Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Papa Francisc în România

Papa Francisc în România - Foto: Guliver Getty Images

Foto: Guliver Getty Images

Suntem aproape siguri că Papa Francisc va vizita România în anul 2018.

Au fost îndeplinite toate demersurile preliminare în acest sens, iar Papa și-a manifestat verbal de câteva ori dorința de a veni în țara noastră. Știrea a fost dată ieri, 5 mai, într-o conferință de presă de IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, la sfârșitul sesiunii plenare a Conferinței Episcopilor Catolici din România care a avut loc la Cluj-Napoca, între 3 și 5 mai.

După ce în toamna trecută episcopii catolici i-au transmis Sfântului Părinte o invitație oficială de a veni în țara noastră, câțiva dintre ei l-au invitat și personal în diecezele și eparhiile pe care le păstoresc, pentru a vizita comunități semnificative și locuri de pelerinaj, precum Blaj, Șumuleu-Ciuc, Maria Radna, Bacău. Acum nu se știe care vor fi locurile din România vizitate de Sfântul Părinte. Toate aceste detalii vor fi stabilite ulterior. Ne-am dori ca această vizită să coincidă și cu beatificarea, ridicarea la cinstea altarelor, a șapte episcopi greco-catolici martiri, morți în perioada prigoanei comuniste. 

O vizită importantă pentru catolicii de ambele rituri din România, romano-catolici, dar și greco-catolici, de orice etnie. Este, de asemenea, o oportunitate pentru poporul român. În anul centenarului Unirii, papa vine să ne reamintească cât de importantă este unitatea, atât cea religioasă, cât și cea socială.

În vremuri de nesiguranță și de ridicare de ziduri și bariere de tot felul în Europa și în lumea întreagă, vom primi în vizită un papă care atât de mult iubește punțile (între oameni, popoare etc.), încât este imposibil să nu construiască câte una pe unde trece.

Un papă iubitor de periferii, de istorii de suferință și de destine marginalizate de către puternicii planetei. Pe toate acestea le caută în călătoriile sale. Și cum nu stăm la masa celor care împart feliile de tort și hotărăsc destinele omenirii, ne vom putea bucura de vizita unui papă care ne va îndemna să fim mândri de identitatea noastră religioasă, etnică și națională.

Ne-ar prinde bine tuturor vizita unui asemenea om, de o dezarmantă normalitate și de o molipsitoare tandrețe. Mereu a făcut apel la tandrețe și mi-aș dori să o facă insistent și la noi. Prea adesea suntem o nație de încordați și înverșunați unii față de alții. Și dacă după vizita lui vom reuși să zâmbim mai des - fără să ne hlizim :) - și să ne apreciem mai mult - fără să ne încurajăm la rău -, vom fi cu toții câștigați în umanitate. Căci, ce poate fi mai frumos decât o umanitate armonioasă și pacifistă?!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ma bucura atat de mult aceasta veste buna, si ma simt ca in copilarie cand aflam de la parinti ca bunicul urma sa ne faca o vizita - de obicei se intampla duminica deoarece sambata era zi lucratoare. Bunicul meu era atat de simpatic si de impaciuitor, si glumele lui aduceau zambete pe chipurile tuturor. Ai mei se deschideau un fata lui si el ii indruma cu povete si snoave. Prezenta lui luminoasa ii facea sa fie destinsi si veseli, si eu aveam voie sa fac chiar si ceea ce in general nu eram lasat sa fac (de exemplu sa ma catar in cais sau sa beau sifon cu presiune, direct din recipient). Daca ceva mi-a ramas ca o placere pentru duminici, asta e datorita bunicului care-si lua uneori cate o pauza de la singuratate, pentru a fi impreuna cu noi.
    • Like 2
  • Ca nu cheltuim destul cu preafericitul nostru , acu mai aruncam niște milioane și pt pedofilul de la Vatican !
    • Like 1
    • @ Vic Berenghi
      Emil check icon
      Esti PENIBIL!
      • Like 2
  • check icon
    «...greco-catolici, de orice etnie». Sigur că indiferent de etnie, dar – în România – greco-catolici sunt doar români, nu există din alte grupuri etnice, poate rătăciți de pe alte meleaguri, de prin vestul Ucrainei, de ex.
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult