Pe cine „penalizează” Guvernul? De ce modificarea Codului Fiscal este văzută ca o pedeapsă

Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Atât de populist și fără argumente se desfășoară bârfele de la colț din România cu privire la un nou sistem de taxare și impozitare, încât din orice unghi te-ai uita, pare că Guvernul nu gândește un plan sustenabil care ar avea legătură cu dezvoltarea țării, ci face și desface liste cu pedepsiții și liste cu cei iertații | păsuiții | favorizații. 

Ideea este cine va plăti ca să acopere deficitele rezultate din cheltuirea fondurilor publice tocate fără noimă.

Într-o economie în care singura regulă este- de 3 decenii- excepția, întrebările sunt: „de ce să plătim noi?” | „de ce cresc taxele pentru noi și nu pentru ceilalți?” | „de ce nu taie de la pensionarii speciali?” | „de ce să ia mai mult pe dividende în timp ce IT-iștii sunt scutiți de impozit pe venit?” | „de ce să scoată de la excepții pe programatori și să-i păstreze pe agricultori sau muncitorii din construcții?”.

E o percepție generală că la finalul acestor discuții despre modificările la Codul Fiscal vor fi unii pedepsiți și vor fi alții iertați. Toate își au rădăcini în nenumăratele favoruri fiscale oferite de-a lungul timpului, în special cu scop electoral. 

Unele poziționări sunt legitime- de ce magistrații și angajații anumitor structuri au pensii speciale pentru care nu au contribuit, în timp ce copiii săraci din zonele extreme ale țării, care ar putea să le fie nepoți, merg la școală nemâncați? De ce unii pensionari nu au bani de medicamente și mâncare, iar alții se lăfăie în venituri necuvenite? De ce statul angajează în continuare când țipă că a rămas fără bani în visterie, iar privatul e obligat să plătească găurile? De ce lefurile la stat sunt cu mult mai mari și cu multe sporuri, dacă veniturile din economia privată nu țin pasul?

O facilitate fiscală prelungită pe termen nelimitat devine o nedreptate fiscală. 

Programatorii nu plătesc impozit pe venit deși au cele mai mari venituri medii din România (cu alte cuvinte, angajații care au cele mai mari venituri nu plătesc impozit pe venit, în timp ce un salariat simplu, cu 2.000 de lei achită acest impozit), cei din construcții sunt scutiți inclusiv de contribuția la Pilonul II (statul amorsează în această perioadă o bombă socială care va exploda peste câțiva ani), agricultorii au și ei facilități.

Este decizia Guvernului (oricare ar fi el) de a crea un cadru favorabil dezvoltării unui anumit sector din economie atunci când apar oportunități (fondurile PNRR pentru infrastructură și nevoia de a păstra aici muncitorii din construcții e un exemplu). Însă introducerea unui sistem fiscal favorabil ar trebui să aibă dată de start și dată de end, cu obiective urmărite și evaluări frecvente.  

Cum era de așteptat, asociațiile patronale au sărit ca arse când au auzit de eliminarea unor facilități sau eventuala creștere a unor taxe. Au trimis comunicate și au transmis mesaje pe toate canalele- „nu vă atingeți de facilități, pentru că ne pleacă oamenii din industrie și chiar din țară”. Dacă acesta este pericolul în industria IT, atunci este grav, pentru că ar însemna că singurul argument care aduce marii investitori în România (Amazon, Microsoft, Oracle etc) este o scutire dată de Fisc. Adică statul român a pompat niște steroizi cu efect pe termen scurt într-o ramură care-și demonstrează incapacitatea de adaptare și finalmente, am asista eșecul unui program întins pe decenii. Greu de crezut că vestiții ingineri software din România, recunoscuți pentru talentul lor, sunt angajați numai pentru că în România nu se achită impozit pe venit. 

Aceste scutiri gândite inițial pentru a impulsiona industrii riscă, prin prelungirea an după an, să devină transfuzii cronice fără de care pacientul moare. Efectul este, între altele, că împiedică orice dezbatere echitabilă despre sistemul fiscal din România. „De ce mie și nu lor?” este o întrebare cât se poate de legitimă.

Imaginați-vă cât de simplu ar fi discursul politicienilor dacă la o eventuală ajustare a taxelor și impozitelor ar ieși să anunțe că va crește de la anul TVA cu 1 procent pentru toți, impozitul pe venit cu 1 procent pentru toți, în timp ce asigurările sociale ar scădea cu 1,5% pentru toți contribuabilii în următorii 3 ani, eșalonat.

În hățișul excepțiilor și măsurilor populiste, e greu de calculat impactul măsurilor asupra unei industrii.

Se pare că una din categoriile ghinioniste care vor fi nevoiți să acopere găuri la buget este cea a proprietarilor care au un imobil sau mai multe cu valoare mai mare de 500.000 de euro- acestora li se va aplica un impozit de 1% pe an (5.000 de euro, adică 416 euro/ lună). 

Nu vă imaginați că acești proprietari sunt numai prosperi oameni de afaceri. Între ei sunt oameni care au muncit în străinătate și nu au știut să învestească în altceva (au cumpărat apartamente care să le asigure un venit la bătrânețe), sunt persoane care și-au construit în regie proprie ani la rând o vilă într-o zonă bună din București, Cluj sau Iași. Sunt antreprenori care au avut afaceri profitabile și după ce și-au achitat toate taxele și impozitele onest, au decis să-și ofere o viață mai bună lor și familiilor.

De asemenea, să nu credeți că toți românii au surse de venit legale sau că-și achită taxele și impozitele la stat cu religiozitate. Există inși care nu au nimic pe numele lor și totuși afișează un trai obscen, sunt alții care cumpără pe numele copiilor, soțiilor, amantelor, nepoților și mătușilor (vezi primarul de la Iași). 

Și în fine, sunt persoane care au ales să-și mute banii (fiscalizați sau nu) în paradis. Nu în rai, ci în zone în care fiscul român este total neputincios. Cei care au ales să-și cumpere în România vor fi pedepsiții.

O precizare importantă: nu sunt vizat de impozitul de 1% pe proprietăți, iar asta nu pentru că le-am ascuns pe undeva și pe alte nume, ci pentru că am ales să fac altfel de investiții. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp