică ce și-a dat seama că ajunge!
Candidatul care m-a convins mai puțin în discuții a fost doamna Lasconi. S-a lăsat intimidată de atitudinea agresivă a dlui Geoană, iar în privința reformelor administrative nu a fost clară. Pe alocuri părea nesigură, iar după apariția sa încă mă întreb dacă este potrivită pentru funcția de președinte.
Și totuși, aș vota pentru ea – din speranță! Măcar despre ea sunt sigur că nu face parte din niciun „old-boys-network”. În plus, pare să nu aibă un ego cât Palatul Cotroceni – ea mi s-a părut cel mai om printre toți candidații la președinție. Politica românească este încă o fortăreață masculină, iar unii dintre ceilalți politicieni joacă subtil cu tendințele misogine prevalente între alegători. Eu, în schimb, aș opta pentru energia feminină adusă în procesul de tranziție care ne așteaptă, acum sau peste încă un mandat sub regimul vechi.
Ne trebuie cineva care știe să construiască poduri, să convingă facțiunile de colaborare, să arate avantajele transparenței. Schimbarea de care vorbim va cere calm, empatie și iertare – nu răzbunare. Pentru că statul trebuie să-și curețe blana, dar fără să-și piardă viața!
Cu dna. Lasconi am alege o cale nesigură – din păcate, un risc necesar de luat. O rețea clientelistă construită în 35 de ani nu dispare de bunăvoie. Cineva trebuie să înceapă. Altfel, vom rămâne cu un sistem educațional și medical subnutrit, parte a unui stat supraponderal de nepotism. Și cu o treime dintre români muncind în străinătate.
Ce urmează în cazul în care o alegeți pe dna Lasconi este greu de prevăzut – când spun „nesigur” e un understatement! Din punct de vedere financiar, cifrele nu sunt roz. Vom reuși să creăm o creștere economică suficientă pentru a achita datoriile făcute de sistemul vechi și totodată să susținem schimbările instituționale necesare? Sau vom fi paralizați de luptele care urmează?
Prevăd deja campanii de defăimare, atacuri, procese juridice – oricum vom fi din nou martori la toate trucurile unui sistem în colaps. Dar măcar există și posibilitatea ca România să-și întoarcă prova. Sunt convins că dna. Lasconi ar reuși să formeze o echipă de oameni bine pregătiți și să atragă tineri în tabăra sa. Și dacă ar fi susținută de organizații civice și presa i-ar acorda „benefit of the doubt”, la rândul lor acceptând că tranziția despre care vorbim nu este un proces de luni, ci de ani, sunt convins că, în 10 ani, România va face parte din Uniunea Europeană altfel – pe baze egale și respectată ca națiune reinventată!
Eu mi-am dat cu părerea, dar am învățat o expresie în România care la început mi s-a părut cam necioplită, dar după aia m-am obișnuit (exprimă mai degrabă libertate, decât indiferență) - faceți cum vreți!
P.S. Orientarea mea politică este de stânga – dna. Lasconi este de dreapta, dacă am înțeles bine. Dar în politica românească nu prevalează idealuri sau paradigme. Fie stimularea activității economice, fie crearea siguranței pentru popor – ambele au devenit ultima grijă pentru politicienii de azi. PSD se prezintă ca socialiști, iar PNL se numește liberal, dar amândoi mimează. În perioada lor de a împărți ciolanul, totul s-a transformat într-un talmeș-balmeș. Pentru asta, propun să punem la rece paradigmele politice – până să împărțim laptele, laptele trebuie mai întâi strecurat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
○ A-l vota pe Ciolacu, când parlamentul este roşu... ar fi ca o reîntoarecere la regimul Dragnea. Am văzut ce înseamnă să laşi PSD-ul să zburde liber.
○ Ciucă, politicianistic vorbind, nu-i prea departe de Ciolacu, dar nu cred c-ar încerca să-l pupe pe prim-ministrul GB. Ca militar, este unul dintre cei mai buni generali ai României post-1989. Păcat că n-a rămas la MApN.
○ Geoană, într-adevăr, ar fi bun ca preşedinte prin prisma carierei sale în diplomaţie şi în conducerea NATO, însă „pune botul” repede şi pică în capcane. Aprecierea lui Iliescu este pertinentă.
○ Diaconescu, da, însă n-are loc de ceilalţi. Nu cred c-ar strânge voturile necesare. Eu, unul, parcă l-aş vota.
○ Simion... fără cuvinte: Şoşoacă masculin, reîncarnarea lui Vadim.
○ Lasconi este depaaarte. Nu mai ţin minte pe unde prin internet (poate pe X) am văzut un banner electoral în care imaginea ei era alăturată Maiei Sandu. Ăsta da, tupeu! L-aş parafa pe Eminescu: „La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă,/ Că mii de ani i-ar trebui/ Lui Nuţi s-o ajungă!”
Luaţi de votaţi! Bere gratis, mititiei cât încape. Pupat Piaţa Libertăţii.
Sunteți singurul care oferă câte o bilă albă candidaților, lucru care vă dă din start un plus de credibilitate.
Spuneți că aveți o mică reținere față de orientarea spre dreapta a dnei. Lasconi. Stați liniștit, nici ea nu știe ce orientare are..
Cum ar putea să știe când USR-ul e format din social-democrați, creștin-democrați, ecologiști, neoliberali și liberali de stânga..?
A făcut acum vreo 4 ani dl.Barna un referendum intern și s-au declarat, in-corpore, de dreapta..
Din păcate și lupta cu nepotismul e tot doar declarativă..
Căutați pe Google (pe rând) următoarele : finanțare USR, familia Năsui, afacerea Motorola, Claudiu Năsui și trageți apoi concluziile..
Aveți desigur dreptate cu laptele. Așa adăuga doar că, înainte de toate, ar trebui ca bunul Dumnezeu să ne scoată în cale o vacă bine dotată, pe care (în marea Lui mărinimie) să ne și lase s-o mulgem..
Acum, de câte ori aud ceva de Olanda, sentimentele mele sunt împărțite.
Pe de o parte e simpatia pentru Andrea Rieu care, dac-am înțeles bine, revine la anul în România.
Pe de altă parte e resentimentul față de o firmă olandeză care a falimentat cu cinism firma românească la care-am lucrat încă de la absolvirea facultății.
A fost vorba de un coctail de lăcomie combinată cu prostie. Au înfometat și distrus stupul care făcea destulă miere pentru toată lumea..
A rămas și compania olandeză fără un profit frumușel, au rămas pe drumuri și vreo 2.000 de oameni..
Citindu-vă postarea, tind însă să vă asociez mai degrabă cu Andre Rieu.. :))
Încă nu am apucat să vedem gospodarul care are grijă cumsecuvine de vacă. Toți vor doar să mulgă...