Olandezul din Cârlibaba: „Asta e forma progresului în România - nu mai maltratăm copii, ci bătrâni”

Foto Profimedia

Avantajul străinului este că în fiecare zi este surprins de ceva în România, ceva este total altfel decât și-ar fi putut imagina. A mai trecut un scandal, în sine puțin surprinzător - scandalul azilelor de bătrâni. Nu prea m-a surprins, pentru că primul meu contact cu România a fost când sora mea în 1991 a venit în România ca să lucreze într-un orfelinat. Poveștile ei semănau cu ce aud acum despre bătrâni – asta e forma progresului în România: nu mai maltratăm copii, ci bătrâni. Problema orfelinatelor s-a rezolvat în mare parte de la sine - nu prea se mai nasc copii în România. Problema bătrânilor este departe de a fi rezolvată – și în occident se luptă cu îmbătrânirea populației, dar o privire la tabelele demografice arată că în România o să fie grav de tot, cifrele de naștere mici, grupul cu vârstă medie plecat în străinătate, cine o să aibă grijă de bătrânii noștri? Conducători României? Parcă ei au alte priorități... E clar, ca să îl citez pe Mark Twain - the worst is yet to come.  

În schimb, ce m-a surprins cu adevărat a fost violența reacției publice, am privit la ce se întâmplă în politica românească precum la un ultim episod al faimoasei trilogii „Nașul”. Cum a fost dat jos un grup de oamenii până acum de neatins într-un val de ură, de furie curată. Cum toată supărarea, deznădejdea și frustrarea s-au descărcat pe ei, parcă sentimentele poporului român au găsit un țap ispășitor. Eu, pentru că am venit mai recent și nu cunosc pe nimeni în București, eu nu simt ura, simt doar jena pentru cum au putut să ajungă lucrurile aici – cu bătrânii care nu sunt în siguranță în țara lor. Demonizarea unei singure persoane sugerează că problema ar fi la nivel individual, dar problema este a unui sistem întreg care susține asemenea comportamente. Oameni nepotriviți care ocupă posturi importante, fără să dea socoteala nimănui – așa se creează o situație prielnică pentru abuz.

Totodată mă și întreb - dacă oamenii erau atât de impopulari, cum au putut să mai fie în funcție? Înseamnă că au exercitat puterea lor într-un mod foarte nesănătos. Dacă doar printr-un trial by media, plin de calificări ca „răul absolut”, „oameni fără Dumnezeu”, dacă doar așa puteți să scăpați de conducători neperformanți, se pune un mare semn de întrebare despre capacitatea de autocurățare a sistemului - este un alt simptom al bolii sistemice în administrația românească, despre care mă întreb dacă este în fază terminală sau dacă deja a început să se descompună.

Nu mă înțelegeți greșit, apreciez jurnalismul profesionist cu care au fost scoase la suprafață cazurile de maltratare și lanțul de răspundere până au ajuns la „capo di tutti capi” și sper că și condamnarea lor o să fie justă și promptă. Și nu mă înțelegeți greșit, sentimentele de frustrare maximă le împart cu voi, dar nu și speranța voastră că cu asta o să fie rezolvat cazul. Modul în care a acționat grupul Firea nu este unic, nici în timp, nici în spațiu. Mai degrabă este exemplar pentru societatea în care trăim. Peste tot sunt baroni locali, cu băieții lor loiali și sprijiniți financiar din surse discutabile. Sistemul clientelar operează de la primăriile mici, locale, până la scaune scumpe în centrul Bucureștiului. 

Maltratarea bătrânilor nu a început săptămâna trecută și mă îndoiesc că se va opri săptămâna viitoare. La fel nu cred că acum am descoperit tot ce a fost rău în azilele de bătrâni în România. Mă tem că există situații asemănătoare în toată România. Rog jurnaliștii să rămână atenți în continuare. Corupția este un sistem întreg, e un monstru cu nenumărate capete, când tai unul, crește altul în loc. Trebuie tratat ca buruiana, care trebuie scoasă cu rădăcini, altfel revine.

Ah, și încă ceva: s-a mai pus în spațiul public întrebarea de ce nu s-au sesizat corpurile de control în aceste cazuri. Măi, glumeți mai sunteți! Aveți un aparat de control cu care s-ar fi bucurat orice regim totalitar, chiar credeți că ei nu au observat problemele din azilele de bătrâni?! Dar nu au vrut să acționeze, nu au avut interes – ei sunt parte din problemă, nu din rezolvare!

Iar o altă surprindere era faptul că a fost trasă la răspundere Biserica Ortodoxă – de ce nu au condamnat cazurile? Vă înțeleg - într-un vid moral cauți sprijin de unde poți. După evenimentele care din nou au dovedit falimentul etic al conducătorilor români, vii să strigi la cer. Și de acord – biserica este expert în domeniul păcatelor, dar nu uitați - biserica este în primul rând reprezentantul tuturor păcătoșilor (în cer). Mi se pare logic că Biserica a fost reticentă în condamnarea faptelor comise. Pentru condamnarea lor există justiția! Ok, nu aveți încredere - dar nici Dumnezeu nu dă un verdict când vrem noi – nu a spus Isus să arunce primul piatra cine este fără de păcate?

După scandalul din care a rezultat demisionarea miniștrilor, mă întreb cu ce am rămas – îmi vine un singur cuvânt în cap - risipa. Un sistem corupt este în primul rând un sistem foarte ineficient – face risipă de calitățile voastre! Un sistem clientelist împiedică oamenii buni să își folosească talentele. Tineretul cu studii stă pe dreapta, dacă nu are pile - risipă. Un număr enorm de oamenii plecați din țară – risipă. Oameni de vârstă medie care au fost scoși la pensie care nu își mai găsesc locul lor - risipă la puterea a doua, și de banii, și de experiența lor. Când mă uit în jur și văd în majoritate oameni integri, inteligenți, dotați și cu bun simț, mă întreb câte scandaluri vă mai trebuie, cum puteți să vă mai lăsați conduși de oameni mediocri, cu un interes numai pentru cercul lor dubios?! Risipă, risipă, risipă.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp