În ziua afişării rezultatelor obţinute de elevi la Bacalaureat 2016, am asistat la un război al statisticilor. Procentul de 66,7% de promovare la nivel naţional (înainte de contestaţii) este relativizat şi raportat la alte date, tot statistice: absolvenţi ai altor promoţii prezenţi la Bac 2016, absolvenţi din acest an şcolar absenţi la Bac 2016 etc. Inevitabile topuri ale judeţelor fruntaşe sau codaşe, precum şi liste negre sau albe cu licee (0% sau 100% promovare) împing analiza examenului de maturitate către calcule şi concluzii strict numerice.
În tot acest tablou statistic al învăţământului românesc de azi, numărul bate procentul, în sensul în care avem 56 de medii de 10. Premianţii sunt nominalizaţi, ca şi liceele lor – un început de personalizare sau o concediere a procentelor.
Vizualizarea rapoartelor pe ţară prin „sortare după medie”, relevă note maxime în capitală ca şi în provincie, la colegii naţionale sau licee teoretice, chiar la un liceu tehnologic.
Elevul din Dorna Candrenilor (Suceava), Daniel Ciobanu, vine dintr-o unitate şcolară inclusă în Proiectul R.O.S.E. al M.E.N.C.Ş. tocmai din cauză că rata medie de promovare a examenului de Bacalaureat este de 36%. Dificil şi riscant demersul de a creiona profilul absolventului de succes. Dacă tot se actualizează lista copiilor care au primit „10 pe linie” la Bacalaureat în alţi ani, ar fi interesant de urmărit ceea ce se numeşte eficienţă externă, şi anume ce au făcut în viaţă cu ce au ştiut din şcoală. Se pare că aceasta este o mare problemă de sistem: nimic nu se potriveşte cu nimic – notele nu reflectă cunoştinţele şi deprinderile, rezultatele la Bacalaureat nu oferă garanţia succesului universitar, teoria din studenţie nu te ajută în practica jobului ales etc. Pare un sistem lipsit de coerenţă în parcursul unui elev, dacă nu şi de opţiune.
Forţarea tinerilor către Bacalaureat se dovedeşte în detrimentul celor care pot şi celor care nu pot urma patru clase liceale, deopotrivă. Prima categorie este dezavantajată în sensul demonetizării Bacalaureatului. Altădată, examenul susţinut la sfârşitul şcolii era trecut de puţină lume şi avea altă valoare. A doua categorie de elevi s-ar bucura să aleagă un traseu mai practic al şcolarităţii, în acord cu talentul şi opţiunile profesionale care vizează mai curând ipostaza de meseriaşi.
Între maxim şi minim, discursul critic la adresa stării educaţiei, captivat de comparaţii statistice între ani şi judeţe, insistă pe efect şi nu îşi acordă destulă cerneală, fie şi online, pentru apropierea de cauze, sistemice ori individuale.
După ce Euro 2016 s-a încheiat cu victoria, în definitiv, a latinităţii din fotbal, începe Ro 2016, campionat naţional, anual, de aruncare a vinovăţiei. Fiecare Bacalaureat prilejuieşte acest sport; vară de vară părinţii, elevii, cadrele didactice se suspectează reciproc de a fi produs rezultate slabe şi nu se întâmplă mare lucru până la examenul următor, poate şi fiindcă startul e greşit. În loc de învinovăţirea celuilalt, fiecare din factorii implicaţi ar trebui să îşi asume partea de contribuţie la eşec. Elevi, cadre didactice, părinţi, şcoli, minister şi societate au făcut tot ce au putut - dar niciunul până la capăt.
- Viitori candidaţi la Bacalaureat se pregătesc intens în clasa a XII-a, ceea ce este lăudabil. Nu şi eficient. Un examen reuşit presupune studiu pe parcursul tuturor anilor de liceu, cu o bază deja obţinută în prealabil. Este vorba de metodă şi de consecvenţă. Mai târziu, indiferent ce job vor avea, ei nu vor putea obţine rezultate în salturi, din patru în patru ani, ci în fiecare zi. Cât despre motivare pentru învăţare, discuţia se îndreaptă către modele, către educaţia furnizată de părinţi şi de mass-media.
- Cadrele didactice fac tot ce le stă în putinţă să prezinte procent de promovare corespunzător. Dacă un elev nu oferă şanse mari pentru „dezideratul %”, poate să nu vină la Bac. Mai bine să nu vină... Aici ne putem gândi care este momentul oportun pentru a îmbunătăţi calitatea educaţiei. Când un produs oarecare, în producţia de serie, nu este conform, la sfârşitul procesului tehnologic, el este aruncat. Dar în demersul educaţional evaluarea de parcurs trebuie să identifice la vreme punctele slabe şi să le amelioreze, împreună cu elevul. În cei patru ani de liceu, sunt atâtea momente în care se relevă dificultatea pe care ar întâmpina-o copilul la Bacalaureat. Nu ar trebui constatată în ajunul examenului, când oricum nu se mai poate face nimic. Aşa încât, rămâne acasă.
- Părinţii depun mari eforturi pentru a trece cu bine Bacalaureatul. Muncesc un sfert de viaţă să pună deoparte bani pentru meditaţii. Îi trimit pe copii la profesori celebri, chiar dacă şedinţele reunesc şi câte patru elevi. Preocuparea pentru examen, supravegherea învăţării şi încurajarea trebuie să dubleze întreg parcursul liceal. În unele situaţii, un an şcolar este prea puţin, iar Bacalaureatul este prea aspru, emoţiile, cam mari, inhibă.
„Dacă un elev nu oferă şanse mari pentru „dezideratul %”, poate să nu vină la Bac. Mai bine să nu vină... Aici ne putem gândi care este momentul oportun pentru a îmbunătăţi calitatea educaţiei. Când un produs oarecare, în producţia de serie, nu este conform, la sfârşitul procesului tehnologic, el este aruncat. Dar în demersul educaţional evaluarea de parcurs trebuie să identifice la vreme punctele slabe şi să le amelioreze, împreună cu elevul.”
- Ministerul a oferit cadrul legislativ pentru învăţământ profesional de tip dual. „OUG 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii Naţionale nr. 1/2011...” stipulează că „învăţământul dual este o formă de organizare a învăţământului profesional, care se desfăşoară pe bază de contract de muncă şi combină pregătirea profesională ce se organizează de un operator economic, cu pregătirea organizată în cadrul unei unităţi de învăţământ. Responsabilitatea privind organizarea şi funcţionarea este partajată între operatorul economic şi unitatea de învăţământ”. Era foarte bună şi o metodologie care ajuta la punerea în operă a iniţiativei de profesionalizare a absolvenţilor clasei a X-a. În 21 iunie 2016, a avut loc Conferinţa Naţională cu tema Învăţământul profesional-dual, drumul de la idei la practică. Este aşteptat un concept îmbunătăţit pentru învăţământul profesional dual, însoţit de o listă clară de acţiuni şi termene, toate acestea pentru ca învăţământul profesional-dual să capete substanţă, din această toamnă. Sinteza consultării publice privind opţiunile de educaţie şi formare profesională ale absolvenţilor de clasa a VIII-a, prezentată în cadrul conferinţei, ilustrează interesul de care se bucură învăţământul profesional de tip dual. Însă toamna e aproape şi drumul încă la jumătate.
Oricum deja toată lumea a obosit să se îngrijoreze pe tema stării educaţiei naţionale. Poate acum este un moment prielnic pentru schimbarea abordării: elevi, cadre didactice, şcoală, minister, societate să autoevalueze lucid aportul la rezultatele Bacalaureatului şi să procedeze la implicare şi conlucrare, dacă învinovăţirea celorlalţi nu a dus nicăieri, în procent de... .
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Aceasta apreciabila categorie de absolventi cu nota maxima a existat intotdeauna si comporta alt tip de analiza.
Nici disiparea "vinei" ori generalitatile moralizatoare nu conduc la solutii constructive.